Controversa Nobel: Ștefania Mărăcineanu, românca ce a provocat prima ploaie artificială

O figură remarcabilă a științei mondiale, fiziciana și chimista română Ștefania Mărăcineanu este recunoscută pentru două contribuții esențiale: realizarea primei ploi artificiale din istorie și pionieratul în studiul radioactivității artificiale. Deși a lucrat în celebrul laborator al Mariei Curie și a avut o carieră științifică excepțională, numele său a rămas mult timp în umbra unei controverse majore, legată de Premiul Nobel pentru Chimie din 1935, acordat altor cercetători.

Puțini români cunosc povestea Ștefaniei Mărăcineanu, considerată de numeroși istorici ai științei drept una dintre personalitățile care au deschis drumul studiului radioactivității artificiale și una dintre primele femei de știință din lume care a cercetat posibilitatea producerii artificiale a ploii. Contribuțiile sale, de o importanță fundamentală, au generat dezbateri ce persistă și astăzi, la aproape un secol distanță, în special în ceea ce privește recunoașterea meritelor sale la nivel internațional.

Parcursul academic și colaborarea cu Marie Curie

Născută la București, pe 18 iunie 1882, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile Școlii Centrale de Fete, iar în 1910 a obținut licența la Facultatea de Științe a Universității din București. Cariera sa de profesoară de fizică și chimie a fost marcată, încă de la început, de rezultate excepționale.

O bursă de studii în Franța avea să-i deschidă drumul către o carieră științifică de anvergură internațională. Aici, la Institutul Radiului din Paris, a avut privilegiul de a lucra sub îndrumarea renumitei Marie Curie.

„Profesionalismul și cercetările Ștefaniei Mărăcineanu au fost cunoscute și apreciate de unii contemporani, precum Constantin Kirițescu, Nicolae Iorga, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Anna Lahovary, Casa Regală a României. A obținut o bursă și a continuat la Paris studii și experimente privind radioactivitatea, la Institutul Radiului, sub conducerea savantei Marie Curie”, arată Arhivele Naționale ale României.

Pe 26 mai 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut doctoratul la Universitatea Sorbona din Paris. Lucrarea sa, intitulată „Recherches sur la constante de polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux”, a fost dedicată studiului poloniului și pătrunderii substanțelor radioactive în metale.

Pionieratul în radioactivitatea artificială și controversa Nobel

În timpul cercetărilor desfășurate în laboratoarele din Paris, Ștefania Mărăcineanu a făcut o observație crucială: particulele alfa emise de elementele radioactive pot induce radioactivitate materialelor aflate în proximitate. Această ipoteză este considerată de numeroși istorici ai științei una dintre primele formulări ale conceptului de radioactivitate artificială.

Controversa a izbucnit în 1935, când Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat soților Irène și Frédéric Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a susținut cu tărie că rezultatele cercetărilor sale, realizate cu ani înainte, au stat la baza acestei descoperiri și că meritele sale nu au fost recunoscute. Se speculează că Irene Joliot-Curie, fiica Mariei Curie, ar fi utilizat rezultatele muncii româncei privind radioactivitatea artificială pentru a obține premiul, fără a menționa numele Ștefaniei Mărăcineanu.

Un raport al Curții de Conturi a confirmat ulterior că cercetătoarea română a enunțat ipoteza radioactivității artificiale înainte ca aceasta să fie confirmată experimental, recomandând o mai bună valorificare a moștenirii sale științifice. Cu toate acestea, Premiul Nobel nu a fost niciodată reevaluat, iar dezbaterea privind recunoașterea pe deplin a contribuției Ștefaniei Mărăcineanu rămâne deschisă în rândul comunității științifice.

Femeia care a adus ploaia artificială

După obținerea doctoratului, Ștefania Mărăcineanu și-a extins cercetările asupra efectelor radioactivității în natură. Între 1925 și 1929, ea a continuat în Franța studiul radioactivității și al interacțiunilor acesteia cu mediul înconjurător.

„În perioada 1925-1929, Ștefania Mărăcineanu a continuat în Franța studiul radioactivităţii, a cercetării efectelor datorate interacţiunii cu mediul înconjurător (atmosfera terestră, radiaţia solară şi radiaţia cosmică) și a observat un fenomen necunoscut: expunerea la soare a substanţelor radioactive conduce la apariţia de precipitaţii sau cel puţin a condiţiilor specifice apariţiei lor”, precizează Arhivele Naționale.

Aceste cercetări au continuat la Observatorul Astronomic din Paris, unde directorul instituției, profesorul Henri Deslandres, i-a pus la dispoziție laboratorul de radioactivitate. Aici, savanta română a aprofundat studiile privind variația timpului de înjumătățire al poloniului și a explorat ipoteza conform căreia plumbul utilizat în experimente devenea radioactiv.

Aceste descoperiri au stat la baza unei alte realizări remarcabile. Revenită în România, la 10 iunie 1930, Ștefania Mărăcineanu și-a brevetat invenția intitulată „Mijloc de a provoca ploaia”. În 1931, la București, a realizat primul experiment reușit de provocare artificială a ploii, considerat de numeroase surse drept primul de acest fel din lume.

„Ploaia care a început să cadă de Luni asupra Capitalei a fost provocată pe cale ştiinţifică de cunoscuta savantă română d-ra Ştefania Mărăcineanu“, nota ziarul „Dimineața“ la acea vreme.

Ziarul Dimineața, 1931

Cercetările asupra ploii artificiale au continuat, în vara anului 1934, în Sahara, beneficiind de sprijinul guvernului francez.

„Puțini sunt cei care știu că debutul acestui fenomen, de care se leagă azi şi în viitorul apropiat, atâtea speranțe, a aparținut unei românce, Ștefania Mărăcineanu, elevă a Mariei Curie. Ștefania Mărăcineanu avea ideea de a expune la soare substanțe radioactive. Experiența a avut loc în anul 1934 la Touggourt, o localitate din Algeria. Peste câteva ore au apărut nori care ulterior s-au risipit. «Plouă în Sahara» scriau a doua zi cotidienele din Paris, preluând amănuntele telefonate de directorul laboratorului din Touggourt“, arată un material din arhiva „Adevărul”.

Recunoaștere regală și contribuția în România

Prestigiul Ștefaniei Mărăcineanu în Franța este ilustrat și de un episod mai puțin cunoscut, petrecut în 1925.

„În 1925, în contextul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea le-a fost prezentată chiar de Președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. La revenirea în țară, a primit o subvenție din fondurile proprii ale Reginei și premiul «Ferdinand»”, precizează Arhivele Naționale.

Deși se bucura de o recunoaștere considerabilă în străinătate, Ștefania Mărăcineanu a ales să revină în România pentru a contribui la dezvoltarea cercetării naționale. În 1925, a organizat o secție de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate al Facultății de Științe a Universității din București, concepută după modelul Institutului Radiului din Paris și echipată cu aparatură achiziționată din fonduri proprii. A predat cursul de Radioactivitate, a publicat numeroase lucrări științifice și, în 1937, a devenit membru corespondent al Academiei de Științe din România.

În timpul secetei severe din 1942, cercetătoarea a reluat experimentele de provocare a ploilor în mai multe zone din Bărăgan, inclusiv la Hagieni și Mărculești (județul Ialomița), Călugăreni și Buturugeni (județul Giurgiu) și Zurbaua (județul Ilfov). În paralel, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a activat ca voluntară la spitalul din Câmpulung Muscel, unde a îngrijit soldații răniți veniți de pe front.

Un sfârșit tragic și o moștenire controversată

Munca desfășurată timp de decenii în laboratoarele de radioactivitate avea să-i afecteze iremediabil sănătatea.

„Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, provocat probabil de iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor sale și a încetat din viață pe 15 martie 1944, la vârsta de 62 de ani, după ce fusese internată timp de patru luni în Spitalul Colentina. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, fiind condusă pe ultimul drum de elevele și profesoarele Școlii Centrale de Fete” , mai arată Arhivele Naționale.

La aproape un secol de la cele mai importante descoperiri ale sale, numele Ștefaniei Mărăcineanu continuă să fie invocat ori de câte ori este discutată istoria radioactivității artificiale. În 2022, Google i-a dedicat un Doodle, readucând în atenția publicului contribuțiile uneia dintre cele mai importante femei de știință pe care le-a avut România.

Explorează subiectele:

Ștefania MărăcineanuPremiul NobelRadioactivitate artificială

Distribuie Distribuie Comentarii