Cum arăta o scandinavă de acum 6.000 de ani: piele închisă și ochi albaștri

Multă vreme, reprezentările vizuale ale locuitorilor Europei din Epoca de Piatră au oscilat între două extreme născute din imaginație: fie brute primitive îmbrăcate sumar în blănuri, incapabile de un limbaj articulat, fie figuri idealizate de „nobili sălbatici” cu piele albă și staturi impunătoare, născute din romantismul secolului al XIX-lea. Progresele recente din paleogenetică rescriu din temelii aceste mituri, arătând că populațiile străvechi aveau trăsături vizibil diferite de cele ale majorității europenilor din prezent.

Mlaștina care a păstrat o amprentă biologică unică

Punctul de pornire al acestei premiere științifice se află pe insula daneză Lolland. În 2015, în cursul săpăturilor preventive pentru tunelul Fehmarn, o echipă de la Muzeul Lolland-Falster a investigat situl Syltholm, situat la est de localitatea Rødbyhavn. Zona este un fost bazin mlăștinos unde straturile dense de noroi au împiedicat pătrunderea oxigenului, conservând materialele organice într-o stare excepțională.

Printre sedimente a fost identificată o bucățică de smoală (sau gudron) de mesteacăn, o substanță neagră și vâscoasă obținută prin distilarea uscată a scoarței de copac. În preistorie, acest produs funcționa ca adeziv de bază pentru unelte și vârfuri de arme, dar și ca antiseptic. Oamenii îl mestecau adesea pentru a-l înmuia înainte de utilizare, dar și pentru proprietățile sale curative sau pentru igiena orală.

Artefactul a fost expediat Universității din Copenhaga, unde analizele de laborator au adus o surpriză majoră. La 17 decembrie 2019, revista Nature Communications publica rezultatele cercetării: din reziduul rășinos fusese recuperat genomul complet al unei persoane, marcând prima reconstituire de acest fel realizată fără recurgerea la oase sau dinți fosilizați.

Cine a fost Lola: meniul, sănătatea și moștenirea genetică

Profilul ADN a indicat că cel care mestecase gudronul era o fată sau o tânără de până la 23 de ani, pe care cercetătorii au numit-o Lola. Datele arată că a trăit în urmă cu aproximativ 6.000 de ani și făcea parte dintr-o comunitate de vânători-culegători din vestul Europei, fără vreo înrudire genetică cu grupurile de agricultori neolitici care începuseră să migreze pe continent.

Moștenirea sa era mai apropiată de cea a populațiilor preistorice din Belgia sau Spania decât de locuitorii contemporani din Scandinavia centrală. Conform cercetătorului Hannes Schroeder, coautor al lucrării, acest tipar confirmă ipoteza conform căreia Scandinavia a fost colonizată după ultima glaciațiune prin două valuri migratorii distincte.

Gudronul a păstrat și alte indicii biologice prețioase. Fragmentele microscopice rămase în cavitatea bucală au dezvăluit că tânăra consumase alune de pădure și carne de rață, elemente specifice unei economii de subzistență aflate la granița dintre stilul nomad și cel sedentar. Arheologul Theis Jensen a explicat că situl de la Syltholm este cel mai amplu de acest tip din Danemarca, atestând o exploatare îndelungată a resurselor sălbatice, chiar și în perioada în care agricultura și domesticirea animalelor pătrundeau în sudul Scandinaviei.

Tot din compoziția mostrei au fost izolate bacterii comensale și patogene din microbiomul oral al fetei, dar și ADN aparținând virusului Epstein-Barr, responsabil de apariția mononucleozei infecțioase („febra glandulară”), afecțiune care însă nu i-a cauzat decesul. Potrivit lui Hannes Schroeder, calitatea conservării oferă o oportunitate rară de a înțelege cum alimentația și modul de trai din trecut se reflectau în flora microbiană a strămoșilor noștri.

O normă preistorică: ochi albaștri și ten măsliniu

Combinația fizică pe care o prezenta Lola – ten măsliniu sau închis, păr brunet și ochi albaștri – nu reprezenta o anomalie, ci regula pentru indivizii Homo sapiens care au locuit în Europa în Paleolitic și Mezolitic. Cercetătorul Ludovic Slimak arată că omul modern s-a răspândit pe continent în trei valuri succesive începând de acum 54.000 de ani, folosind ca trasee Orientul Apropiat prin Asia Mică și rutele din nordul Mării Negre către inima Europei. Acești vânători timpurii aveau o constituție robustă și un volum cranian ușor superior mediei actuale.

Descoperirile similare abundă pe tot continentul. În 2006, rămășițele a doi vânători vechi de 10.000 de ani au fost excavate într-o peșteră din nord-vestul Spaniei. Echipa coordonată de cercetătorul Carles Lalueza-Fox la Institutul de Biologie Evolutivă din Barcelona a confirmat că bărbații purtau variante africane ale genelor de pigmentare, având pielea închisă și ochii deschiși. Același profil genetic a fost identificat și în cazul faimosului „Cheddar Man”, scheletul mezolitic descoperit în comitatul Somerset și analizat de specialiștii Muzeului de Istorie Naturală din Londra.

Cum s-a transformat pigmentul europenilor

Apariția tenului deschis, a ochilor căprui sau deschiși și a părului blond ori roșcat a fost rezultatul unui cumul de factori genetici și de mediu derulați pe mii de ani:

• Hibridizarea timpurie: Contactul și încrucișarea cu populațiile de Neanderthal au adus primele variante genetice asociate cu tenul deschis și părul roșcat.
• Valul agricol anatolian: În urmă cu circa 8.500 de ani, primii fermieri din Orientul Mijlociu și Anatolia au migrat în Europa, introducând pe scară largă genele responsabile de depigmentarea pielii, precum varianta SLC24A5.
• Migrația populațiilor pastorale de stepă: Spre sfârșitul Eneoliticului și zorii Epocii Bronzului, comunitățile Yamnaya din stepele nord-pontice (actualele teritorii ale Ucrainei și Rusiei) s-au extins masiv pe continent, înlocuind o mare parte a fondului genetic masculin local și generalizând genele pentru piele și păr deschis.

În paralel, presiunea ecologică a accelerat această transformare. În latitudinile nordice, unde expunerea la soare este scăzută pe parcursul anului, pielea albă a reprezentat o adaptare critică pentru a permite sinteza optimă a vitaminei D. În timp, mutații favorabile precum gena SLC45A2 au fost consolidate prin selecție naturală, definitivând spectrul fizionomic observabil astăzi în Europa.

Explorează subiectele:

arheologie genetică Lola

Distribuie Distribuie Comentarii