Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) este obligatoriu în toate elementele sale pentru România, a anunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), confirmând astfel jurisprudenţa sa rezultată dintr-o hotărâre anterioară, potrivit unui comunicat al CJUE postat marţi pe site-ul instituţiei.

În cauzele C-357/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (România, denumită în continuare "ÎCCJ") a condamnat mai multe persoane, inclusiv foşti parlamentari şi miniştri, pentru infracţiuni de evaziune fiscală privind TVA-ul, precum şi de corupţie şi de trafic de influenţă, în special în legătură cu gestionarea unor fonduri europene. Curtea Constituţională a anulat aceste decizii ca urmare a compunerii nelegale a completelor de judecată, pentru motivul că, pe de o parte, cauzele cu privire la care ÎCCJ s-a pronunţat în primă instanţă ar fi trebuit să fie judecate de un complet specializat în materie de corupţie şi, pe de altă parte, că, în cauzele în care ÎCCJ s-a pronunţat în apel, toţi judecătorii completului de judecată ar fi trebuit să fie desemnaţi prin tragere la sorţi.

În cauza C-379/19, au fost formulate acţiuni penale la Tribunalul Bihor (România) împotriva mai multor persoane acuzate de infracţiuni de corupţie şi de trafic de influenţă. În cadrul unei cereri de excludere a unor mijloace de probă, această instanţă se confruntă cu aplicarea unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, care a declarat neconstituţională colectarea de probe în materie penală efectuată cu participarea Serviciului Român de Informaţii, determinând excluderea retroactivă a probelor în discuţie din procedura penală. În aceste contexte, ÎCCJ şi Tribunalul Bihor au solicitat Curţii să se pronunţe cu privire la conformitatea acestor decizii ale Curţii Constituţionale cu dreptul Uniunii. Mai întâi, Tribunalul Bihor ridică problema caracterului obligatoriu al MCV şi al rapoartelor întocmite de Comisie în cadrul acestui mecanism.

În cadrul acestor cauze, se ridică problema dacă aplicarea jurisprudenţei rezultate din diferite decizii ale Curţii Constituţionale a României, referitoare la normele de procedură penală aplicabile în materie de fraudă şi de corupţie, este susceptibilă să încalce dreptul Uniunii, în special dispoziţiile acestui drept care urmăresc protejarea intereselor financiare ale Uniunii, garanţia de independenţă a judecătorilor şi valoarea statului de drept, precum şi principiul supremaţiei dreptului Uniunii.

Cauzele analizate de CJUE se înscriu în contextul reformei justiţiei în domeniul luptei împotriva corupţiei din România, care a făcut deja obiectul unei hotărâri anterioare a Curţii. Această reformă face obiectul unei monitorizări la nivelul Uniunii Europene din anul 2007, în temeiul MCV, instituit prin Decizia 9282/2006 cu ocazia aderării României la Uniunea Europeană.

''Astfel, actele adoptate înainte de aderare de instituţiile Uniunii sunt obligatorii pentru România de la data aderării sale. Aceasta este situaţia Deciziei 2006/928, care este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată. Obiectivele de referinţă care urmăresc să asigure respectarea statului de drept au de asemenea caracter obligatoriu. România este astfel ţinută să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama de recomandările formulate în rapoartele întocmite de Comisie'', arată CJUE.

De asemenea, CJUE indică faptul că dreptul UE se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie.

Supremaţia dreptului Uniunii impune ca judecătorii naţionali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curţi constituţionale care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuşi riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii