Culisele epurării generalului pe care Xi Jinping îl numea „fratele meu mai mare”

Într-o dimineață geroasă de ianuarie, sub un cer cenușiu și apăsător, unul dintre cei mai puternici oameni din China a plecat spre ceea ce ar fi trebuit să fie o întrunire importantă cu liderul chinez Xi Jinping și zeci de oficiali înalți din conducerea Partidului Comunist, relatează WSJ.

Generalul Zhang Youxia, cel mai înalt ofițer din Armata Populară de Eliberare și un aliat de-o viață al președintelui Xi Jinping, se îndrepta spre Școala Centrală de Partid din Beijing. Sute de oficiali de rang înalt ai Partidului Comunist urmau să participe la o „sesiune de studiu” cu Xi însuși - un eveniment la care niciun comandant de top nu și-ar fi permis să lipsească.

Zhang nu a mai ajuns.

Potrivit unor persoane apropiate procesului decizional din guvernul chinez, personal de securitate trimis de Xi l-a interceptat pe general pe drum. În câteva ore, Zhang dispăruse într-o locație necunoscută. Locuința i-a fost percheziționată. Fiul său, cercetător în domeniul militar, a fost reținut. Când reuniunea a început a doua zi, unul dintre pilonii establishmentului militar chinez fusese deja înlăturat în tăcere.

Cu câteva zile înainte de arestarea lui Zhang, Xi numise în secret un nou comandant la conducerea forței de elite însărcinată cu securitatea Beijingului. El a instalat o persoană de încredere din poliția armată din Shanghai, rupând astfel tradiția de a numi un ofițer al armatei. Această mișcare neobișnuită, spun persoanele apropiate procesului decizional, este menite să asigure faptul că apărarea capitalei este condusă de o persoană loială lui Xi, mai degrabă decât de rețelele militare asociate cu generalul epurat.

După dispariția lui Zhang, guvernul chinez nu a informat conducerea militară despre motivul pentru care cel mai înalt comandant al lor a lipsit de la „sesiunea de studiu” din 20 ianuarie cu Xi. Înalții oficiali civili ai partidului au fost informați în termen de 24 de ore de la arestarea sa, dar înaltul comandament militar nu a aflat decât cu câteva ore înainte ca știrea să fie difuzată în întreaga lume, pe 24 ianuarie.

Căderea „fratelui mai mare”

Arestarea acestuia, pe 19 ianuarie, a marcat nu doar căderea spectaculoasă a unui confident de încredere la vârful armatei, ci și un moment definitoriu în consolidarea autorității lui Xi asupra celei de-a doua armate a lumii ca mărime.

Zhang nu era un general oarecare. Era ca și Xi fiul unui lider revoluționar, iar legăturile sale familiale cu Xi datează din timpul războiului civil care a modelat China modernă. Xi îl numise cândva „fratele mai mare”. Când a preluat puterea în 2012 și a lansat reforme ample ale armatei, Zhang a devenit atât executantul, cât și arhitectul viziunii sale militare.

Chiar și după ce depășise vârsta obișnuită de pensionare, Zhang a fost promovat în 2022 la rangul de general numărul unu al Chinei, un semnal clar al încrederii de care se bucura.

Acum, această încredere pare să se fi evaporat.

În cadrul unui briefing militar cu ușile închise, pe 24 ianuarie, Zhang a fost acuzat că ar fi divulgat către Statele Unite date tehnice esențiale privind programul nuclear al Chinei, potrivit relatărilor anterioare ale publicației The Wall Street Journal. Alte acuzații ar fi inclus formarea de clici politice, abuz de autoritate și acceptarea de mită în schimbul promovării.

Acuzațiile nu au fost verificate independent. Comunicatele oficiale s-au limitat la formula standard: Zhang este investigat pentru „încălcări grave ale disciplinei și legii”. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării a avertizat împotriva „speculațiilor nefondate”.

Totuși, formularea dintr-un editorial militar ulterior a fost sugestivă. Zhang ar fi „călcat în picioare și subminat grav sistemul responsabilității supreme care revine președintelui” - o expresie rară, care sugerează că problema ar fi putut ține nu atât de corupție, cât de loialitate.

Un lider tot mai singur în vârf

Înlăturarea lui Zhang încununează mai bine de un deceniu de epurări care au remodelat conducerea armatei chineze.

După ce a preluat conducerea partidului, în 2012, Xi nu a pierdut timpul și a lansat o reformă radicală a armatei, convins fiind că aceasta era afectată de corupție și insuficient echipată din punct de vedere structural pentru războiul modern. El a inițiat o epurare anticorupție și a desființat fiefurile administrative militare greoaie în favoarea unor comenzi centralizate, care raportează direct Comisiei Militare Centrale pe care o conduce.

Dar, la un deceniu distanță, Xi merge mult mai mai departe.

Din 2023, Xi a demis cinci dintre cei șapte membri ai Comisiei Militare Centrale, organismul suprem care supraveghează forțele armate. În loc să ocupe posturile rămase vacante, le-a lăsat goale.

În prezent, comisia este compusă în esență din Xi și un general cunoscut mai degrabă ca loialist politic decât ca strateg militar.

Analiștii spun că rezultatul este o transformare profundă a structurii de putere. Ceea ce era cândva un organism colegial de decizie seamănă tot mai mult cu un secretariat personal.

Momentul nu este întâmplător. În 2023, Xi a urmărit cum președintele rus Vladimir Putin s-a confruntat cu o revoltă de scurtă durată, dar șocantă, a lui Evgheni Prigojin - un aliat cândva de încredere. Pentru liderii chinezi, episodul a fost un avertisment: o armată modernizată nu este o garanție a unei forțe formidabile dacă loialitatea slăbește.

Pentru Xi, lecția a fost neechivocă: modernizarea și tehnologia militară nu valorează nimic fără obediență absolută.

Dennis Wilder, un fost ofițer al serviciilor secrete americane care a petrecut zeci de ani analizând armata chineză și coridoarele puterii de la Beijing, descrie demiterea lui Zhang drept „cea mai uluitoare evoluție din politica chineză” de la venirea lui Xi la putere.

Wilder, în prezent profesor la Universitatea Georgetown, observă că epurările sunt departe de a se fi încheiat, întrucât Zhang și alți ofițeri superiori sunt probabil interogați în centrele de detenție pentru a obține mărturisiri și a dezvălui rețelele lor mai largi de patronaj, sugerând că un val de epurare politică mult mai profundă. În opinia lui Xi, spun persoanele apropiate procesului decizional, aceste rețele reprezintă o amenințare serioasă la adresa autorității sale.

Umbra nucleară

Acuzațiile de spionaj adaugă o dimensiune strategică.

În ultimii ani, cercetători americani au identificat public aproximativ 300 de noi silozuri de rachete chineze în regiunile vestice. Ulterior, rapoarte ale serviciilor de informații americane au susținut că problemele de corupție ar fi afectat funcționalitatea unor sisteme, menționând inclusiv capace defecte ale silozurilor.

Astfel de dezvăluiri ar fi putut neliniști Beijingul. Dacă analiști occidentali au putut identifica vulnerabilități în infrastructura nucleară a Chinei, cineva, ar fi putut concluziona Xi, furniza informații din interior.

Indiferent dacă Zhang a fost sau nu implicat, acuzația de spionaj transformă o posibilă luptă pentru putere într-o chestiune de securitate națională.

Ecouri din epoca Mao

Pentru istorici, paralelele sunt evidente.

În 1971, Lin Biao, succesorul desemnat al lui Mao Zedong și supranumit „generalul invincibil”, ar fi încercat să dea o lovitură de stat înainte de a muri într-un misterios accident aviatic în Mongolia, în timp ce fugea din țară. Devenise prea influent, prea venerat de armată. Suspiciunea lui Mao s-a dovedit fatală.

Tiparul pare să se repete: în sistemele dominate de un singur lider, apropierea de putere poate deveni periculoasă.

Cariera lui Zhang în regiunea militară strategică Shenyang, unde și-a construit rețele solide de loialitate, ar fi putut deveni în cele din urmă o vulnerabilitate.

Fiind leagănul tradițional al industriei grele chineze, regiunea este considerată coloana vertebrală pentru producția avansată în domeniul naval și aerospațial. Este un nod vital pentru forțele strategice de rachete ale Chinei. Mai precis, regiunea găzduiește o importantă bază a Forțelor de Rachete, care gestionează o rețea de rachete balistice regionale.

Mandatul lui Zhang în Shenyang s-a întins pe o perioadă de cinci ani, între 2007 și 2012, timp în care a construit un tip de loialitate în rândurile militare pe care, din câte se pare Xi l-a considerat în cele din urmă de neacceptat. Anchetatorii au ales în mod special să se cazeze în hoteluri din orașul Shenyang, mai degrabă decât la bazele militare, unde generalul are probabil o rețea de sprijin.

Un moment de incertitudine

Pe măsură ce ancheta continuă, forțele armate chineze se confruntă cu un vid instituțional la cel mai înalt nivel. Unii analiști avertizează că, prin concentrarea deciziei în mâinile unui singur om, Xi riscă să se izoleze de consilierea militară profesionistă, într-un moment în care presiunile regionale, inclusiv în jurul Taiwanului, cresc.

Într-un discurs video adresat trupelor, pe 11 februarie, Xi a încercat să calmeze spiritele, lăudând soldații ca fiind „pe deplin demni de încredere”.

Însă mesajul subliniază o realitate mai profundă: în China lui Xi, încrederea este condiționată.

Soarta lui Zhang este incertă. Dar dispariția sa marchează o nouă etapă în mandatul lui Xi - una în care nici legăturile de-o viață, nici deceniile de loialitate nu mai oferă garanții.

Jon Czin, fost analist senior pentru China la Agenția Centrală de Informații, a observar în acest sens că dacă epurările anterioare vizau rivalii politici sau oficiali îndepărtați, Xi a trecut la marginalizarea partenerilor și „își vânează prietenii”.

Chiar dacă nu a fost dovedită, acuzația de spionaj are un rol politic, redefinind lupta pentru putere ca o chestiune de patriotism și excluzând orice narațiune despre Zhang ca fiind un „disident loial”, a scris Seong-Hyon Lee de la Fundația George H.W. Bush într-un articol recent publicat de Institutul Lowy din Sydney.

Astfel de acuzații oferă un pretext pentru un proces cu ușile închise.

Căderea lui Zhou Yongkang, fostul țar al securității interne, în 2014, oferă un posibil model. În calitate de cel mai important „tigru” prins în campania anticorupție inițiată de Xi, Zhou a fost condamnat la închisoare pe viață în urma unui proces secret în care a fost găsit vinovat de luare de mită, abuz de putere și divulgarea de „secrete de partid și de stat”.