Cum ar fi putut fi salvat Denis: 51 de lei pe represiune, 1 leu pe prevenire
Tragedia de la marginea pădurii din Codlea, județul Brașov, unde Denis și-a luat viața în timpul unui apel video cu mama sa, a readus în dezbatere eficiența legilor penale aplicate consumatorilor de substanțe interzise. Potrivit unor surse din anchetă, tânărul de 19 ani a recurs la acest gest după ce părinții au găsit droguri asupra lui, iar tatăl a decis să depună o plângere la poliție.
Cazul tânărului care s-a sinucis, după ce tatăl i-ar fi făcut plângere pentru consum de droguri Foto: Arhiva Adevărul
Criminologul Vlad Zaha susține că incriminarea penală a consumului propriu joacă un rol decisiv în astfel de crize personale. În evaluarea sa asupra cazului, specialistul arată că eliminarea amenințării cu dosarul penal din legislație ar putea preveni tragedii similare în viitor.
„În primul rând, dacă consumul nu era criminalizat în România, este posibil ca Denis să fi fost în continuare în viață. Știm deci ce ar fi putut face parlamentarii pentru el, la fel cum pot face pentru următorul tânăr aflat în situația lui: să scoată perspectiva unei condamnări penale dintr-o situație deja suficient de grea, fie că e depresie, tulburare de consum de substanțe și orice alte greutăți ar fi avut, pentru că perspectiva pedepsei penale ar fi fost ceea ce a umplut paharul.”
— Vlad Zaha
Dincolo de presiunea judiciară imediată, expertul identifică alte două etape în care statul ar fi putut interveni înainte ca situația să devină critică. Prima ține de măsurile de reducere a riscurilor, care ar fi putut împiedica transformarea unui consum ocazional într-o dependență gravă:
„Dacă era dezincriminat consumul, Denis ar fi putut nici măcar să nu ajungă în situația unui consum problematic - ar fi putut exista modalități de reducerea riscurilor pentru testarea substanțelor, pentru informații despre consum responsabil, pentru prevenirea supradozelor, pentru a-l ține ceva mai în siguranță. Și bineînțeles că ar fi putut exista centre de tratament, facilități post-cură.”
— Vlad Zaha
A doua pârghie ratată vizează prevenirea primară. Vlad Zaha consideră că tânărul ar fi putut să nu ajungă deloc la consum dacă campaniile de prevenire ar fi respectat standardele internaționale — în locul metodelor clasice folosite în România — și dacă instituțiile de forță și-ar fi concentrat acțiunile asupra marilor traficanți, nu asupra consumatorilor.
Disproporția bugetară: 51 de lei pentru represiune, 1 leu pentru ajutor
Ideea că actualul sistem punitiv ar aduce economii la buget este demontată de cifrele publice și de costurile sociale generate. Pe lângă cheltuielile implicate de fiecare dosar penal, modelul actual produce pierderi medicale, sociale și economice majore.
Datele din 2024 ilustrează dezechilibrul priorităților statului: Poliția Română a alocat din bugetul propriu 271,3 milioane de lei pentru „combaterea” drogurilor, în timp ce Agenția Națională Antidrog a dispus de doar 5,33 milioane de lei pentru programele naționale de prevenire și asistență. Raportat strict la aceste două capitole bugetare, statul investește aproximativ 51 de lei în represiune pentru fiecare leu direcționat către prevenire și sprijin.
Specialistul face trimitere la studiile și manualele privind gestionarea statală a substanțelor, care arată că interzicerea dură aplicată în România generează la fel de multe daune medicale și sociale ca promovarea comercială fără restricții. Practic, țara suportă efectele negative la ambele extreme ale reglementării: în cazul substanțelor ilegale, consumatorii sunt expuși suferinței și decesului, în timp ce substanțele legale sunt promovate comercial pentru profit, stimulând creșterea consumului.
Cum protejează vânătoarea de consumatori marile rețele de trafic
Urmărirea penală a cumpărătorilor nu doar că nu oprește piața neagră, dar creează un scut pentru furnizori, explică Vlad Zaha. Potrivit estimărilor agenției europene pentru droguri și ale Europol, piața ilegală din Uniunea Europeană generează anual vânzări de cel puțin 31 de miliarde de euro. În România, valoarea acestei piețe este estimată la circa 250 de milioane de euro pe an.
O parte din acest sfert de miliard de euro se scurge inevitabil către autorități, instituții și politicieni sub formă de corupție, avertizează criminologul, fenomen alimentat tocmai de pedepsirea penală a deținerii pentru consum. În același timp, fiecare dosar deschis unui cumpărător lasă traficantul liber să vândă următorului client, îi ține pe polițiști ocupați și oferă o satisfacție de imagine în zona politică și mediatică.
„Și dacă dezincriminăm mâine posesia, poliția are în continuare de investigat cine aduce marfa, cine încasează banii și cine protejează afacerea dar cel mai important, poliția va trebui să facă DOAR asta. Probabil ar fi o revelație spectaculoasă asupra rețelelor de trafic susținute instituțional sau politic, căci toată atenția s-ar îndrepta în acea direcție.”
— Vlad Zaha
Statisticile care contrazic modelul prohibitiv
Evoluția consumului la nivel mondial și național arată limitele politicilor bazate pe interdicție totală. În 2024, aproximativ 331 de milioane de oameni de pe glob consumaseră droguri în ultimul an, cu 34% mai mulți decât în 2014. Pentru anul 2023, Organizația Națiunilor Unite a estimat în jur de o jumătate de milion de decese legate direct sau indirect de droguri, dintre care 172.000 provocate de supradoză.
Nici în România înăsprirea controalelor nu a oprit fenomenul. Față de 2013, numărul persoanelor care au consumat substanțe cel puțin o dată a crescut cu peste 200%, deși zeci de mii de oameni au ajuns în evidențele poliției și ale justiției. Numai în 2025, 6.000 de persoane au fost conduse la secție în lipsa unui mandat, pentru substanțe.
După mai bine de cinci decenii de politici prohibitive, peste 50 de state — între care Republica Moldova, Rusia, Portugalia, Cehia, Croația, Slovenia și Spania — au adoptat modele de dezincriminare. Potrivit criminologului, renunțarea la pedeapsa penală pentru deținere nu echivalează cu promovarea consumului, care continuă oricum să crească în sistemele prohibitive, ci elimină răul suplimentar provocat de lege. Fără teama de sancțiuni și fără moralizare, oamenii pot discuta deschis, se pot informa despre consumul responsabil și pot cere ajutor. Această direcție este recomandată de Organizația Mondială a Sănătății încă din 2014 și este susținută de toate cele 31 de agenții de pe lângă ONU.
Explorează subiectele:
