Cum a devenit bucătăria închisă un lux în blocurile noi din România
Termeni precum „open-space”, „living cu zonă de gătit” sau „cameră de zi generoasă” domină de ani buni ofertele agențiilor imobiliare, în timp ce apartamentele proiectate cu o bucătărie tradițională, complet izolată de restul casei, sunt tot mai greu de reperat pe piața rezidențială nouă.
Această realitate a declanșat o amplă discuție în mediul online, pornită pe rețeaua Reddit de un potențial cumpărător contrariat de standardizarea configurațiilor deschise: „Chiar nu se mai construiește nimic cu bucătărie separată sau a devenit peretele despărțitor o dotare de «lux»?”. Schimbul de replici a scos la iveală mecanismele economice și tehnice care dictează felul în care sunt desenate blocurile contemporane.
Bucătăriile open-space par să fie din nou la modă. Foto: arhivă Iluzia spațiului și reducerea cheltuielilor de șantier
Specialiștii din domeniul construcțiilor prezenți în conversație arată că primul argument este optimizarea vizuală și financiară. Unirea holului, a camerei de zi și a zonei de gătit creează senzația unei suprafețe mai mari, atât pe schița din pliantele de prezentare, cât și în timpul vizionărilor.
În paralel, renunțarea la pereții despărțitori generează economii directe pentru dezvoltator, care reduce volumul de zidărie, tencuieli, finisaje și tâmplărie interioară. După cum a punctat un utilizator, „dezvoltatorii fac economie la pereții ăștia și tâmplărie, arată mai bine și par mai mari apartamentele atât în planuri, cât și în realitate”. Unele proiecte prevăd posibilitatea de a închide ulterior încăperea, însă această modificare este oferită frecvent ca opțiune contracost.
Condiționările tehnice ale fațadei
O bucătărie de sine stătătoare nu presupune doar un perete suplimentar din gips-carton sau cărămidă, ci modifică substanțial arhitectura întregii clădiri. Reglementările impun ca o încăpere închisă destinată gătitului să beneficieze de lumină naturală și ventilare directă, ceea ce obligă plasarea acesteia pe fațada imobilului.
Dacă o zonă deschisă împrumută lumina de la ferestrele livingului, o cameră separată „consumă” o deschidere exterioară proprie. Un proiectant a explicat că această cerință produce costuri colaterale consistente și fragmentează planul apartamentului, complicând efortul dezvoltatorilor de a exploata la maximum fiecare metru pătrat de teren construibil.
Capcana bugetelor limitate de bancă
Această geometrie are un impact direct asupra suprafeței totale. Un apartament cu trei camere configurat corect – cu bucătărie ventilată natural pe fațadă, dormitoare regulate, debarale și dressinguri – necesită între 80 și 85 de metri pătrați utili, ceea ce împinge suprafața construită spre 100-110 metri pătrați.
O astfel de compartimentare ar majora costul final cu 20-25%, sumă pe care majoritatea clienților nu o pot suporta. Cum piața depinde masiv de creditele ipotecare, cumpărătorii sunt constrânși de gradul de îndatorare: „Majoritatea cumpărătorilor iau credite și plătesc cât le dă banca, nu e de mofturi, ci capacități”, a remarcat un alt participant la dezbatere.
Astfel se formează un cerc vicios: dezvoltatorii impun cerințe restrictive proiectanților pentru a menține prețurile accesibile, iar arhitecții sunt nevoiți să conceapă locuințe cu suprafețe comprimate și camere secundare de doar 8-10 metri pătrați. Din acest motiv, unii cumpărători renunță la ideea de ansamblu nou; un utilizator a povestit că a preferat o locuință din 1987 de 100 de metri pătrați, cu living de 20 mp, bucătărie separată de 11 mp, două băi și spații generoase de depozitare.
Avantajele socializării contra mirosurilor și zgomotului
Conceptul deschis are, totuși, susținătorii săi. Un proprietar mutat dintr-un bloc vechi de 49 mp într-o locuință modernă de 82 mp, cu o zonă de zi comună de 36 mp, s-a declarat mulțumit de faptul că poate urmări televizorul sau lucra în timp ce soția gătește, susținând că aerisirea constantă, hota și purificatorul de aer neutralizează mirosurile.
De cealaltă parte, scepticii subliniază disconfortul fonic: este dificil să te relaxezi, să asculți muzică sau să vizionezi un film în timp ce în aceeași încăpere se gătește și se spală vase.
În plus, ventilația ridică probleme de fizică a construcției. O hotă performantă, cu un debit de circa 600 mc/h, necesită un volum egal de aer proaspăt pentru a funcționa eficient. Dacă imobilul nu are un sistem de aport de aer bine gândit, locatarii sunt nevoiți să țină geamurile deschise în timp ce gătesc, o soluție neplăcută în timpul iernii sau în perioadele de caniculă.
În final, cumulul acestor factori a transformat o cameră considerată odinioară un standard banal într-o trăsătură reclamată ca exclusivistă. Bucătăria închisă a devenit, paradoxal, un indicator al locuințelor de lux, accesibil doar celor care își permit să plătească metri pătrați suplimentari într-o piață dictată de constrângerile financiare.
Explorează subiectele:
