Cum a „trezit” China Japonia și a obținut efectul invers

Japonia este adesea descrisă drept o cultură a discreției, unde mesajele indirecte cântăresc la fel de mult ca declarațiile explicite. Totuși, evoluțiile recente arată că Tokyo vorbește din ce în ce mai clar — și acționează mai ferm.

Premierul Japoniei Sanae Takaichi/FOTO:X

Tensiunile s-au amplificat după declarațiile premierului Sanae Takaichi, care a avertizat că o escaladare în Strâmtoarea Taiwan ar reprezenta o amenințare directă la adresa securității Japoniei. La Beijing, afirmațiile au fost percepute ca o provocare. În lunile următoare, China a exercitat presiuni diplomatice și economice, inclusiv prin restricții în turism și comerț, solicitând Tokyo-ului să își „retragă cuvintele”.

Rezultatul a fost însă diferit de cel anticipat. La alegerile anticipate, Partidul Liberal Democrat condus de Takaichi a obținut o susținere puternică. În declarația de după realegere, aceasta a pledat pentru o combinație între „o economie puternică, o diplomație activă și o securitate solidă”, subliniind ambiția Japoniei de a deveni un reper al libertății și democrației în regiunea Indo-Pacifică, scrie, în Zerkalo Nedeli, ambasadorul ucrainean Serhii Korsunsky.

Lecțiile Europei și noul context asiatic

Decidenții de la Tokyo urmăresc atent consecințele războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Invazia a determinat schimbări majore în politica de securitate europeană, în special în Germania. În Asia de Est, aceste evoluții sunt analizate cu atenție.

În Japonia se discută tot mai mult despre o politică externă și de securitate proactivă: consolidarea alianțelor regionale, extinderea capacităților industriei de apărare și revizuirea documentelor strategice, ținând cont de noile realități ale conflictelor moderne — de la utilizarea dronelor la amenințările cibernetice.

Pentru o țară confruntată cu declin demografic, problema resurselor umane este esențială. Guvernul anticipează dificultăți în extinderea Forțelor de Autoapărare, ceea ce accelerează investițiile în sisteme autonome și robotică. Japonia este un lider mondial în acest domeniu, iar tehnologia ar putea deveni un pilon central al noii sale strategii de apărare, scrie diplomatul ucrainean.

Răspunsul economic

Restricțiile comerciale impuse de China au fost întâmpinate cu măsuri de răspuns. Tokyo a formulat proteste diplomatice și a anunțat inițiative pentru reducerea dependențelor strategice, inclusiv exploatarea resurselor de metale rare. De asemenea, autoritățile au semnalat intenția de a consolida capacitățile defensive pe insulele sudice, inclusiv în apropierea Taiwanului.

Experții japonezi analizează tot mai frecvent scena internațională prin prisma a trei dimensiuni: sistemul de putere, interesele și valorile unui stat. Din această perspectivă, susțin ei, tocmai diferențele de valori limitează capacitatea Chinei de a deveni un hegemon global, în pofida forței sale economice și militare.

Noi parteneriate și diplomație activă

Japonia își consolidează relațiile de securitate cu parteneri precum Australia, Filipine, Canada și Regatul Unit. O atenție specială este acordată statelor insulare din Pacific și cooperării cu ASEAN.

În contextul incertitudinilor legate de angajamentul pe termen lung al Statelor Unite în regiune, Tokyo încearcă să promoveze un model bazat pe parteneriat, diplomație și cooperare economică, nu doar pe aranjamente militare.

Provocări interne și mize globale

În paralel, Japonia își reevaluează politica economică, inclusiv rolul energiei nucleare și sprijinul pentru industriile strategice, precum cea a semiconductorilor. Analiștii observă că lumea intră într-o etapă în care logica forței prevalează tot mai mult asupra regulilor și instituțiilor multilaterale.

În acest context, Japonia încearcă să se profileze drept o alternativă — nici modelul chinez, nici cel american — ci unul construit pe echilibrul dintre competitivitate economică, inovație tehnologică și atașament față de valorile democratice, notează diplomatul.

Dacă această strategie va transforma Japonia într-un lider regional cu influență globală rămâne de văzut. Cert este că presiunile exercitate de Beijing nu au temperat poziția Tokyo-ului. Dimpotrivă, ele au accelerat o recalibrare strategică ale cărei efecte se vor resimți dincolo de granițele Asiei de Est.