„Cea mai mare durere a mea este că nu mai muncesc. Nu mă cheamă nimeni pe scenă!”/Marele actor Dorel Vișan, învins de jocuri de culise?
O fi bătrânețea antipatică, dar nu pentru toți! Hazul, ironia, cât și autoironia marelui actor Dorel Vișan, te îmbogățesc spiritual atunci când îl asculți. Din păcate nu într-o sală de teatru, ci prin telefon. A lipsit de pe scenă în ultima vreme, și nu pentru că așa și-a dorit, ci pentru că alții au decis asta pentru el. Într-un interviu acordat pentru Ciao.ro , maestrul a povestit despre împliniri, supărări, dar și viața lui discretă departe de București.
”Oamenii și-au schimbat felul de gândi… în rău! Peste 20 de ani lumea nu va fi prea grozavă”, este de părere unul dintre cei mai iconici negativi de pe marele ecran românesc (n.r. pentru rolul senatorului Vârtosu).
Marele actor Dorel Vișan este cuprins de amărăciunea unor jocuri de culise
Este plin de energie, îi place să vorbească și ne familiarizează cu una dintre glumele lui sofisticate, dar cumva plină de ”otravă”.
”Un tren care trebuia să ajungă în comunism rămâne fără combustibil. Oamenii apelează la ajutorul lui Lenin, care le spune: Ardeți tot ce se poate din tren! După ce ard totul, ajung să se mănânce între ei, iar supraviețuitorii imploră iar să ajungă în comunism, moment în care Lenin le răspunde: Unde vreți să mai mergeți? Nu vedeți că ați ajuns?”. Râdem împreună la final și concluzionăm că societatea de azi îl dezamăgește profund.
Dorel Vișan este un om extrem de dedicat, și nu doar actoriei, ci și ecologiei. A ales să stea cât mai mult departe de București.
”Eu nu am timp liber, fac mai puțină cultură, în schimb fac agricultură. Am o grădină și o seră de care mă ocup, lângă Cluj. Nu mănânc decât legume cultivate de mine”, ne-a mărturisit actorul.
”Nu compătimesc actorii care își plâng de milă pe la televizor, nu toți au pensii mici, sunt unii care au salarii bune. Trebuie să înțelegi, ca actor, ce favoruri faci tu pentru țară, și nu invers. Cea mai mare durere a mea este că acum când am o ajungere culturală și de trecere a vremii, acum nu mai muncesc! Nu mă cheamă nimeni … Este o societate prost organizată. Omul dacă este scop, este personalitate. Dacă este obiect, este persoană. Dacă nu înțelege libertatea și merge la cules de castraveți în Germania, devine forță de muncă. Nici persoană nu mai e”, crede maestrul.
Citește integral pe Ciao.ro
