China își consolidează prezența în America Latină, semnalând că nu intenționează să se retragă dintr-o regiune considerată de Washington drept parte a propriei sfere de influență. Mișcarea vine într-un moment în care administrația Trump încearcă să reafirme dominația Statelor Unite în emisfera vestică.

În strategia sa de securitate națională publicată în decembrie, administrația americană promite să „restabilească preeminența SUA în emisfera vestică” și să „blocheze competitorii din afara emisferei”. Deși China nu este menționată explicit, referirea este larg interpretată ca vizând Beijingul.

La mai puțin de o săptămână după publicarea documentului american, China a lansat discret un nou document de politică privind America Latină și Caraibele — primul de acest tip din aproape un deceniu. Analiștii spun că textul anticipează o intensificare a rivalității strategice dintre cele două mari puteri în regiune, scrie The Wall Street Journal.

„China a fost întotdeauna solidară, la bine și la greu, cu Sudul Global, inclusiv cu America Latină și Caraibele”, se afirmă în documentul de 6.700 de cuvinte. Textul face referire la o „schimbare semnificativă a echilibrului de putere la nivel internațional”, o formulare frecvent utilizată de președintele Xi Jinping pentru a sugera declinul dominației globale a Statelor Unite.

O competiție strategică emergentă

Beijingul urmărește îndeaproape fiecare inițiativă majoră a președintelui Donald Trump în America Latină — de la presiunile exercitate asupra regimului venezuelean până la încercările de reafirmare a influenței americane asupra Canalului Panama. Pentru China, regiunea reprezintă un contrapunct la ceea ce consideră a fi încercuirea sa strategică de către alianțele militare conduse de SUA în Asia.

„Competiția dintre marile puteri în America Latină abia a început”, arată o analiză realizată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), cu sediul la Washington.

Potrivit think tank-ului, strategia Chinei urmărește extinderea relațiilor diplomatice și economice și poziționarea Beijingului ca alternativă viabilă la Washington. China și-a sporit influența politică prin investiții masive în infrastructură, acces la resurse strategice — inclusiv minerale critice și energie — și printr-o diplomație activă la nivel local.

În prezent, 24 de state din regiune au aderat la Inițiativa „Belt and Road”, față de niciunul înainte de 2017. De asemenea, China a devenit principalul partener comercial pentru mai multe economii latino-americane. „Strategia Chinei este, în esență, să nu cedeze niciun centimetru”, spune Ryan Berg, coautor al analizei CSIS.

Venezuela, un test al limitelor

Presiunile Washingtonului asupra regimului lui Nicolás Maduro din Venezuela reprezintă un test important pentru Beijing, care descrie relația cu Caracas drept un „parteneriat strategic în orice condiții”. China a condamnat drept „hegemonie ilegală” și „intimidare unilaterală” consolidarea prezenței militare americane în jurul Venezuelei, inclusiv interceptarea unor petroliere suspectate că ocolesc sancțiunile.

La o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU din 23 decembrie, reprezentantul adjunct al Chinei, Sun Lei, a criticat dur Statele Unite, afirmând că Beijingul se opune oricărei acțiuni care „încalcă suveranitatea și securitatea altor state”.

Totuși, majoritatea sprijinului Chinei pentru Venezuela și alte guverne vizate de administrația Trump rămâne la nivel declarativ. Analiștii nu se așteaptă ca Beijingul să întreprindă acțiuni care ar putea duce la o confruntare militară directă cu SUA.

Chiar și așa, China a atras atenția recent prin difuzarea, la televiziunea de stat, a unei simulări de exerciții militare în emisfera vestică, care arătau forțe chineze confruntându-se cu nave și avioane „adverse” în apropiere de Cuba și Mexic. Oficial, exercițiile au fost prezentate drept demonstrații tehnologice, dar mesajul strategic nu a trecut neobservat.

Influență dincolo de economie

Washingtonul este tot mai atent la eforturile Chinei de a crea o rețea globală de puncte logistice strategice, inclusiv în porturi care ar putea sprijini operațiuni militare. Un raport recent al Pentagonului menționează Cuba drept singura țară din Americi unde China ar fi analizat posibilitatea unei baze militare.

În paralel, Beijingul își extinde influența prin instrumente de „soft power”, inclusiv cooperare tehnologică și programe spațiale.

Administrația Trump, la rândul său, încearcă să limiteze exporturile de tehnologie americană către China, menținând în același timp relații comerciale în domenii precum agricultura și mineralele rare. Casa Albă afirmă că acționează rapid pentru a „restabili forța Americii acasă și în lume”.

Panama și miza Taiwanului

Panama a devenit un exemplu clar al rivalității sino-americane. După ce Trump a susținut că Beijingul exercită o influență excesivă asupra Canalului Panama, autoritățile panameze au anunțat retragerea din Inițiativa Belt and Road, iar președintele țării a lipsit de la un summit regional organizat de China.

În centrul documentului chinez se află însă o altă prioritate: reducerea numărului de state latino-americane care mai recunosc Taiwanul. Șapte dintre cele 12 guverne care mențin relații diplomatice cu Taipei se află în regiune. China oferă beneficii nedefinite țărilor care acceptă politica „O singură Chină”, iar mai multe au făcut deja acest pas în ultimii ani.

Cu toate acestea, evoluțiile politice din state precum Honduras arată că influența Beijingului nu este garantată.

Deși strategia de securitate a SUA nu menționează direct China, referirile la „capcane ale datoriei”, „spionaj” și „riscuri cibernetice” sunt văzute ca aluzii clare la rolul Beijingului în regiune.

În acest context, spun analiștii, China încearcă să se prezinte drept o alternativă mai puțin intruzivă decât o Americă ce pare să reînvie doctrina Monroe — o abordare care, paradoxal, ar putea consolida mesajul Beijingului în America Latină, susțin anliștii consultați de WSJ.