La mai bine de un an după ce Rusia a distrus peste 60% din capacitatea de generare a electricității, Ucraina se reinventează, de data aceasta nu ca victimă a infrastructurii bombardate, ci ca posibil furnizor-cheie de energie pentru Europa Centrală.

În spatele acestei transformări neașteptate se află un amestec de reziliență locală, expertiză voluntară internațională și o viziune strategică care pare să prindă contur mai repede decât estimau chiar și optimiștii de serviciu, scrie Euromaidan Press.

De la supraviețuire la ofensivă economică

Datele publicate pentru luna august 2025 sunt greu de ignorat: Ucraina a exportat 450.000 MWh de energie electrică către Europa – un record de la conectarea la rețeaua europeană ENTSO-E, în martie 2022.

Transformarea este cu atât mai notabilă cu cât, în urmă cu doar câteva luni, sistemul energetic național era în pragul colapsului, lovit sistematic de rachetele rusești. Acum, același sistem începe să joace ofensiv pe piața energetică europeană.

Cine crede în viitorul energetic ucrainean

În Transcarpatia, o regiune departe de linia frontului, dar aproape de granițele cu Ungaria, România și Slovacia, realitatea arată altfel decât imaginile de război devenite obișnuință. Aici, oficialii locali colaborează cu ingineri voluntari canadieni de la organizația “Technology United for Ukraine”, care propun dezvoltarea unor proiecte de generare distribuită cu valoare potențială de miliarde de dolari.

Este vorba despre tehnologii avansate – turbine pe gaz, electroliți pentru hidrogen și surse regenerabile – care ar putea transforma regiunea într-un exportator de energie competitiv în Europa Centrală.

“Consultanții tradiționali evită zonele de conflict. Noi nu avem acest lux”, spune Brian Robinson, președintele organizației. Inginerii săi nu cer onorarii, ci aduc studii de fezabilitate și contacte cu donatori internaționali, acolo unde băncile și marile firme de audit preferă să aștepte “după ce se termină războiul”.

Producție locală și ambiții mari

Din mai 2024, regiunea găzduiește singura fabrică de turbine eoliene multi-megawatt din Ucraina, dezvoltată de compania Friendly Wind Technology. Capacitatea anuală: până la 20 de turbine, fiecare între 4,8 și 5,5 MW.

Și mai ambițios este proiectul de “hydrogen valley” – o zonă industrială cu 1,5 GW putere instalată, din care prima etapă include un electrolizor de 100 MW alimentat de 120 MW solar și până la 160 MW eolian. Lansarea: estimată pentru 2035.

Dacă proiectul va atrage finanțarea necesară, ar putea deveni un model replicabil pentru alte regiuni din Ucraina – și un semnal pentru Bruxelles că tranziția energetică poate porni și dinspre est.

Geografia ca avantaj strategic

Poziționată departe de bombardamentele din est, dar la doar câteva zeci de kilometri de rețeaua energetică europeană, Transcarpatia devine un loc ideal pentru investiții în infrastructura energetică.

“Este o regiune sigură, cu costuri reduse și acces direct la piețele europene. Are toate ingredientele pentru a deveni ceea ce Rusia nu mai poate fi: un furnizor stabil de energie electrică pentru Europa”, spune un expert energetic occidental implicat în proiect.

Pentru Uniunea Europeană, atracția este clară: diversificarea surselor de energie, reducerea dependenței de gazul rusesc și, de ce nu, susținerea unei economii ucrainene capabile să se autofinanțeze.

Exportul de curent, născut din apărare

Strategia energetică a Ucrainei s-a schimbat în mod decisiv după valul de atacuri din 2023–2024. Operatorul național Ukrenergo a mizat pe descentralizarea producției, construind mici centrale locale greu de distrus simultan. Acest model de supraviețuire s-a transformat treptat într-un potențial model economic.

Exporturile record nu sunt un accident, ci rezultatul unei strategii adaptate realităților de război.

Voluntari în locul instituțiilor clasice

Pe teren, actorii care fac diferența nu sunt neapărat guvernele sau marile agenții internaționale, ci rețelele de experți voluntari – ingineri, consultanți, antreprenori. În lipsa unor investiții masive garantate, aceștia oferă ceea ce statul nu poate: expertiză aplicată, conectare cu finanțatori și viziune tehnologică.

“Avem nevoie de soluții rapide, fiabile și scalabile. Nu ne permitem să așteptăm cicluri birocratice de cinci ani”, explică un oficial local, care consideră că vestul Ucrainei trebuie să fie “motorul energetic al reconstrucției”.

Ce urmează

Pentru ca această viziune să devină realitate, e nevoie de mai mult decât promisiuni. Studiile de fezabilitate trebuie finalizate și transformate în proiecte concrete. Investitorii trebuie convinși că riscul e gestionabil, iar rețeaua ucraineană – compatibilă cu exigențele ENTSO-E.

Dacă proiecte precum “hydrogen valley” din Transcarpatia reușesc, Ucraina nu va fi doar o poveste de reziliență, ci un actor strategic pe piața energetică europeană.

Până atunci, rămâne întrebarea esențială: poate un model bazat pe voluntariat, improvizație strategică și inițiative locale să țină piept unei industrii energetice globale în care fiecare pas costă miliarde?