Cum ar putea afecta România o înfrângere a lui Donald Trump în Congresul SUA
Alegerile din 3 noiembrie vor decide majoritatea din Congresul SUA Foto: Pixabay
Efectele la București: Securitatea regională și proiectele energetice sub lupă
O eventuală schimbare a raportului de forțe în Congresul american are potențialul de a reconfigura relațiile Washingtonului cu aliații europeni, finanțarea destinată Ucrainei și deciziile de securitate din cadrul NATO. Aflată pe flancul estic al Alianței, România urmărește cu atenție dacă scrutinul din 3 noiembrie va modifica parametrii colaborării bilaterale.
Analistul politic Cătălin Done punctează că relația transatlantică trece printr-o etapă de redefinire, în condițiile în care administrația Trump presează statele europene să își majoreze contribuțiile pentru apărare. Cum Congresul are un cuvânt greu de spus în adoptarea bugetelor și finanțarea angajamentelor externe, o majoritate democrată ar putea cenzura mai strict acțiunile Casei Albe, chiar dacă acest lucru nu ar echivala cu o revenire la politica externă de dinaintea celui de-al doilea mandat al lui Trump.
„România trebuie să privească aceste alegeri nu doar ca pe un eveniment politic american, ci ca pe un moment care poate modifica parametrii de funcționare ai securității regionale”, atrage atenția Cătălin Done. În viziunea sa, Bucureștiul este nevoit să își întărească parteneriatul strategic cu SUA, dar să se implice simultan și în dezvoltarea capacităților europene de apărare, diminuând astfel dependența de fluctuațiile politice de la Washington.
Pe de altă parte, George Jiglău, analist politic și cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai, privește cu mai mult calm implicațiile acestui vot asupra Bucureștiului. „Acum, eu nu cred că aceste alegeri au un impact atât de mare la un nivel, hai să spunem, macro, în relațiile între România și americani, nici economic, nici politic și nici de securitate”, afirmă specialistul.
Potrivit acestuia, statul român a încercat să mențină un echilibru între cultivarea unor relații bune cu administrația Trump și păstrarea apropierii față de partenerii europeni și Ucraina. În această cheie poate fi citită și poziționarea uneori ambiguă a președintelui Nicușor Dan, o abordare care îi permite însă României să păstreze canalele de comunicare deschise cu ambele tabere politice americane.
„În această zonă de, s-o numim, ambiguitate, cred că putem, în contextul actual, să o interpretăm mai degrabă pozitiv. Dacă se schimbă ceva semnificativ, fie acum, fie în 2028, în administrația americană, nu cred că România este pe poziții de adversitate cu oricine ar putea să conducă sau să aibă influență la vârful administrației americane”, explică Jiglău. El amintește că relațiile bilaterale nu depind exclusiv de președinți, ci se desfășoară constant prin intermediul instituțiilor, al diplomaților și al membrilor Congresului, inclusiv pe palierele de apărare și securitate: „Politica externă americană se poartă și prin alte canale decât cele directe și personale, cu președintele, adică prin Departamentul de Stat, evident, unde iarăși România a avut o relație destul de bună”.
În ceea ce privește tensiunile dintre SUA și capitalele europene, cadrul universitar consideră că acestea sunt prea adânci pentru a fi soluționate doar prin schimbarea majorității din Congres. Deși prezidențialele din 2028 ar putea cântări mai greu în orientarea politicii externe americane, statele din Europa nu ar trebui să își ancoreze strategiile economice și de securitate în rezultatul unui singur proces electoral.
Semnele de întrebare din spatele mini-reactoarelor nucleare
Pe plan economic, impactul alegerilor americane asupra României variază în funcție de domeniu. George Jiglău estimează că investițiile americane deja mature – precum cele din sectoarele IT și auto, unele derulate prin subsidiare înregistrate în alte țări europene – nu vor fi afectate de votul din 3 noiembrie.
„Este un partener important și care s-a ancorat destul de bine. Nu cred că acești investitori sunt în ipostaza de a se lua și a se duce dacă se schimbă administrația sau controlul politic la Washington sau chiar dacă, la un moment dat, asistăm la vreo schimbare semnificativă la noi. Cred că funcționează și niște considerente economice sau de funcționalitate a statului român, pe zona fiscală sau pe alte lucruri care atrag sau îndepărtează oameni de afaceri în general.” - George Jiglău
Cu totul alta este situația în sectorul energiei nucleare, unde anumite proiecte par mult mai dependente de conexiunile politice. Analistul ridică semne de întrebare cu privire la transparența, riscurile tehnice și de mediu, dar și la sprijinul politic din spatele investițiilor în reactoarele modulare de mici dimensiuni: „Aceste mini-reactoare, cum au fost ele numite, sunt niște investiții care ridică niște semne de întrebare, să spunem așa, și care au fost facilitate sau construite pe niște considerente extrem de politice și extrem de direct legate de zona MAGA.”
Jiglău face referire la potențiale conexiuni între diverse interese de afaceri și apropiați ai administrației Trump, subliniind însă că o parte dintre aceste informații nu sunt suficient documentate pentru a demonstra fără echivoc influența politică asupra proiectelor. În acest context, o schimbare de gardă în Congres nu ar alunga capitalul american din România, dar ar putea frâna inițiativele care depind direct de susținerea unor cercuri politice de la Washington.
„S-ar putea să fie afectate negativ aceste investiții, dar poate că nu-i neapărat un lucru rău, până ne mai lămurim un pic și cu oamenii de afaceri de la noi, și cu cei care susțin, din Statele Unite, și cu interesele, noi spunem, ale statului american”, notează analistul, nuanțându-și evaluarea inițială: „Poate că prima mea afirmație legată de absența unui impact considerabil e contrazisă de a doua mea afirmație, că sunt un anumit tip de investiții americane care depind foarte mult de cine conduce acolo. Dar, sigur, asta urmează să mai vedem în perioada următoare”.
Războiul tarifelor vamale și nevoia de predictibilitate globală
Economia mondială resimte la rândul ei febra alegerilor americane, în special din cauza politicii comerciale și a tarifelor vamale utilizate de administrația Trump ca instrument de negociere geopolitică. Cătălin Done arată că aceste taxe pe importuri generează efecte în lanț: companiile dependente de furnizori externi se confruntă cu costuri mărite, sunt nevoite să își regândească rutele comerciale și își asumă riscul ca regulile jocului să se schimbe în timp ce investițiile sunt în plină desfășurare.
Un moment crucial a avut loc în februarie 2026, când Curtea Supremă a SUA a stabilit că legea privind competențele economice în situații de urgență (International Emergency Economic Powers Act - IEEPA) nu îi oferă președintelui dreptul de a impune tarife vamale. Deși decizia a anulat taxele introduse prin această lege, administrația are în continuare la dispoziție alte pârghii legale pentru a taxa importurile.
Astfel, o eventuală majoritate democrată în Congres nu ar duce la dispariția automată a tarifelor, însă parlamentarii ar putea controla mai strict politica comercială a executivului și ar putea încerca modificarea legislației. „Pentru economia globală, problema centrală este predictibilitatea”, explică Cătălin Done. Lipsa de certitudine privind taxele care vor fi aplicate peste câteva luni determină companiile să amâne investiții, să renegocieze contracte sau să își mute furnizorii în alte state, afectând indirect și economiile care nu sunt țintite direct de Washington, dar care fac parte din aceleași lanțuri globale de producție.
Miza scrutinului din 3 noiembrie: O guvernare divizată și spectrul impeachment-ului
La baza tuturor acestor calcule geopolitice și economice stă configurația viitorului Congres. Pe 3 noiembrie, cetățenii americani sunt chemați la urne pentru a-i alege pe toți cei 435 de membri ai Camerei Reprezentanților și pe 35 dintre senatori, concomitent cu alegerile pentru funcțiile de guvernator, parlamente locale și alte demnități publice în mai multe state. În prezent, Partidul Republican controlează ambele camere ale Congresului, fiind condus de Mike Johnson în Camera Reprezentanților și de John Thune în Senat, în timp ce tabăra democrată îi are ca lideri pe Hakeem Jeffries și Chuck Schumer.
Scrutinul funcționează ca un barometru al popularității lui Donald Trump, întrucât nemulțumirile față de politicile sale îi pot costa voturi pe candidații republicani. Democrații speră să preia controlul în cel puțin una dintre camere.
„Alegerile din 3 noiembrie au o miză fundamentală pentru că ele vor stabili raportul de forțe dintre puterea executivă și cea legislativă în ultimii doi ani ai actualului mandat prezidențial al lui Donald Trump”, subliniază Cătălin Done. Dacă democrații câștigă Camera Reprezentanților, vor putea declanșa anchete și audieri care să vizeze administrația. Dacă republicanii pierd și Senatul, președintele va întâmpina obstacole majore în confirmarea numirilor din administrație și din sistemul judiciar. „Practic, am putea asista la instalarea unei guvernări divizate, caracterizată prin competiție instituțională, negocieri dificile și o creștere a probabilității blocajelor legislative”, adaugă analistul.
George Jiglău avertizează că pierderea ambelor camere i-ar complica enorm mandatul lui Trump, readucând în prim-plan scenariul din 2018.
„Dacă pierde și Camera, și Senatul, atunci lucrurile pentru Trump se complică foarte mult, pentru că nu e ca și cum nu va mai putea să facă nimic din ce ar propune el. Sunt acele executive orders pe care președintele american le poate da ca șef al executivului american. Dar Congresul dominat de democrați poate să-i pună multe bețe în roate lui Trump, exact așa cum a făcut în a doua parte a mandatului, după alegerile din 2018. Pot face anchete, pot face comisii, pot face audieri, pot să recurgă la impeachment.” - George Jiglău
În primul său mandat, Donald Trump a trecut prin două proceduri de impeachment: deși Camera Reprezentanților a votat punerea sa sub acuzare în ambele rânduri, el a fost achitat de Senat, unde este nevoie de o majoritate de două treimi dintre senatorii prezenți pentru demiterea efectivă a președintelui.
O societate fracturată și fantezia celui de-al treilea mandat
Campania electorală se desfășoară pe fondul unei tensiuni sociale accentuate. Cătălin Done remarcă o polarizare identitară și afectivă în SUA, unde opțiunea politică a devenit o parte a identității sociale. Disputele dintre republicani și democrați au depășit sfera taxelor sau a politicilor sociale, ajungând la viziuni diferite asupra democrației, autorității și identității naționale. Deși societatea americană este profund eterogenă – cu falii între generații, medii urbane și rurale, categorii sociale, grupuri etnice și religioase –, sistemul bipartidist amplifică aceste tensiuni. „O societate eterogenă ajunge să fie reprezentată politic prin două tabere care se percep reciproc din ce în ce mai mult ca adversari existențiali”, explică Done.
Această agresivitate este alimentată direct de la vârful statului, observă George Jiglău, care oferă ca exemplu tema imigrației: în timp ce Trump folosește o retorică dură la adresa imigranților, democrații răspund prin mesaje extrem de favorabile, subliniind că societatea americană modernă a fost clădită tocmai pe imigrație.
„Percepția e clar formată că societatea americană este foarte polarizată, se vede chiar și din comportamentul celui de la vârf, de la Trump, începând cu felul în care vorbește despre o parte a societății americane care nu îl susține. Și se vede și dacă ne uităm la răspunsurile pe care le dau ceilalți, și politic, și la nivel de societate. Deci ostilitatea față de mesajele pe care le dă Trump, ele în sine fiind foarte agresive, se manifestă din ce în ce mai intens și aproape la fel de agresiv.” - George Jiglău
În acest climat polarizat, Donald Trump a sugerat în repetate rânduri că ar putea rămâne la Casa Albă și după anul 2028, sfidând limitele constituționale. Cătălin Done respinge categoric această variantă din punct de vedere legal, amintind și de speculațiile privind o eventuală rocadă cu actualul vicepreședinte JD Vance.
„Donald Trump a ajuns să exprime unele idei fanteziste de o gravitate extremă. Din punct de vedere constituțional, un al treilea mandat prezidențial pentru Donald Trump este imposibil. Al 22-lea Amendament al Constituției americane, ratificat în 1951, stipulează explicit că nicio persoană nu poate fi aleasă în funcția de președinte de mai mult de două ori. Amendamentul a fost adoptat în urma experienței președintelui Franklin D. Roosevelt, care fusese ales de patru ori, întrerupând tradiția informală instituită de George Washington. Există, într-adevăr, anumite speculații juridice privind posibilitatea unei interpretări restrictive a amendamentului, pornind de la distincția dintre a fi ales președinte și a exercita funcția prezidențială prin succesiune. Una dintre ipotezele vehiculate a fost aceea a unei candidaturi a lui JD Vance la președinție, cu Trump într-o funcție de vicepreședinte, urmată de o eventuală demisie a primului. Această interpretare întâmpină însă obstacole constituționale majore, inclusiv prin raportare la al 12-lea Amendament, care restricționează eligibilitatea pentru funcția de vicepreședinte a persoanelor neeligibile constituțional pentru președinție. În plus, modificarea propriu-zisă a Constituției ar necesita o majoritate de două treimi în ambele camere ale Congresului și ratificarea de către trei pătrimi dintre state. Un asemenea consens este, în condițiile actuale, foarte greu de imaginat.” - Cătălin Done
Dincolo de imposibilitatea juridică, Done consideră că Trump folosește această temă pentru a-și ține electoratul mobilizat și pentru a-și conserva influența asupra Partidului Republican în perspectiva succesiunii din 2028. Din punctul de vedere al antropologiei politice, liderul este transformat într-un simbol al comunității, iar loialitatea față de persoana sa devine mai importantă decât doctrina sau programul politic.
„Prin urmare, chiar dacă un al treilea mandat este blocat de ordinea constituțională, dezbaterea despre posibilitatea lui are o semnificație instituțională reală. Ea testează limitele acceptabilității politice, raportul dintre autoritatea personală și autoritatea constituțională și capacitatea instituțiilor de a rezista presiunilor exercitate de liderii politici.” - Cătălin Done
George Jiglău remarcă, la rândul său, că retorica privind al treilea mandat s-a mai estompat față de perioada imediat următoare alegerilor din 2024, atât din cauza imposibilității modificării Constituției, cât și pe fondul scăderii popularității lui Trump.
„Trump însuși, mă rog, așa cum e el, dar cred că conștientizează că nivelul lui de sprijin popular e mai redus decât a fost oricând. Dar nu e vorba doar de lipsă de simpatie, este de-a dreptul ostilitate de partea cealaltă, apropo de polarizare. [...] Iar ca să împingi într-o formă sau alta, așa, pur ipotetic, nu prin mecanisme politice formale, constituționale, ci prin forță populară, să zicem, o mișcare dintr-asta, cu un al treilea mandat, ai avea nevoie de un sprijin popular mai amplu sau, în orice caz, de mult mai puțină ostilitate care să se manifeste concret, comparativ cu situația în care se află el acum.” - George Jiglău
Bătălia pentru prezidențialele din 2028 începe acum
Alegerile din 3 noiembrie reprezintă și rampa de lansare pentru scrutinul prezidențial din 2028. Potrivit lui George Jiglău, senatorii și guvernatorii care vor obține scoruri bune își vor consolida poziția în vederea alegerilor interne din cele două partide.
În tabăra republicană, deși vicepreședintele JD Vance este văzut ca un potențial candidat, unii guvernatori sau senatori validați de votul din noiembrie ar putea încerca să se profileze ca o alternativă la linia apropiată de Trump. Cu toate acestea, influența actualului președinte asupra bazei electorale rămâne decisivă.
„Probabil că, oricum, candidatul republicanilor în 2028, dincolo de alegerile interne din partid, va fi acela pe care Trump își pune mâna binecuvântătoare cumva și spune: «El este cel care va duce, practic, el va fi un al treilea mandat al meu», dar probabil va fi o formulare de genul ăsta, care să rezoneze cât mai bine cu baza electorală MAGA.” - George Jiglău
Explorează subiectele:
