Cine controlează Europa după război?
Scenariul cel mai tulburător nu presupune o conspirație între Rusia și Ucraina pentru împărțirea continentului. Este mult mai subtil: un război prelungit, o Europă lipsită de energia rusească ieftină, o industrie supusă unei presiuni tot mai mari, o Americă preocupată de propriile priorități și o Chină care își extinde influența economică.
În acest scenariu, Europa nu este cucerită. Este făcută dependentă.
Rusia a pierdut piața europeană de energie pe care o domina înainte de 2022, iar Uniunea Europeană încearcă să elimine definitiv dependența de gazul rusesc. Dar independența energetică are un preț. Gazul poate veni din Norvegia, Statele Unite, Qatar sau alte regiuni, însă Europa nu mai controlează nici prețul, nici condițiile pieței globale. Iar energia scumpă înseamnă, inevitabil, presiune asupra industriei europene.
De aici poate începe adevărata vulnerabilitate.
O industrie chimică mai puțin competitivă. O siderurgie care își caută salvarea în afara Europei. Producători auto europeni confruntați cu concurența americană și chineză. Costuri tot mai mari pentru energie și apărare. O populație îmbătrânită și sisteme sociale care consumă tot mai multe resurse.
Europa ar putea rămâne bogată, dar să devină mai puțin puternică.
În același timp, Statele Unite ar putea cere europenilor să preia o parte tot mai mare din povara propriei securități. Nu ar fi nevoie ca America să părăsească NATO. Ar fi suficient ca prezența militară americană să fie redusă treptat și ca europenii să fie obligați să cheltuiască mult mai mult pentru apărare.
Iar aici apare o nouă dilemă: fiecare euro cheltuit pentru apărare nu mai poate fi cheltuit pentru infrastructură, educație, sănătate sau protecție socială.
În aceste condiții, unitatea europeană poate începe să se fisureze.
Pentru Polonia și statele baltice, Rusia va continua să reprezinte o amenințare existențială. Pentru Franța, soluția ar putea fi o Europă capabilă să se apere singură. Pentru Germania, problema fundamentală va rămâne competitivitatea industrială. Pentru statele sudice, presiunea economică și socială ar putea deveni mai importantă decât confruntarea geopolitică.
Iar unele guverne ar putea începe să întrebe dacă nu cumva este timpul pentru o normalizare a relațiilor cu Moscova.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla, Rusia nu ar mai avea nevoie să cucerească Europa.
O Europă divizată este mult mai ușor de influențat decât o Europă unită.
Ucraina, la rândul ei, ar putea deveni paradoxul întregii construcții. O țară devastată de război, dependentă de finanțarea europeană, dar în același timp integrată economic și militar în Occident. Reconstrucția sa ar putea costa sute de miliarde de euro și ar putea reprezenta atât o povară enormă, cât și una dintre cele mai mari oportunități industriale ale Europei.
Ucraina ar putea deveni noua frontieră economică și militară a Uniunii Europene.
Rusia ar încerca să-și reconstruiască influența.
China ar continua să ofere Europei ceea ce aceasta nu mai produce suficient de ieftin.
Statele Unite ar rămâne indispensabile pentru securitatea și tehnologia avansată.
Iar Europa s-ar afla în mijlocul acestor trei poli de putere.
Aceasta ar fi adevărata „împărțire” a Europei.
Nu o împărțire a teritoriilor, ci una a dependențelor.
America — securitate și tehnologie.
China — industrie, comerț și materii prime prelucrate.
Rusia — energie, materii prime și presiune geopolitică.
Europa — o piață bogată, dar obligată să negocieze permanent cu ceilalți trei.
Totuși, există și un scenariu opus.
Criza actuală ar putea determina Europa să facă exact ceea ce nu a fost capabilă să facă în ultimele decenii: să construiască o adevărată autonomie strategică.
Mai multă energie nucleară. Mai multe surse regenerabile. Rețele electrice europene interconectate. Capacități de stocare. O industrie militară europeană. Producție internă pentru tehnologii strategice. Relansarea industriei grele. Și, mai ales, o politică externă și de apărare comună.
În acest caz, războiul din Ucraina ar produce efectul opus celui urmărit de Moscova.
Ar transforma Europa într-o putere geopolitică.
De aceea, întrebarea „cine câștigă războiul din Ucraina?” poate fi, în perspectivă, mai puțin importantă decât întrebarea:
Cine controlează Europa după război?
Răspunsul nu va fi probabil Rusia, Ucraina, America sau China.
Va fi cel care va controla ceea ce Europa nu își poate permite să piardă:
energia, industria, tehnologia, securitatea și coeziunea politică.
Iar dacă Europa nu va reuși să le controleze singură, atunci adevărata miză a războiului nu va fi fost Ucraina.
Va fi fost Europa.
