Craniile vechi de 5.000 de ani din Egipt ascund urmele unor sacrificii umane
O cercetare publicată la 5 octombrie în revista de specialitate Frontiers in Environmental Archaeology aduce argumente fizice într-una dintre cele mai dezbătute controverse din egiptologie: practica sacrificiilor umane la moartea monarhilor din prima dinastie. Examinarea minuțioasă condusă de Roselyn A. Campbell, cercetătoare postdoctorală în cadrul Universității Purdue din Statele Unite, indică faptul că aproape 40% dintre craniile studiate prezintă fracturi cauzate de o forță extremă, compatibile cu aplicarea unor lovituri mortale.
Slujitorii faraonilor ar fi fost uciși pentru a-i însoți în viața de apoi. Foto: Arhivă
Osemintele provin din faimoasa necropolă Umm el-Qa'ab de lângă Abydos, o zonă din estul Egiptului unde primii monarhi erau îngropați înconjurați de morminte secundare, relatează CNN . Încă de la începutul secolului XX, arheologul britanic Flinders Petrie a intuit că cei așezați în preajma regilor ar fi putut fi jertfiți deliberat. Totuși, ipoteza a rămas multă vreme incertă din lipsa urmelor evidente de violență. Petrie a reînhumat majoritatea scheletelor, dar a trimis un eșantion de cranii către Universitatea Cambridge, unde Campbell le-a redescoperit și le-a supus metodelor moderne de criminalistică și bioarheologie.
Traumatisme incompatibile cu viața
Diferențierea degradărilor produse după înhumare de rănile suferite în jurul orei decesului a reprezentat cheia noului studiu. Din 46 de cranii verificate, 18 prezentau leziuni perimortem grave.
„Consultând studii medico-legale moderne și noile descoperiri privind modul în care corpul uman reacționează la traumatisme și la procesele de descompunere în timp, am reușit să identific dovezi clare ale unor traumatisme craniene la unele dintre aceste persoane, survenite în perioada decesului”, a subliniat Roselyn A. Campbell.
Cercetătoarea a evidențiat prezența predominantă a fracturilor liniare, care provocau hemoragii intracraniene masive și pierderea imediată a cunoștinței, urmată de deces. Tiparul acestor fisuri sugerează aplicarea unor lovituri cu arme sau unelte cu suprafață lată și plată. În alte cazuri au fost documentate răni provocate de corpuri ascuțite, inclusiv o perforație în regiunea oculară. Coroborată cu dispunerea mormintelor în jurul complexului funerar regal, această tipologie a rănilor susține teoria sacrificiului intenționat.
Devotament etern sau demonstrație de tiranie
În viziunea religioasă a epocii, rolul servitorilor și al membrilor curții nu se încheia odată cu moartea fizică a suveranului; aceștia trebuiau să își continue datoriile și în viața de apoi. În paralel, uciderea unui grup din anturaj la dispariția liderului funcționa ca o manifestare supremă a puterii politice, demonstrând că voința regală controla inclusiv viața supușilor.
Totuși, condițiile în care acești oameni ajungeau în morminte nu erau neapărat uniforme. Campbell sugerează că anumiți membri ai curții ar fi putut alege benevol acest sfârșit, căutând privilegii divine sau nemurirea alături de rege, în timp ce alții ar fi fost pur și simplu forțați să moară.
Prudență din partea specialiștilor
Deși rezultatele oferă detalii prețioase, cercetătorii avertizează împotriva unor concluzii generalizatoare.Katherine Slinger, specialistă în arheologie egipteană la Universitatea din Manchester, a amintit că ipoteza sacrificiilor a fost mereu luată în calcul, dar modalitatea concretă de execuție rămăsese o enigmă, scenariile anterioare mizând pe otrăvire sau strangulare.
La rândul său, Karl Harrison, expert în arheologie criminalistică la Universitatea din Exeter, îndeamnă la cumpătare metodologică:
„Deși știința medico-legală poate ajuta la înțelegerea tiparelor leziunilor, trebuie dat dovadă de prudență în evaluarea semnificației acestora din perspectiva intenționalității”, a atras el atenția.
În plus, eșantionul studiat reprezintă doar o mică parte din numărul total de morminte din Abydos, iar absența restului scheletelor limitează diagnosticul complet. Nu se poate exclude ca unii dintre cei înhumați să fi murit din motive naturale sau prin metode letale care nu lasă urme osoase, cum ar fi sufocarea.
Noua analiză rescrie totuși perspectivele asupra violenței instituționalizate din primele dinastii egiptene. Campbell intenționează să continue investigațiile privind identitatea și rangul social al victimelor, urmând să publice o lucrare detaliată pe această temă în cursul anului 2027.
Explorează subiectele:
