Cum a ajuns Mamaia o ruină scumpă: privatizări haotice și plaje pustiite

Inima istorică a stațiunii Mamaia a încetat de mult să mai fie un pol de atracție pentru vizitatori. Nisipul fin care impresiona cândva călătorii străini a lăsat locul unor întinderi aspre, pline de scoici măcinate, iar pe noile suprafețe de plajă, extinse artificial cu zeci de hectare, au apărut buruieni. Din atmosfera vibrantă de altădată a rămas doar o nostalgie a sezoanelor fără sfârșit, în timp ce fluxul de turiști s-a redus dramatic de la an la an.

Rădăcinile declinului: privatizări pe ecran și asalt imobiliar

Declinul a debutat după 1989, pe fondul dispariției turismului de masă organizat și al deschiderii frontierelor. Turiștii români au început să exploreze destinații externe: mai întâi Bulgaria, cu ofertele sale accesibile, apoi țărmurile Greciei, ale Italiei sau Coasta de Azur. Răspunsul local la această competiție a fost însă marcat de inerție și degradare.

Un moment decisiv l-a reprezentat campania de privatizare inițiată de fostul ministru al Turismului, Matei Agathon. Unitățile hoteliere, proiectate în perioada regimului comunist de arhitecți de renume, au fost scoase la licitație publică televizată și preluate adesea la pachet de oameni influenți. Multe dintre aceste imobile au fost însă lăsate în paragină, devenind adăpost pentru păsări, în timp ce terenurile libere din jur erau acaparate treptat.

Spațiile verzi ale stațiunii au fost parcelate succesiv, înstrăinate și acoperite de construcții eterogene din sticlă și plastic. În unele situații, granița legală dintre domeniul public al plajei și parcelele private a fost stabilită arbitrar, permițând transferul unor suprafețe de nisip în proprietate privată. Reducerea vegetației a fost accelerată și de administrația condusă de fostul primar Radu Mazăre, care în primul său mandat a desființat aliniamentul verde median de pe Bulevardul Mamaia pentru a lărgi carosabilul cu o bandă rutieră.

Capcana turismului de weekend și impactul noilor plaje

Pe măsură ce calitatea serviciilor a scăzut iar tarifele au urcat, comportamentul operatorilor s-a restrâns frecvent la „turismul de weekend”. Multe hoteluri au funcționat exclusiv de vineri până duminică, bazându-se pe personal redus și neexperimentat, angajat doar temporar. Sezonul extins, care în trecut debuta la 1 Mai și ținea până toamna târziu, s-a restrâns considerabil, doar o parte dintre hotelieri reușind să mențină un grad de ocupare optim în vârful de vară.

O altă transformare majoră, cu efect de bumerang, a fost proiectul de lărgire a plajelor. Extinderea masivă a creat distanțe uriașe până la linia apei, dar a modificat și dinamica marină: nisipul dragat este plin de fragmente tăioase de scoici, curenții de adâncime au devenit puternici, iar panta de intrare în mare este abruptă. Geamandurile au fost montate aproape de mal, anulând siguranța pentru familiile cu copii mici. În consecință, segmente largi de țărm, inclusiv zona emblematică din fața Cazinoului, au rămas aproape pustii, fiind invadate treptat de vegetație spontană.

Simbolurile istorice, împărțite între ruină și litigii

Nici patrimoniul cultural nu a fost cruțat. Teatrul de Vară, gazda tradițională timp de peste patru decenii a Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia, s-a degradat continuu. Deși Consiliul Județean Constanța a demarat lucrări de reabilitare, acestea nu au fost finalizate nici în 2026, evenimentul muzical fiind nevoit să se desfășoare în Piațeta Perla, pe o scenă provizorie.

Palatul Regal din Mamaia oferă o imagine similară. Fosta reședință regală, administrată după Revoluție de societatea de stat Mamaia SA, a fost înstrăinată către compania privată SC Light System SRL pentru suma de 850.000 de lei, în timp ce terenul adiacent de 1,5 hectare a fost cedat aceleiași firme de primarul Radu Mazăre la prețul de 23 de euro pe metru pătrat. Abia în 2018, Ministerul Culturii a deschis acțiune în justiție, iar în martie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat definitiv tranzacția, readucând clădirea în patrimoniul public. Totuși, în dosarul penal legat de vânzarea subevaluată a terenurilor Palatului și ale Cazinoului, Curtea de Apel Constanța a pronunțat achitarea fostului edil.

Soarta Cara Dalga („Vălul Negru”), fosta vilă a Reginei Maria – integrată ulterior în complexul Bar Orient / Restaurant Unirea –, a urmat aceeași traiectorie. Ajunsă în proprietatea firmei Vulturii Mării SRL prin negociere directă, clădirea a fost la un pas de demolare după emiterea unui certificat de urbanism în acest sens. Deși a scăpat de buldozere, imobilul este lipsit de ferestre, acoperișul s-a prăbușit parțial, tencuiala cade de pe ziduri, iar curtea este acoperită de buruieni.

Tot în zona centrală, Cazinoul din Mamaia – amplasat pe locul unde primarul Ion Bănescu inaugura în 1906 primul pavilion de băi – a fost văruit în alb și găzduiește într-o aripă camere de hostel destinate închirierii.

Nici amenajările maritime nu au avut un parcurs mai fericit. Pasarela istorică deschisă pe 15 august 1935, în prezența Regelui Carol al II-lea, a fost lăsată să se degradeze după 1989, a suferit distrugeri parțiale cu picamerele și a fost în final îngropată sub nisip în timpul extinderii plajelor. La doar câteva sute de metri, pasarela inaugurată în 2012 în dreptul Hotelului Victoria – o investiție de 4 milioane de lei finanțată majoritar de Ministerul Dezvoltării, cu o contribuție de 580.000 de lei de la bugetul local – a fost la rândul ei închisă din cauza riscurilor de siguranță, după ce fostul primar Radu Mazăre plănuise inițial trei astfel de structuri.

Tabloul degradării este completat de Grand Hotel Rex, clădire de referință ridicată în 1936 după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino. Cunoscut în perioada comunistă drept Casa de odihnă „1 Mai” și apoi Hotel „Internațional”, imobilul a revenit la denumirea originară după 1990, dar se află în prezent sub procedură de executare silită, fără a atrage un cumpărător la licitațiile succesive.

Explorează subiectele:

Mamaiaturism litoralpatrimoniu

Distribuie Distribuie Comentarii