Cele 5 borne ale puterii/Drumul Americii de la periferia Atlanticului la vârful ierarhiei globale

Dintr-o mână de foste colonii britanice de pe coasta de est a Americii de Nord, Statele Unite au reușit să ajungă în numai un secol și jumătate o adevărată superputere, care a schimbat destinul a numeroase popoare, dar și al istoriei în general, erijându-se într-un gardian al democrației mondiale.

Statele Unite au o capacitate militară uriașă FOTO X@velitesgear

„Am moștenit conducerea lumii libere”, spunea secretarul de stat al SUA, Dean Gooderham Acheson, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Se consideră că acela a fost momentul zero al asumării statutului de superputere de către Statele Unite ale Americii. Acesta statut i-a fost recunoscut atât de foștii aliați dar și de rivalii lor ideologici. „Statele Unite se află în acest moment pe culmea puterii mondiale”, preciza Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, la Fulton, Missouri, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

„Statele Unite și Uniunea Sovietică sunt cele mai puternice două puteri”, spunea și Nikita Hrușciov, în plin Război Rece. Propriu-zis, Statele Unite deveniseră singura superputere completă la nivel mondial, dacă ar fi să ne luăm după elementele care definesc acest statut. Mai precis o superputere este o putere militară globală (inclusiv nucleară), are o influență economică majoră, deține o capacitate de proiecție a forței pe mai multe continente și nu în ultimul rând deține o influență politică și culturală globală.

După 1945, Statele Unite au reușit să bifeze toate aceste cerințe, extinzându-și influența în toată lumea. Cum au reușit 13 colonii britanice, de pe coasta de est a Americii de Nord, care și-au obținut, de facto, independența în 1783 (la încheierea oficială a războiului de independență față de Marea Britanie), față de Coroana Britanică să ajungă în doar un secol și jumătate o superputere mondială, care s-a erijat într-un protector al democrației și ordinii la nivel Global? Specialiștii au identificat câteva momente cheie în transformarea Statelor Unite.

Afacerea care a schimbat destinul Statelor Unite

Pe 3 septembrie 1783, se încheia Războiul de Independență American , cu victoria Statelor Unite și recunoașterea oficială a independenței și desprinderea de Coroana Britanică. La acel moment, Statele Unite erau o națiune minoră, fără influență reală asupra politicii europene. Rolul lor era mai mult diplomatic și simbolic, un model republican care a inspirat și alte mișcări de independență (în special pe cele din America Latină). Propriu-zis erau 13 state, pe locul fostelor colonii britanice, adunate pe coasta de est a Americii de Nord, având ca vecini mari puteri coloniale, precum Franța (care deținea Louisiana) și Spania (deținea regiunea corespunzătoare astăzi statelor California, Arizona, New Mexico și Texas).

Pe scurt, Statele Unite erau un stat tânăr, fragil, cu o armată mică și slab echipată, care nu putea concura cu marile puteri europene. Totodată, economia era preponderent agrară, după model colonial, bazată pe ferme mici și comerț limitat. În plus, acumulaseră multe datorii de pe urma războiului. Guvernul federal era destul de slab, cu puteri limitate în fiscalitate și apărare funcționând după Articolele Confederației până în 1789. Cu alte cuvinte, era un stat care nu promitea nimic și despre care mulți oameni politici europeni ai vremii credeau că la un moment dat va cădea pradă marilor puteri coloniale vecine.

Însă s-a produs un eveniment care a schimbat radical istoria Statelor Unite. Este vorba despre o afacere funciară între Statele Unite și Franța. În anul 1803, SUA au achiziționat Teritoriul Louisiana de la Napoleon Bonaparte, pe atunci prim-consul al Franței Republicane, dublându-și instantaneu suprafața. „Această achiziție este pentru Statele Unite cea mai importantă măsură a administrației mele. Ea dublează teritoriul țării noastre și asigură pentru copiii noștri cel mai vast domeniu de libertate și oportunitate”, preciza președintele de la acea vreme Thomas Jefferson.

Această tranzacție monumentală, pentru 15 milioane de dolari, rămâne una dintre cele mai importante achiziții de terenuri din istorie. „Achiziția Louisianei a fost cel mai important act de expansiune din istoria americană, punând Statele Unite pe calea măreției continentale”, preciza istoricul Henry Adams.

Teritoriul Louisiana în 1803 FOTO wikipedia

Practic a fost cel mai important moment din istoria timpurie a Statelor Unite, și tranzacția care de fapt a făcut posibilă transformarea Statelor Unite în mare putere, în anul 1945.

Louisiana prin poziția sa strategică a deblocat Statelor Unite drumul către descoperirea și colonizarea vestului american, dar și calea către vaste resurse naturale care aveau să schimbe radical economia americană. Achiziția a extins granițele SUA de la fluviul Mississippi până la Munții Stâncoși și mai departe. Fără Louisiana, SUA ar fi rămas probabil o putere regională limitată la estul continentului. Mai ales, orașul New Orleans era vital pentru comerț iar prin dobândirea acestuia, SUA au obținut control complet asupra rutelor comerciale majore a continentului.

Evident asta a însemnat securitate economică, independență comercială și reducerea riscului unui conflict cu o putere europeană, precum Franța, și eliminarea concurenței de pe continentul nord-american. Nu mai vorbim de faptul că Louisiana era bogată în terenurile fertile și resure minerale. Achiziționarea Louisianei a reprezentat pasul decisiv făcut de SUA pentru dezvoltare. „Viziunea lui Jefferson prin cumpărarea Louisianei a fost curajoasă, imaginativă și, în final, transformatoare, oferind Statelor Unite nu doar pământ, ci destin”, preciza și istoricul David McCullough.

Atunci când s-a pornit locomotiva economiei americane

Așa cum am văzut, în anul 1803, Statele Unite și-au dublat efectiv teritoriul. Accesul la noi teritorii, rute comerciale și resurse a schimbat radical economia americană. Pe baza experienței imigranților veniți din Marea Britanie, acolo unde s-a născut Revoluția Industrială, Statele Unite au intrat într-o nouă eră. Industrializarea a început în forță, mai ales datorită resurselor importante de cărbune, fier, lemn și apă pentru energia hidraulică. Totodată emigranții atrași de noile oportunități oferite de industrializarea americană, au creat o forță redutabilă de muncă.

Pe lângă resursele discreționare, inovațiile tehnologice împrumutate din Marea Britanie, precum mașinile de țesut, utilajele pentru prelucrarea textilelor și a grânelor dar și locomotivelor cu aburi au dus Statele Unite la un alt nivel. Totodată extinderea căilor ferate și producția de oțel în masă, au alimentat creșterea urbană și au conectat națiunea. Așa au apărut mari porturi dar și orașe industriale precum New York, Boston și Pittsburgh. În doar jumătate de secol datorită resurselor bogate, care au dus la o puternică industrializare, dar și a dezvoltării rutelor comerciale ca o necesitate a distribuției materiilor prime și a produselor finite, Statele Unite au ajuns să-și depășească fosta metropolă ca dezvoltare economică.

Fabrică în SUA , secolul XIX FOTO wikipedia

Acest progres tehnologic nu doar că a revoluționat viața de zi cu zi a americanilor, dar au creat premisele pentru ca SUA să devină principala forță economică mondială. Revoluția industrială a dus la o dezvoltare urbană fără precedent și la o creștere exponențială a populației, ceea ce a facilitat extinderea masivă către vest și colonizarea permanentă de noi teritorii. În plus, fluxul de imigranți din toate zonele Globului, dar cu precădere din Europa au creat o infuzie de capital uman, de inteligență și expertiză care au contribuit la dezvoltarea ulterioară a Statelor Unite într-un adevărat colos la nivel mondial. Inclusiv prin dezvoltarea unor centre educaționale și de cercetare care au atras cele mai luminate minți, mai ales în perioada interbelică.

Momentul în care Statele Unite își asumă rolul de jandarm al democrației

La finele secolului al XIX lea, aveam deja o țară emergentă, care a reușit să scape de concurența Franței, să-și dubleze teritoriul și să se extindă către vest. În plus, odată cu industrializarea accelerată bazată pe un influx uriaș de resurse și forță umană, vorbim de un stat tânăr, dar cu o economie deja mai puternică decât a Marii Britanii, patria Revoluției Industriale. Cu toate acestea Statele Unite stăteau într-un izolaționism asumat, departe de lumea tumultoasă și care aproape dădea în clocot pe Bătrânul Continent.

Pe scurt, deși au început să conteze economic, din punct de vedere militar, americanii erau doar ceva exotic, cu cowboy și ameridieni. După Războiul de Secesiune care, pe lângă efectele negative, a contribuit la o unificare a națiunii, dar și la căpătarea unei experiențe importante de război, inclusiv adoptarea de noi tehnologii militare, Statele Unite încep să scoată capul în lume. Este vorba despre primul conflict din istoria Statelor Unite cu o putere străină. A avut loc în 1898, a durat doar patru luni și a purtat numele de Războiul Hispano-American. Datorită industrializării, Statele Unite au investit masiv în industria de armament, mai ales în contextul războiului civil. În plus, dispuneau de un bazin de recrutare uriaș, care deja avea ceva experiență militară după Războiul de Secesiune.

Bătălia navală de la Manila FOTO wikipedia

Dar să revenim la Războiul Hispano-American. Pe scurt, în a doua jumătate a secolului al XIX lea, Statele Unite deveniseră deja o putere economică regională și căuta noi piețe de desfacere, noi teritorii asupra cărora să-și extindă influența. Ocazia s-a ivit în momentul în care cubanezii, aflați sub stăpânire spaniolă, s-au revoltat împotriva marii puteri coloniale.

Presa americană exagera atrocitățile spaniole din Cuba pentru a sensibiliza opinia publică americană și practic pentru a pregăti țara de război. A fost pentru prima dată în istorie, când Statele Unite s-au erijat într-un protector al democrației. Evident, cu interese economice clare. Declarându-și simpatia pentru revoluționarii cubanezi, americanii au găsit pretextul perfect atunci când pe 15 februarie 1898, a explodat nava de război americană USS Maine în Havana. SUA a declarat război Spaniei. Așa cum am precizat conflictul a durat patru luni. Americanii și-au arătat din plin colții, spulberând flota spaniolă la Manila, în Filipine dar și pe câmpurile de luptă din Cuba. Statele Unite au câștigat războiul, iar prin Tratatul de Pace de la Paris, fostele posesiuni spaniole Puertă Rică, Guam și Filipine trec sub control american.

În plus, deși independentă, teoretic, Cuba intră în sfera de influență americană prin Legea Platt din 1901. Efectele acestui scurt conflict aparent regional au fost multiple pentru destinul Statelor Unite. Această victorie a consacrat Statele Unite ca un jucător credibil în afacerile internaționale și le-a remodelat ambițiile globale. Sau mai bine zis, războiul din 1898 a fost momentul în care SUA și-au asumat un rol global. Mulți istorici consideră că aici începe adevărata lor ascensiune către statutul de superputere a secolului XX, fiind primul moment în care SUA se afirmă ca „protector al libertății” (evident motivațiile principale au fost economice și strategice).

Războiul care a urcat America pe scena lumii

Cu toate acestea momentul în care Statele Unite intră cu adevărat în careul de ași și practic începe să-și consolideze statutul de putere la nivel global, este Primul Război Mondial . Americanii au intrat în acest conflict abia în aprilie 1917, preferând să rămână neutrii în fața unui conflict care părea să nu-i afecteze, să nu-i intereseze. În momentul în care au sesizat că atacurile navale germane fac ravagii pe rutele comerciale ale Atlanticului și perturbă comerțul american (un bun exemplu este scufundarea navei Lusitania) cu piețele europene, americanii au început să gândească altfel miza și importanța Primului Război Mondial. Americanii au trimis două milioane de soldați pe frontul european dar și multe resurse pentru a susține efortul militar britanic și francez.

Propriu-zis, cu o forță proaspătă, care nu era uzată în războaiele de tranșee, bine echipată și antrenată, Statele Unite au reușit să facă diferența și să devină decisive în victoria Antantei asupra Puterilor Centrale. A fost primul moment în care americanii au fost remarcați pe scena mondială.

Afiș propagandistic american din Primul Război Mondial FOTO wikipedia

Și nu oricum, ci ca adevărați salvatori, cei care au făcut victoria posibilă. Puterea lor militară și economică s-a dovedit decisivă pentru victoria Aliaților. Iar beneficiile au început să curgă pentru americani. Ieșind relativ nevătămate din conflict, SUA au devenit o națiune creditoare, împrumutând sume uriașe aliaților sfâșiați de război și remodelând finanțele internaționale. Acest nou statut a subliniat influența globală crescândă a țării și a diferențiat-o de rivalii europeni epuizați care se luptau să se recupereze după distrugerile provocate de război.

Nu în ultimul rând au devenit un jucător important pe scena politicii mondiale având un loc important și un cuvânt greu de spus la Conferința de Pace de la Paris. În concluzie participarea Statele Unite ale Americii în Primul Război Mondial a avut un impact semnificativ asupra statutului lor internațional și a fost un pas important în drumul către transformarea într-o superputere. Nu mai vorbim de faptul că dolarul a început să devină o monedă de referință iar economia americană a explodat datorită noilor piețe de desfacere apărute pe baza influenței mondiale crescânde.

„Intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial a marcat momentul în care a devenit o putere globală, nu doar regională”, preciza istoricul David Kennedy.

Totodată merită amintit faptul, că după criza de la nivel mondial a anilor 30, noile politici ale președintelui american Franklin Roosevelt, pentru contracararea efectelor prăbușirii economice, au oferit un nou orizont dezvoltării americane.

Prin „New Deal”, Roosevelt a revoluționat economia americană. Prin reforme ample și programe de lucrări publice, „New Deal” a stabilizat băncile, a creat locuri de muncă și a restabilit încrederea cetățenilor în Guvern. Aceste măsuri nu au contribuit doar la redresare, ci au stabilit un model pentru intervenția guvernamentală în crizele economice. Bazele puse de „New Deal” au permis prosperitatea viitoare și au poziționat SUA pentru a face față provocărilor globale. Nu mai are rost să discutăm despre importanța avută de Statele Unite în cel de-al Doilea Război Mondial. Cert este că după 1945, Statele Unite sunt recunoscute ca superputere globală, statut consolidat de-a lungul Războiului Rece.