Ce se ascunde în spatele deciziilor lui Trump față de Rusia/Este Donald Trump un „activ” al Rusiei?
Virajul brusc al Washingtonului în relația cu Moscova din timpul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump ridică semne majore de întrebare printre experți. Printr-o serie de decizii care sabotează efortul de război al Ucrainei și ocolesc sancțiunile impuse regimului de la Kremlin, liderul american se comportă, potrivit analiștilor, exact așa cum ar face-o un „activ rus”, chiar și în absența unor dovezi directe care să confirme o astfel de conspirație.
Comportamentul președintelui american a depășit recent orice limită a retoricii obișnuite, determinându-l pe analistul Jack Wallis Simons, într-un material citat de publicația Telegraph, să readucă în discuție ipoteza conform căreia Donald Trump ar acționa ca un „activ” al Moscovei. Punctul culminant a fost atins în weekend, când liderul de la Casa Albă a lansat un atac malițios pe rețeaua Truth Social, acuzându-l pe președintele Ucrainei că prelungește intenționat conflictul armat pentru beneficii financiare.
„Lui Zelenski nu-i pasă și, sincer, cu toți banii pe care i-i dă Europa… nu vrea să pună capăt acestui război și probabil că nu a vrut niciodată”, a răbufnit Trump în mesajul său.
Această ieșire publică la adresa lui Volodimir Zelenski vine însă pe fondul unui șir de decizii politice controversate, care avantajează direct Kremlinul:
- Subminarea propriilor sancțiuni: Administrația prezidențială și-a sabotat propriile măsuri punitive pentru a parafa o înțelegere cu Moscova privind motorina. Mișcarea pare menită să limiteze pierderile electorale ale lui Trump la scrutinul de la jumătatea mandatului, dar are ca efect secundar consolidarea masivă a poziției lui Vladimir Putin în Ucraina.
- Presiuni asupra Kievului: Trump a proclamat o „încetare a focului energetic” fictivă. Ulterior, pentru a-l forța pe Zelenski să oprească loviturile asupra infrastructurii petroliere rusești, Casa Albă a restricționat partajarea de informații secrete și a recurs la o perturbare netransparentă a rețelei Starlink, deținută de Elon Musk.
- Blocarea sancțiunilor bipartizane: Printr-un ordin executiv, președintele SUA a amânat aplicarea unui pachet de sancțiuni susținut de ambele partide, care purta numele regretatului senator Lindsey Graham. Măsurile vizau bănci, comercianți de energie, oficiali ruși și întregul aparat petrolier al Moscovei. Pentru a justifica blocarea acestui pachet, Trump a invocat „interesul național american”, sugerând indirect că acesta este servit prin întărirea inamicului lumii libere.
Un tipar bine stabilit de indulgență față de Moscova
Analiza subliniază că aceste concesii nu reprezintă un episod izolat, dictat doar de presiunile politice interne din SUA, ci se înscriu într-un tipar comportamental constant. De altfel, Vladimir Putin rămâne liderul mondial important pe care Donald Trump l-a insultat cel mai puțin de-a lungul timpului.
Istoricul recent abundă în astfel de momente. Anul trecut, Volodimir Zelenski a fost supus unei umilințe orchestrate în Biroul Oval — un episod considerat printre cele mai întunecate din istoria prezidențială americană —, eveniment urmat imediat de suspendarea ajutorului militar și a schimbului de informații cu Kievul. La acestea se adaugă susținerea entuziastă a lui Trump pentru controversatul plan de „pace” în 28 de puncte, document care părea redactat direct la Kremlin. Mai mult, cu un an înainte de aceste evenimente, în timp ce critica justificat modul în care statele europene profită de generozitatea SUA în cadrul NATO, Trump a amenințat că va încuraja Rusia să facă „ce naiba vor” în Ucraina.
Bani, imobiliare sau fascinația pentru dictatori?
Ce motivează această lungă listă de acțiuni pro-Putin ale unui lider descris drept cel mai depravat președinte al Americii? O primă ipoteză vizează fascinația nesățioasă a lui Trump pentru liderii autoritari, demonstrată încă din primul său mandat prin afecțiunea arătată președintelui islamist al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, și prin flirtul diplomatic cu dictatorul nord-coreean Kim Jong-un.
O a doua pistă majoră este cea financiară, având în vedere interesele vechi și profunde ale familiei Trump în Rusia. Încă din anul 2008, în cadrul unei conferințe imobiliare, fiul președintelui, Donald Jr., recunoștea deschis amploarea acestor legături: „Rușii reprezintă o secțiune transversală destul de disproporționată a activelor noastre. Vedem mulți bani care intră din Rusia.”
Tot în 2008, în plin crah imobiliar, oligarhul rus din industria îngrășămintelor, Dmitri Ribolovlev, a achiziționat conacul lui Trump din Palm Beach pentru suma de 95 de milioane de dolari. Tranzacția a adus un profit uriaș, prețul fiind mai mult decât dublu față de cele 41 de milioane de dolari pe care Trump le plătise pentru proprietate cu doar patru ani în urmă. De asemenea, conexiunile de afaceri au continuat până în timpul campaniei prezidențiale din 2016, perioadă în care avocatul său, Michael Cohen, făcea demersuri pentru ridicarea unui Trump Tower la Moscova — un proiect imobiliar despre care Cohen a mințit ulterior în fața Congresului american.
Deși aceste episoade financiare nu constituie neapărat dovezi directe ale unor ilegalități sau ale unei trădări, Jack Wallis Simons punctează că, dacă Trump ar fi fost într-adevăr un agent recrutat de Kremlin, acțiunile sale nu ar fi fost cu nimic diferite față de cele din prezent.
În concluzia analistului, explicația pentru deciziile care îl favorizează sistematic pe Putin nu stă neapărat într-un coordonator ascuns într-un subsol din Moscova, care îi dictează ordine. Realitatea este mult mai directă: comportamentul lui Trump este rezultatul unui „cocktail toxic de vanitate, venalitate, admirație pentru oamenii puternici, dispreț pentru aliați și o viziune tranzacțională asupra lumii”, un sistem de valori în care pilonii democrației sunt reduși la simple monede de schimb personale, ignorând complet prețul plătit în sânge de Ucraina.
Explorează subiectele:
