Cum confundă politicienii infiltrarea apei cu parcările subterane în proiectele urbane
Dezvoltarea orașelor din România suferă din cauza unui haos terminologic instalat după 1989. Renunțarea la dicționarele tehnice riguroase din perioada socialistă și adoptarea mecanică a unor concepte europene vagi au creat o falie majoră între specialiști și decidenți. Astfel, proiectele urbanistice ajung să fie blocate sau aplicate greșit, în condițiile în care unii politicieni interpretează termenii de specialitate după bunul plac, confundând procesele ecologice cu lucrările de infrastructură rutieră.
Pierderea vocabularelor controlate din perioada socialistă ține pe loc marile proiecte urbanistice Foto: Freepik
Lipsa unui limbaj tehnic unitar în administrația publică și în rândul specialiștilor generează decizii care nu mai răspund nevoilor reale ale comunităților. Semnalul de alarmă a fost tras de experți în cadrul evenimentului în care compania Bolt a lansat noua ediție a Friendly City Index , un studiu realizat în 11 state, printre care și România, ce analizează percepția locuitorilor asupra orașelor în care trăiesc.
Când „permeabilitatea” devine parcare subterană în viziunea politicienilor
În absența unor definiții stricte, concepte esențiale pentru dezvoltarea modernă a localităților sunt golite de conținut și folosite arbitrar în mediul politic și administrativ. Cristina Pavelescu, urbanist în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București, a arătat că este adesea imposibil de stabilit ce înțeleg decidenții atunci când utilizează termeni de specialitate.
„Din experiența noastră, fiecare persoană din administrație sau din politică interpretează termenii cum dorește. Să ne uităm, de exemplu, la termenul de „regenerare urbană” – toată lumea are câte un val, la câte 2 ani în care popularizează ideea asta indiferent de ideologia politică și îmi e greu să cred că majoritatea înțeleg la ce se referă. Acum, la modă, de exemplu, este termenul „permeabilitate”, care se referă la infiltrație, la infiltrarea apei ca să poată să fie recirculată. Însă unii politicieni au impresia că „permeabilitate” înseamnă parcări subterane, ceea ce nu are legătură” - Cristina Pavelescu, urbanistă în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București.
De la rigoarea lexicoanelor la invazia metaforelor europene
Rădăcina acestei confuzii generalizate se află în abandonarea unei practici esențiale înainte de 1989: redactarea și utilizarea dicționarelor tehnice. Andrei Mitrea, membru în echipa care elaborează Planul Urbanistic General (PUG) al Capitalei, a explicat pentru „Adevărul” că legislația românească a fost inundată de concepte-umbrelă preluate direct din documentele europene, fără o adaptare prealabilă.
„Exercițiul scrierii dicționarelor a început să se piardă prin mijlocul anilor ’80. Beneficiilul mare al dicționarelor din perioada aceea era legate de partea strict tehnică, suficient de clară. Și erau la intersecția între arhitectură și urbanism – aveam de la terminologia arhitecturii, până la sistematizarea urbană și rurală. În anii ’90, aceste dicționare au dispărut cu desăvârșire și, mai ales după aderarea la Uniune, am fost martorii unui influx de metafore, de concepte-umbrelă, care apăreau în documentele europene programatice și erau preluate parțial sau complet în legislația românească, fără să fie și adaptate. Nemaiavând exercițiul lexicoanelor, ele au intrat în acte normative, au intrat în proiecte, au intrat în planuri, care au fost preluate fără un simț critic. Și multă vreme toxicitatea metaforelor de umbrelă este că par ușor de înțeles de oricine, cu singura problemă că fiecare înțelege ce vrea” - Andrei Mitrea, membru al echipei de elaborare a Planului Urbanistic General București.
Specialistul subliniază că, spre deosebire de perioada socialistă, când proiectarea se baza pe un „vocabular controlat” prin glosare și dicționare standardizate, practica actuală – vizibilă inclusiv în primele schițe ale codului patrimoniului – a pierdut acest filtru profesional. În prezent, terminologia de execuție este alimentată din două direcții: documentele internaționale și mediul universitar.
„Diferența majoră pe care o văd între practica socialistă și practica actuală – pe care am observat-o și în primele schițe ale codului patrimoniului – este că în perioada socialistă se lucra aproape întotdeauna cu vocabulare controlate. Acestea erau controlate prin glosarul de la final sau prin dicționarul folosit de toată lumea. Acum, exercițiul de lucru cu vocabularul controlat aproape a dispărut, iar mie mi se pare o pierdere foarte mare din practica de proiectare și de planificare. Nevoia de vocabular controlat este cu atât mai mare acum, cu cât primul val de termeni s-a încheiat, iar acum influxul s-a diferențiat pe două filoane: cel european sau internațional și cercetarea academică, de regulă de proastă calitate. De ce? Pentru că în cercetarea academică există acum o obsesie pentru inventarea de termeni, menită să etaleze originalitatea, iar o parte dintre aceștia ajung în practica curentă de proiectare și de planificare fără a fi suficient clarificați, pentru că au apărut, de exemplu, într-un articol din 1997. Astfel, avem două filoane care continuă să alimenteze vocabularul, iar cel academic pare să contribuie cel mai mult la vocabularul profesional de execuție, în timp ce filtrul profesional al vocabularului controlat este folosit, aș spune, foarte rar” - Andrei Mitrea, urbanist.
Modelul din Praga și soluția unui nou institut național
Pentru a stopa această derivă conceptuală, urbaniștii Andrei Mitrea și Cristina Pavelescu, împreună cu arhitecta Maria Duda, propun înființarea unei noi instituții care să aducă la aceeași masă cei mai buni specialiști din România, replicând structura fostului Institut Proiect București.
Experții au indicat drept exemplu de bună practică Institutul de Dezvoltare din Praga (IPR). Spre deosebire de omologul său român, instituția cehă a supraviețuit tranziției la capitalism și funcționează și astăzi, cu finanțare de la municipalitate, ca principal organism conceptual al administrației pragheze pentru dezvoltare urbană, arhitectură și urbanism. IPR reprezintă capitala Cehiei în procedurile de planificare și elaborează studii de infrastructură, transport, locuire și spații publice, precum și strategii teritoriale.
Declinul și dispariția „Proiect București”
În România, o structură similară a funcționat timp de decenii. Înființat în 1953, Institutul Proiect București a fost pilonul central al sistematizării și proiectării Capitalei. În perioada sa de vârf, organizația coordona proiecte complexe cu ajutorul a peste 2.500 de experți în arhitectură, instalații, structuri de rezistență și infrastructură edilitară. Deși activitatea sa a fost marcată și de politicile regimului comunist, care au inclus demolarea unor cartiere istorice, institutul a lăsat în urmă o vastă moștenire tehnică, de la rețele de utilități și blocuri de locuințe, până la spitale și școli.
Destrămarea acestui gigant al proiectării s-a produs treptat, pe fondul schimbărilor economice post-decembriste. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1191 din 9 noiembrie 1990, instituția publică a fost desființată, iar activitatea și patrimoniul au trecut la nou-înființata societate comercială Proiect București SA. A urmat un lung declin marcat de privatizare, vânzarea sediului, restrângerea activității și migrarea specialiștilor către propriile firme private. Conform relatării publicate de o fostă angajată, compania a fost vândută în anul 2007, încetându-și definitiv activitatea în jurul anului 2012.
Astăzi, absența unei astfel de entități afectează capacitatea statului de a gândi dezvoltarea urbană pe termen lung, de a corela rețelele de transport și utilități cu zonele rezidențiale și de a păstra expertiza necesară pentru reabilitarea fondului construit. Ca alternativă, specialiștii sugerează întărirea capacității tehnice din primării și a instituțiilor publice de planificare, în parteneriat cu mediul privat și cel de cercetare. Un prim pas concret în această direcție îl reprezintă valorificarea celor aproximativ 66.000 de dosare din arhiva istorică a Proiect București, recuperate de Primăria Capitalei, documente esențiale pentru identificarea soluțiilor de consolidare și renovare a clădirilor din oraș.
Explorează subiectele:
