Industria auto europeană se află în fața unei schimbări majore de paradigmă comercială. Mult-discutatul acord dintre Uniunea Europeană și țările Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay) promite să deschidă porțile unei piețe uriașe, protejată până acum de bariere tarifare prohibitive. Dar ce înseamnă, concret, acest tratat pentru România?

Ford Otosan. FOTO: Shetterstock

Dan Vardie, președintele Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), a explicat pentru „Adevărul” că, deși România nu va simți un impact direct imediat, industria orizontală de componente – una dintre cele mai performante ramuri ale economiei naționale – are de câștigat.

România, câștigătorul din umbră: Efectul de domino în industria componentelor

În prezent, taxele vamale pentru exportul de mașini europene în zona Mercosur se ridică la aproximativ 35%, un nivel care a frânat considerabil expansiunea producătorilor din UE pe aceste piețe. Odată cu ratificarea acordului, aceste bariere vor cădea, iar mașinile produse în Germania, Franța sau Spania vor deveni mult mai competitive în America Latină.

Deși fabricile de asamblare finală din România (Dacia și Ford Otosan) au piețe de desfacere preponderent în Europa și zonele limitrofe, Dan Vardie subliniază că adevărata miză pentru noi este integrarea în lanțurile de aprovizionare.

„Pentru România, impactul direct al acordului comercial UE-Mercosur va fi probabil limitat, însă efectele indirecte pot fi relevante, având în vedere integrarea industriei auto locale în lanțurile europene de aprovizionare. Consolidarea exporturilor UE poate susține activitatea furnizorilor și a companiilor din ecosistemul auto românesc, fără a genera presiuni imediate asupra pieței interne”, explică președintele APIA.

Practic, dacă producătorii vest-europeni vor vinde mai multe mașini în Brazilia sau Argentina, vor avea nevoie de mai multe piese produse în România.

„România are un sector de componente auto bine integrat în lanțurile europene de producție, iar orice creștere a exporturilor auto din Uniunea Europeană către Mercosur poate genera oportunități suplimentare și pentru furnizorii de piese”, adaugă Vardie, punctând faptul că acest acord „aduce mai multă predictibilitate comercială și stabilitate a lanțurilor de aprovizionare”, spune Dan Vardie.

Când vom vedea o creștere a exporturilor?

Totuși, eliminarea taxelor nu se va face peste noapte, ci va urma un calendar strict, menit să protejeze industriile locale de șocuri bruște. Dan Vardie avertizează că nu trebuie să ne așteptăm la o explozie a cifrelor imediat după semnarea tratatului.

„Eliminarea tarifelor se va face etapizat, pe parcursul mai multor ani, astfel că impactul nu va fi imediat. Potrivit evaluărilor Comisiei Europene, precum și pozițiilor exprimate de ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile), creșterea exporturilor auto europene este așteptată mai ales pe termen mediu și lung, pe măsură ce barierele comerciale se reduc semnificativ.”, arată președintele ALIA.

Într-un scenariu optimist exporturile s-ar putea tripla, cu condiția ca piețele sud-americane să poată absorbi aceste volume.

„Estimările indică un potențial important de creștere în timp pentru acest sector (triplarea exporturilor), însă acesta va depinde de cererea din piețele Mercosur și de capacitatea companiilor autohtone de a valorifica noile condiții comerciale, nu de efecte automate imediat după ratificarea acordului”, precizează Vardie.

Este America de Sud „groapa de gunoi” a motoarelor termice europene?

Una dintre cele mai controversate teme legate de acest acord este suspiciunea că Europa, aflată în plin proces de electrificare forțată, caută o „supapă” pentru a continua să vândă tehnologie termică (motoare pe benzină și diesel) pe piețele emergente, unde normele de poluare sunt mai relaxate. Președintele APIA demontează această teorie, subliniind că producătorii europeni nu își schimbă strategia de decarbonizare, ci se adaptează cererii locale într-un cadru reglementat.

„Acordul UE–Mercosur nu ar trebui privit ca un instrument de «export al tehnologiilor pe care Europa le abandonează», ci ca un cadru comercial oficial ce permite companiilor să răspundă cererii din fiecare piață, în condiții corecte și predictibile, ce trebuie să țină cont și de obiectivele climatice”, afirmă Dan Vardie.

Mai mult, oficialul APIA reiterează că direcția industriei rămâne neschimbată, indiferent de destinația exporturilor.

„Direcția strategică a industriei auto europene rămâne una orientată către reducerea emisiilor de CO2 și tehnologii din ce în ce mai «curate» și mai sigure. Deciziile privind mixul acestora pe diverse piețe vor ține de strategia comercială a producătorilor și de reglementările locale, nu de acordul comercial în sine.”, a explicat Dan Vardie.