Cinci cutremure în șase ore în România: de ce seismele mici nu ne scapă de unul mare
Activitatea seismică intensă din ultimele zile, culminând cu cinci mișcări tectonice înregistrate într-un interval de doar șase ore, readuce în prim-plan o credință populară periculoasă. Ideea că seismele de mică intensitate ar elibera tensiunea din scoarța terestră și ne-ar feri de un dezastru este complet falsă, avertizează specialiștii în risc seismic, care îndeamnă populația la pregătire practică.
Cutremurele mici și frecvente din ultima perioadă nu ne pot ajuta să evităm un mare seism Foto: Shutterstock
România a fost zguduită duminică de o succesiune rapidă de cinci mișcări telurice, produse într-un interval de doar șase ore. Patru dintre acestea au fost localizate în zona seismică Vrancea pe parcursul nopții, fiind urmate dimineața de un al cincilea seism în Marea Neagră.
Seria a debutat la ora 0:46 cu un cutremur de magnitudine 3, produs la adâncimea de 69,9 kilometri. La mai puțin de 60 de minute distanță, scoarța a vibrat din nou la 124,4 kilometri adâncime, înregistrându-se o magnitudine de 3,6. Activitatea a continuat la ora 2:26 (magnitudine 2,1, adâncime 110,3 km) și la ora 6:33 (magnitudine 2,5, adâncime 144,4 km). Ultimul episod din această secvență a avut loc la ora 7:03 în Marea Neagră, atingând magnitudinea de 3,6.
Acest val seismic vine pe fondul unei activități constante în regiunea Vrancea. În noaptea de joi spre vineri, un alt cutremur de 3,9 pe scara Richter s-a produs la o adâncime de 75,1 kilometri. De asemenea, pe 19 octombrie, aceeași zonă a generat un seism de 4,8 grade la 76,5 kilometri adâncime, eveniment în urma căruia au apărut informații că un bloc din București ar fi suferit fisuri.
Mitul „relaxării” plăcilor tectonice, demontat matematic
Frecvența ridicată a acestor mișcări de mică intensitate alimentează adesea în spațiul public teoria că pământul „se descarcă”, prevenind astfel un cataclism. Matei Sumbasacu, inginer constructor specializat în analiza clădirilor cu risc seismic și fondator al asociației Re:Rise, demontează această ipoteză. Specialistul a explicat pentru „Adevărul” că natura logaritmică a scării magnitudinilor face ca diferența de energie dintre un seism minor și unul major să fie uriașă — spre exemplu, un cutremur de 4 grade este de circa o mie de ori mai slab decât unul de 6.
„Una dintre ideile răspândite, dar greșite, este aceea că un cutremur mic ar relaxa plăcile tectonice. Pentru a înțelege de ce, trebuie să pornim de la faptul că scara magnitudinilor este logaritmică: la fiecare două grade diferență, energia crește cu un factor foarte mare. Prin urmare, un cutremur de 4 este de aproximativ o mie de ori mai mic decât unul de 6, iar cutremurele de 2 sau 3 sunt de zeci sau sute de mii de ori mai mici decât cele de 6 sau 7.
De aceea, un cutremur mic nu poate fi interpretat ca un semn că plăcile s-au relaxat. Dacă în zona de contact dintre plăci s-a acumulat suficientă energie, un astfel de cutremur arată doar că falia este încă activă și că plăcile continuă să se miște. Nu putem ști ce urmează. De exemplu, în 1940, în săptămâna dinaintea cutremurului mare, a existat o activitate seismică ridicată, cu cutremure de 4, 5 și chiar 6. Cine trăia atunci ar fi putut crede că plăcile se relaxează, dar apoi a urmat cel mai mare cutremur din secolul al XX-lea. În schimb, înaintea cutremurului din 1977 nu au existat astfel de cutremure mici” — Matei Sumbasacu
Cum transformăm teama în măsuri de supraviețuire
În loc să ne bazăm pe false speranțe, timpul rămas până la următorul seism major trebuie folosit pentru o pregătire riguroasă, subliniază fondatorul Re:Rise. Potrivit acestuia, anxietatea firească generată de cutremure poate fi canalizată în acțiuni concrete care cresc semnificativ șansele de supraviețuire: asigurarea unor rezerve pentru trei zile, stabilirea unui protocol de urgență cu familia și consolidarea relațiilor cu vecinii.
„Acum că oamenii devin mai atenți cu privire la cutremure, este necesar să folosim perioada până la un următor mare seism pentru a ne pregăti. Există mai multe moduri de pregătire, atât la nivel individual, cât și împreună cu cei apropiați. Putem lua măsuri simple, cum ar fi să avem mereu în casă provizii pentru 72 de ore și să stabilim un plan cu familia sau apropiații pentru situația de după cutremur: unde ne întâlnim, ce semn lăsăm dacă nu reușim să ne întâlnim și care sunt punctele fizice de pe hartă unde ne putem regăsi. Acestea sunt probabil cele mai importante măsuri pentru perioada de după seism.
Există și alte măsuri de pregătire care nu sunt direct legate de cutremur, dar care pot conta foarte mult. Este important să ne cunoaștem cât mai bine vecinii, pentru că, într-o situație de dezastru, comunitatea din apropiere — oamenii aflați fizic lângă noi — poate face diferența pentru șansele de supraviețuire sau pentru un trai cât mai acceptabil după momentul imediat. Totodată, ne putem pregăti să fim o parte importantă a comunității prin cursuri de prim ajutor și prin discutarea unui plan comun: ce facem, unde ne întâlnim toți vecinii și cine ce poate pune la dispoziție în caz de dezastru” — Matei Sumbasacu
Explorează subiectele:
