Criza din Sudan: Dronele devin principala armă a armatei sudaneze, unele fiind lansate din Egipt
Confruntările militare din Sudan au intrat într-o nouă etapă, după ce armata din Port Sudan a reușit să obțină armament de ultimă generație. Acesta include vehicule blindate de fabricație pakistaneză, adaptate la geografia sudaneză, precum și o flotilă de drone.
Pe rețelele de socializare au circulat videoclipuri care surprind, pentru prima dată, apariția unor vehicule blindate pakistaneze moderne pe străzile capitalei sudaneze, Khartoum. Această evoluție a ridicat semne de întrebare cu privire la natura acestor vehicule militare și la momentul introducerii lor în operațiunile armatei sudaneze.
Agenția de presă Reuters a relatat la începutul acestei luni că Pakistanul finalizează o tranzacție de armament cu Sudanul, susținută de Arabia Saudită. Acordul, evaluat la 1,5 miliarde de dolari, include 10 avioane de atac K-8, peste 200 de muniții rătăcitoare (loitering munitions), sisteme de apărare antiaeriană, avioane de antrenament „Super Mushshak” și, posibil, avioane de vânătoare JF-17.
Rapoartele indică faptul că Arabia Saudită finanțează acest acord. Deși inițial au existat zvonuri privind anularea tranzacției din cauza condițiilor impuse de Riad, observatorii consideră că recenta apropiere dintre cele două părți ar fi putut schimba poziția Arabiei Saudite.
Detaliile tranzacției
Publicația Sudan Tribune a raportat că armata sudaneză a recepționat 100 de vehicule blindate de acest tip. Această achiziție permite forțelor terestre sudaneze să se deplaseze în vehicule destinate misiunilor dificile, adaptate reliefului accidentat din regiunile Kordofan și Darfur.
În ultimii doi ani, armata sudaneză și-a diversificat arsenalul prin diverse contracte. Conform unor surse citate de Sudan Tribune, armata a primit multiple transporturi de arme, ceea ce reflectă o schimbare calitativă în strategia sa militară, menită să facă față cerințelor războiului în curs împotriva Forțelor de Sprijin Rapid (RSF).
Surse militare au declarat că cel mai recent transport include un număr de vehicule blindate pakistaneze „Muhafiz”. Doi ofițeri au confirmat pentru ziar că armata a primit treptat 100 de astfel de blindate. Acestea oferă forțelor terestre o mobilitate superioară, ușurință în desfășurare și retragere, precum și mentenanță accesibilă, datorită disponibilității pieselor de schimb în mediul operațional sudanez.
Ofițerii au precizat că blindatele asigură protecție balistică de nivel B6/B7, fiind concepute pentru a rezista la focul armelor de calibru mic și mijlociu, precum și la șrapnele. De asemenea, acestea garantează protecția infanteriei și a convoaielor de aprovizionare în timpul deplasărilor prin zonele de conflict.
Dronele Shahpar
Conform aceleiași publicații, sursele militare au menționat că armata a obținut, prin acorduri separate, drone de recunoaștere și atac de diferite modele, inclusiv drone „Shahpar”. Acestea fac parte din familia vehiculelor aeriene tactice fără pilot (UAV) și a dronelor de luptă dezvoltate de companiile pakistaneze Global Industrial & Defence Solutions (GIDS) și NESCOM.
Pachetul de drone a inclus, de asemenea, piese de schimb pentru avioanele de antrenament și atac ușor K-8 (o producție comună pakistanezo-chineză), care se aflau deja în dotarea armatei sudaneze.
Avionul K-8 (cunoscut și sub denumirea de Karakoram-8 sau JL-8) este un avion cu reacție cu două locuri, proiectat pentru antrenament avansat și misiuni de atac ușor, fiind dezvoltat în parteneriat de China și Pakistan prin intermediul companiilor Hongdu și Pakistan Aeronautical Complex.
Arabia Saudită rămâne unul dintre cei mai apropiați aliați ai Pakistanului, reprezentând o sursă vitală de împrumuturi și sprijin financiar pentru economia fragilă a Islamabadului. Relațiile bilaterale s-au consolidat odată cu semnarea unui acord de apărare comună anul trecut, care stipulează că orice agresiune împotriva uneia dintre țări este considerată un atac asupra amândurora.
Datele disponibile sugerează că armata din Port Sudan nu dispune de resursele financiare necesare pentru a încheia astfel de contracte pe cont propriu, ceea ce indică faptul că Riadul a asigurat finanțarea tranzacției, potrivit rapoartelor locale.
Contracte de armament continue
În paralel, armata din Port Sudan a încheiat un acord similar cu Turcia pe parcursul anului trecut, într-o perioadă în care a respins în repetate rânduri negocierile de pace, insistând pe o soluționare exclusiv militară a conflictului.
În luna martie 2025, cotidianul american The Washington Post a dezvăluit, într-un raport, că a consultat un document intern al companiei turcești „Baykar” (principalul furnizor de drone al armatei turce și un exportator de top în industria de apărare). Documentul arăta că guvernul sudanez dorea să concesioneze companiilor turcești dreptul de a construi și administra portul „Abu Amama”, în urma unei întâlniri bilaterale desfășurate în septembrie anul precedent.
The Washington Post a menționat că a analizat o serie de mesaje text, înregistrări telefonice, fotografii, videoclipuri, documente privind armamentul și alte evidențe financiare care „demonstrează existența unor tranzacții cu arme între Turcia și armata sudaneză”. Conform ziarului, compania de apărare turcă „Baykar” – deținută parțial de ginerele președintelui turc Recep Tayyip Erdogan – a contribuit la alimentarea războiului din Sudan.
Articolul precizează că, în timpul negocierilor ce au urmat vânzării dronelor către Sudan, directorii executivi ai „Baykar” și-au informat colegii că liderii militari sudanezi luau în calcul acordarea accesului companiilor turcești la minele de cupru, aur și argint. Totodată, se discuta despre drepturile de dezvoltare a portului „Abu Amama” – un punct strategic la Marea Roșie, promis anterior Emiratelor Arabe Unite și aflat, de asemenea, în vizorul Moscovei.
Raportul clarifică faptul că „Baykar” a furnizat armatei sudaneze echipamente militare în valoare de cel puțin 120 de milioane de dolari în ultimul an – inclusiv opt drone de tip „TB2” și sute de focoase. Aceste informații se bazează pe un contract și un certificat de utilizator final consultate de publicație, susținute de alte comunicări și date de urmărire a zborurilor.
Lansări de pe teritoriul egiptean
Conform unor investigații jurnalistice preluate de mari agenții de presă, în special Reuters și The New York Times, aceste drone au început să fie lansate de pe teritoriul egiptean pentru a sprijini armata sudaneză.
La 1 februarie 2026, The New York Times a publicat o anchetă intitulată „Baza aeriană secretă din Egipt din spatele războiului cu drone din Sudan”. Realizat de jurnaliștii Declan Walsh, Malachy Browne, Eric Schmitt și Nick Cumming-Bruce, materialul s-a bazat pe imagini din satelit, registre de zbor, videoclipuri și interviuri cu oficiali americani, europeni și arabi.
Potrivit investigației, baza este localizată în Sharq El Owainat, o regiune agricolă cu un aerodrom izolat, situată în extremitatea sud-vestică a Egiptului, în apropierea graniței triple cu Sudanul și Libia. Pista se află în mijlocul unui vast proiect de irigații, ale cărui parcele circulare sunt perfect vizibile din satelit.
Ancheta subliniază că aerodromul din Sharq El Owainat a fost modernizat treptat, devenind un centru operațional pentru drone de luptă avansate, probabil de tip Bayraktar Akıncı (de fabricație turcească). S-a constatat că dronele lansate din această locație au efectuat, timp de cel puțin șase luni, raiduri aeriene împotriva pozițiilor RSF din interiorul Sudanului, oferind suport aerian armatei naționale.
Imaginile din satelit au surprins prezența dronelor Akıncı pe aeroport imediat după aterizarea unor avioane cargo turcești în regiune. De asemenea, ziarul a concluzionat că, până în decembrie 2025, cel puțin două astfel de aeronave operau activ de la această bază. Raportul menționează că anumite atacuri au vizat obiective aflate la peste 800 de mile (aproximativ 1.300 de kilometri) adâncime pe teritoriul sudanez.
