Cine mai poate convinge SUA și Iran să ia loc la masa negocierilor. „Și-a construit o relație foarte bună cu Trump”

SUA și Iranul se „joacă” de-a negocierile, dar ultimele întâlniri dintre cele două delegații, programate la Islamabad, au fost anulate. Expert în Orientul Mijlociu, Flavius Caba explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cine ar putea convinge cele două tabere să reia discuțiile.

Preşedintele SUA, Donald Trump, susține că Iranul va face o ofertă Statelor Unite, dar că nu ştie în ce constă aceasta. Declarația sa vine într-un moment în care negocierile dintre SUA și Iran au fost aparent sistate, după ce Trump a cerut echipei de negociatori să nu se mai deplaseze pentru discuțiile cu delegația iraniană. Același lucru l-au făcut anterior și iranienii. Expert în Orientul Mijlociu, Flavius Caba este președinte al think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute și director în cadrul International Competitive Solution, companie de consultanță pe relația politică, economică și juridică cu statele din Orientul Mijlociu. În analiza sa pentru „Adevărul”, expertul vorbește despre perpectivele negocierilor, dar și despre țările care ar putea media complicatele discuții americano-iraniene, pentru a ajuta la dezescaladarea conflictului.

Adevărul: SUA și Iran par departe de orice acord de pace, iar Teheranul susține că negocierile sunt practic suspendate. Cum s-ar putea ajunge la un acord, totuși, din perspectiva iranienilor?

Flavius Caba: Dacă se va ajunge la un acord final, Iranul preferă ca acesta să fie susținut de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Adică să existe o rezoluție privind implementarea acestui acord. De asemenea, ceea ce cred că va fi adus la masa negocierii și va fi împins sau prezentat de către partea pakistaneză, este și un acord de neagresiune în zona Golfului Persic, astfel încât acesta să ia în considerare și problemele de securitate ale statelor din Consiliul de Cooperare al Golfului.

Ce motive ar avea Pakistanul să insiste pentru reluarea negocierilor

Și cine ar putea fi liantul dintre Iran și aceste state?

Aici mă gândesc la Pakistan, țară care de altfel a găzduit runde de discuții dintre Statele Unite și Iran. Pakistanul reprezintă această legătură dintre aceste state din GCC și Iran. Mă refer mai ales pe baza acordului dintre Pakistan și Arabia Saudită, acel acord pe linie de apărare, care la începutul acestui conflict nu a funcționat conform celor stabilite între cele două părți.

Dar ce a oprit Pakistanul să intervină în momentul în care Iran a atacat Arabia Saudită?

Da, e adevărat ca Pakistantul ar fi trebuit să intervină acolo. Totuși, a lăsat-o la început într-o zonă de incertitudine din cauza securității . Când spun asta mă gândesc că Pakistan are pe teritoriul său aproximativ 35 de milioane de șiiți. De fapt, Pakistan e țara care are pe teritoriul său cei mai mulți șiiți, în afara Iranului. Deci, o problemă ținea de securitate internă. A doua problemă este strâns legată de ceea ce ar putea fi separatismul din zona Baluchistan. Cele două sunt foarte importante atunci când analizăm deciziile Islamabadului. Din acest motiv, Pakistan a încercat să se implice în acest mod, și anume să promoveze partea de diplomație în negociere, în așa fel încât încât să dezescaladeze. Ceea ce face și acum.

Ce alte obiective ar mai avea Pakistanul și care ar fi motivele care ar determina acceastă țară să se implice și să medieze și negocierile dintre Washington și Teheran?

Bineînțeles. Pakistanul are cel puțin 3-4 obiective de a fi mediator. În contextul actual, cunoaștem, e chiar de notorietate faptul că mareșalul pakistanez Asim Munir are o relație personală foarte bună cu Donald Trump, cu președintele Trump. Iar acest lucru contează foarte mult în acest dialog. Apoi, pe partea cealaltă are o relație foarte bună cu toate statele din Golf. Adică cu Arabia Saudită, cu Emiratele Arabe Unite, Kuweit. Altfel spus, Pakistanul are această relație foarte bună cu toate statele din Consiliul de Cooperare al Golfului. Iar dependența sa energetică față de zona Golfului este undeva aproximativ de 80% în privința hidrocarburilor. Deci, nu poare fi altfel decât direct interesat pe această chestiune să existe o cale de comunicare liberă în Strâmtoarea Hormuz.

Apoi, relația sa cu China este una foarte bună și cunoaștem că a discutat și cu partea chineză înainte de această mediere. Iar partea iraniană se află la aceste discuții și ca urmare a unei recomandări din partea chineză.

Ce altceva ar mai urmări Pakistanul?

Consider că urmărește și un sprijin, pot să spun, direct informal, dar sprijin politic mai ales în ceea ce privește operațiunile sale la nivel operațional din Afganistan. Este vorba despre atacurile asupra talibanilor, atât pakistanezi cât și a talibanilor din Afganistan. Și am văzut în ultima perioadă operațiuni militare, bombardamente executate de armata pakistaneză în Afganistan. Evident, Pakistanul oferă un anumit sprijin statelor amintite și pentru ca acestea să nu intervină, să nu se opună și să nu încerce să blocheze acțiunile armatei pakistaneze. Și ar mai fi de spus și că, punctul numărul doi, situația economică din Pakistan nu este una foarte bună. De aceea, în contextul acesta, ei urmăresc ca ulterior să beneficieze și de o serie de fondur, de o anumită asistență financiară, atât din partea statelor Golfului, cât și din partea Statelor Unite. Iar noi cunoaștem că Statele Unite au o relație specială cu pakistanezii, anume le-au dat acces la anumite zone pentru exploatare de minereuri rare, de minare de criptomonede, precum și alte zone strategice. În fine, un al treilea element care cred că este foarte important de menționat aici este că Islamabadul are ca ibiectiv ridicarea statutului de putere mijlocie în regiunea respectivă și, în special în relația cu India, să-și crească profilul politico-diplomatic. Deci fiecare parte își joacă rolul, iar de aceea are această ofensivă diplomatică puternică pentru a atinge niște obiective cât mai concrete.

Piedici serioase în calea discuțiilor

Care ar fi totuși marile piedici în calea acestor negocieri și de ce ezită atât de mult iranienii?

Din altă perspectivă, dacă e să discutăm la aceste negocieri dintre partea iraniană și Statele Unite, pentru a se ajunge la un acord - indiferent la ce nivel am spus că va fi acest acord - va trebui să depășească această neîncredere reciprocă, dar prin recunoașterea realităților istorice de ambele părți. Adică trebuie să abordăm și problema din punct de vedere a ceea ce este real și să încerce ambele părți să se îndepărteze de problemele istorice, de problemele care au dus la generarea acestei neîncrederi. Începând cu anul 1953, un moment important de generare a acestei neîncrederi.

Miracolul spaniol, posibil și pentru România? Expert de la Oxford: „Politicile de austeritate condamnă la subdezvoltare”

Există și elemente încurajatoare în direcția unor negocieri de pace care să dea și rezultate?

Ceea ce vedem e că s-a ajuns până în acest moment unde Statele Unite nu mai vizează această schimbare de regim în Iran. Am văzut că încearcă sub diferite forme președintele Trump să precizeze faptul că acest obiectiv este îndeplinit, menționând faptul că din perspectiva sa a fost schimbat regimul în Iran. El consideră că prin eliminarea unui număr de lideri, atât religioși cât și politici și militari, s-a realizat o schimbare. Chiar dacă cunoaștem faptul că e același sistem care a fost și înainte de începerea conflictului. Cred că această schimbare de paradigmă, de la confruntare la gestionarea diferendelor, trebuie să fie un fundament pentru a ajunge la acel acord pentru pace. Altfel e dificil de atins fără această chestiune.

Rolul lui J.D. Vance și viitorul politic

Pe cine vedeți capabil, din partea americană, să conducă aceste negocieri, dar să o facă în așa fel încât ele să dea și rezultate?

Acum cred că noi ne aflăm într-o fază în care se construiește acest „confidence building measures” mai mult. Trump cred că își dorește totuși o dezescaladare, să nu mai continue aceste operațiuni militare. Nu este totuși un om care e favorabil unei acțiuni militare și cred că și modul în care a prezentat acum această prelungire a acordului de încetare a focului... încearcă să identifice și anumite modalități în care să oprească aceste operațiuni din zona respectivă. Probabil o dezescaladare, cum am zis, unilaterală.

Dar vom vedea, pe de altă parte, o altă idee care probabil ar fi importantă. Mă gândesc acum dacă vor continua aceste negocieri și va fi prezent J.D. Vance, vicepreședintele american. Aceasta prezintă o oportunitate pentru J.D. Vance să se afirme la nivelul politicii interne americane și anume să-și crească cota în contextul viitoarelor alegeri prezidențiale din Statele Unite din 2028. Desigir, dacă, bineînțeles, vor avea aceste negocieri succesul scontat de către Statele Unite. Astfel, J.D. Vance ar putea să folosească această oportunitate pentru a-și crește profilul de politică internă, fiind prima acțiune diplomatică de acest nivel la care participă.

Și totuși, de ce este greu de ajuns la un acord detaliat, din perspectiva lui Trump?

Cunoaștem că anterior, acordul în special cel din 2015, acordul nuclear (JCPOA), a durat câțiva ani până s-a concluzionat și s-au discutat toate elementele tehnice. Dar și acum, bineînțeles, unele elemente tehnice se pot lua în calcule, pot fi asimilate. Însă ceea ce este important e faptul că dacă partea iraniană va menționa că acordul care va fi semnat va fi mai bun decât cel care a fost semnat cu Obama sau față de discuțiile cu Biden sau cu partea democrată, astfel încât să îi aducă un plus de imagine președintelui Trump. Așa cred că dacă iranienii vor face acest lucru, vor câștiga destul de mult la capitolul concesii. Totul este foarte important și la nivelul imaginii și al modului de comunicare a ceea ce se desfășoară.

Cât de reală este amenințarea dronelor rusești? Generalul Bălăceanu temperează îngrijorările: "N-avem cum să luptăm cu resturile”

Cine ar mai fi în cărți

Ați spus că Pakistan este cel mai indicat mediator, în acest context. Ați mai vedea și alte țări, poate chiar India, în această postură?

India încă e puțin probabil să aibă aceeași tracțiune ca și Pakistanul din această perspectivă, pentru că relațiile personale dintre Modi și Trump nu sunt aceleași ca cele dintre președintele Trump și mareșalul Munir. India într-adevăr are relații și cu Iranul și cu statele din Golf, însă poziția și apropierea Indiei mai mult de Israel ar putea reprezenta o piedică în ceea ce privește aceste negocieri. Deci undeva aici nu aș vedea... India nu are aceeași tracțiune pentru a pune la masă toate interesele la nivel mondial și nici relația sa cu China nu e aceeași. Deci nu văd aceeași greutate a Indiei în comparație cu Pakistanul în contextul actual.

Dar alte țări, poate Turcia?

Da, ar mai fi și alte țări care mai pot contribui. Cred că ar fi în principal trei state: Turcia, Arabia Saudită, Egiptul. Relația lor cu Pakistanul este totuși alta decât cu India. Fiind o problemă în zona Golfului Persic, fiind implicate atâtea state din zona Orientului Mijlociu, India, în opinia mea, nu are același profil precum Pakistanul. Însă aceste țări nu ar fi atât mediatori, cât ar avea rolul să sprijine inițiativa Pakistanului. Este adevărat, ar putea juca și Turcia ca mediator, dar nu are totuși profilul Pakistanului. Pakistanul are, dintre toate statele din Organizația de Cooperare Islamică, cel mai bun profil pentru a reprezenta această cauză, și anume o mediere.

Dar China, țară care a mediat în trecut conflictul dintre saudiți și Iran? Sau poate Rusia, pentru că ambele sunt aliații tradiționali ai Iranului?

Numai dacă, probabil, se vor schimba actorii la alt nivel internațional... Doar așa văd să intervină Rusia, de exemplu, la o mediere. Să schimbăm actorii total, adică o mare putere să intervină. Rusia, de exemplu. China, puțin probabil să zic să intervină direct, dar nu ar fi nici ea exclusă în totalitate. Este încă prematur să discutăm de China, nu o văd să conducă aceste negocieri, chiar dacă s-a implicat în medierea dintre Arabia Saudită și Iran. Dar cred că, deocamdată, e prematur.

Dacă, prin absurd, n-ar mai fi Pakistanul, probabil o putere care ar putea juca acest rol ar fi Rusia în contextul actual, având relația atât cu Israelul, cât și cu Statele Unite, cât și cu Iranul, China și statele din Golf. Dar aici ar fi probabil mai puțin de dorit de către partea occidentală ca Rusia să fie mediatorul principal.