Partidele denumite în spațiul public generic „suveraniste” - AUR, POT și SOS România - reprezintă, de fapt, extrema dreaptă, explică politologul Cristian Pârvulescu. Eticheta de partide suveraniste nu explică adevărata lor natură. Aceste formațiuni politice cresc în intenția de vot a românilor, în special cu ajutorul rețelelor de socializare, bazându-se pe teme care stârnesc frustrarea electoratului.

Cele trei formațiuni politice, AUR, POT și SOS România, au reușit să strângă în Parlament o treime din posturile de deputați și senatori, îngreunând efortul partidelor pro-europene pentru formarea unei coaliții. AUR a intrat prima dată în Parlament în 2020. În alegerile din 2024, la 4 ani distanță, partidul a ajuns la 28 de mandate la Senat și 63 la Camera Deputaților. SOS România și POT au intrat pentru prima data în Parlament la ultimele alegeri parlamentare, SOS România cu 12 mandate la Senat și 28 de mandate la Camera Deputaților, iar POT cu 7 mandate la Senat și 24 la Camera Deputaților.

Sondajele recente indică faptul că cele trei formațiuni, în special AUR, cresc în continuare în intenția de vot. Potrivit ultimelor date Inscop, partidele ajung la 46,9%, iar formațiunile actualei Puteri obțin 49,9%. În ianuarie, la Camera Deputaților, partidele suveraniste aveau 115 mandate din cei 331 de membri, iar la Senat 47 din cei 133 de membri, adică un total de 162 de parlamentari.

Ce este suveranismul

„Suveranismul este o formă prin care poporul se manifestă transmițând puterea. Toate formele celelalte de limitare a puterii sunt dintr-o dată desconsiderate. Puterea este a poporului și nu poate fi împărțită. (...) Toate instituțiile care asigură controlul puterii sunt atacate în numele suveranității populare. Statul de drept care se bazează pe controlul constituțional este înlăturat”, explică politologul Cristian Pîrvulescu, pentru „Adevărul”.

Suveranismul nu este, de fapt, definiția care caracterizează partidele românești pe care le numim astăzi generic „suveraniste”.

„În România nu există niciun fel de articulare a suveranismului. Ceea ce ei numesc suveranism este, de fapt, extremă dreaptă. N-au nimic din elementele suveranismului. De exemplu, recursul la religii în definirea tradiției nu are nicio legătură cu suveranismul. (...) are legătură doar cu reluarea temelor fasciste”, explică politologul Cristian Pîrvulescu pentru „Adevărul”.

Actualul președinte al statului, Nicușor Dan, a oferit în campania electorală pentru alegerile prezidențiale de la începutul anului o definiție suveranismului.

„Sunt suveranist pentru că articolul 1 din Constituţie spune că statul României e suveran şi atunci cred că noi toţi suntem suveranişti.” – Nicușor Dan, în campania prezidențială din 2025

"Nu asta înseamnă suveranism. E o ambiguitate cu care s-a jucat și care este foarte riscantă. În condițiile astea toată lumea este suveranistă. (...) Constituția nu exprimă ideologii, ci exprimă lucruri. Asta se definește prin suveranitate, care înseamnă puterea pe care o exerciți asupra unei populații și a unui teritoriu. (...) Suveranismul înseamnă să refuzi moneda europeană, să refuzi politicile europene, pentru că „ele afectează suveranitatea națională”. (...) Suveranismul este deschis anti-european. (...) Suveranismul înseamnă o reacție împotriva Uniunii Europene, care, de exemplu, <<nu trebuie să se mai intereseze de statul de drept și de funcționarea statului de drept>>", mai explică politologul Cristian Pârvulescu.

Rădăcinile „suveraniștilor”

Partidele suveraniste din Europa sunt, de fapt, partide ale extremei drepte, ale cărei rădăcini se regăsesc în secolul XIX, în conservatorism, mai explică politologul: „Originile le găsim în curentele politice apărute după Primul Război Mondial, care reprezentau pe plan politic frustrările celor care au fost pe front. Fascismul italian, nazismul german, legionarismul și așa mai departe”.

În România de după 1989, extrema dreaptă a fost reprezentat inițial de Partidul România Mare (PRM), fondat de Corneliu Vadim Tudor. „România Mare și apoi Becali. Dar aici vorbim mai degrabă, în cazul lui Becali, de o întreagă tradiție legionară. Și populismul lui Dan Diaconescu folosește cu cinism aceste teme în 2011-2012. Liviu Dragnea le-a folosit la fel de cinic, dar pentru a se apăra. El se simțea în pericol și încerca, prin folosirea acestor metode să se apere. PSD-ul e problema, nu Dragnea. Pentru că PSD-ul a aderat la aceste idei”, mai explică politologul.

De ce cresc partidele suveraniste

Politologul subliniază că în cazul electoratului atras în ultimii ani de AUR sau alte partide suveraniste, precum SOS România sau POT, este, de fapt, vorba despre un electorat „naționalist-extremist”, format de-a lungul anilor: „Avem o tendință de 30% veche din 2000, de la alegerile de atunci. Această tendință este corelată întotdeauna cu diferite aspecte, cu crize economice, cu momente dificile”.

Prin urmare, „votul pentru AUR are mai multe aspecte decât naționalismul pe care ei îl speculează și pe care vor să îl folosească. În realitate, alegătorii AUR sunt alegători care cer să fie auziți. Problemele lor să fie luate în considerare. Ori problemele lor sunt legate în primul rând de situația lor economică și socială”, mai explică politologul Cristian Pârvulescu.

Temele folosite de „suveraniști”

„Folosesc masiv frustrarea socială economică și politică a celor care se consideră defavorizați de integrarea europeană și se dezvolte indiscutabil în strânsă legătură cu războiul hibrid. Deci pe măsură ce războiul hibrid devine din ce în ce mai important, suveranismul devine și el mai important. De altfel, ideile pe care suveraniștii le promovează sunt extraordinar de asemănătoare. (...) Nu-i doar frică, e frustrare. Frustrare care se transformă în ură. Ură care se transformă în vot, un vot de protest, un vot împotrivă”, punctează politologul.

„Însă cea mai importantă problemă este cea a imigranților. Asta este masiv folosită. Frica de străini”, care trezește la nivelul societății frica pierderii locului de muncă, frica oamenilor de a fi înlocuiți, context în care străinii sunt percepuți drept inamici ai comunității, iar Uniunea Europeană este acuzată de favorizarea acestora.

„Toate lucrurile astea se întâmplă și după ce criza economică a destabilizat din 2008 - 2012, lumea occidentală și nu și-a revenit niciodată din acel moment. Oamenii au rămas cu sechele din perioada respectivă”, mai explică politologul

Puterea rețelelor de socializare

Puterea partidelor „suveraniste” stă în rețelele de socializare, care „profită” la maxim, mai arată Cristian Pârvulescu: „TikTok-ul chinezesc este mult mai periculos decât Facebook. La TikTok este algoritmul care stabilește care sunt valorile tale. Și asta pur și simplu pentru că ai stat mai mult pe un anume text, la o anume imagine. Faptul că ai stat câteva secunde mai mult pe o chestiune conspiraționistă te face să intri deja în zona în care vei primit doar acele mesaje. Algoritmul stabilește. Ei spun că este vorba doar de un mecanism de marketing. Adevărul este că acest mecanism de marketing este un mecanism de radicalizare politică și ideologică”.