Cum strâng românii din Occident bani pentru case în România: „Stau la comun de 20 de ani, dar au renovat case unde nu se mai întorc”

Românii plecați la muncă în Occident continuă să strângă bani cu gândul la o locuință și la liniște financiară în România, dar, spre deosebire de anii 2000, economiile se fac mai greu și cu mai multe sacrificii.

Peste cinci milioane de români trăiesc în afara granițelor României, majoritatea în țări din vestul Europei și de pe continentul american.

Cei mai mulți au migrat în Occident în ultimele trei decenii și jumătate, motivați de posibilitatea unui trai mai bun, a unor venituri mai mari și a unor șanse sporite de afirmare profesională. Pentru mulți dintre ei, începuturile au fost dificile: au acceptat munci grele, au trăit în condiții modeste și au făcut sacrificii pentru a reuși să strângă bani ori să se stabilească în Vest.

Dacă în anii ’90 veniturile românilor care munceau în țările dezvoltate economic erau mult mai mari decât în România, iar prețul locuințelor de aici era mult mai accesibil, în prezent diferențele s-au mai redus, iar românii din diaspora spun că au nevoie de mai mult timp și efort pentru a face economii importante.

Creșterea economică a României din ultimul deceniu a redus decalajul dintre țara noastră și unele state occidentale și a încetinit ritmul migrației, față de anii în care plecarea la muncă în străinătate părea, pentru mulți, singura soluție pentru a prospera.

Occidentul atractiv pentru a face economii

Salariile din Occident și condițiile de trai continuă însă să atragă numeroși români, iar unii se declară dispuși să facă sacrificii pentru a strânge bani pe care să îi investească în case din România. Pe rețelele de socializare, românii din afara țării au relatat ce sacrificii mai sunt dispuși să facă pentru a-și asigura liniștea financiară și ce meserii le-o aduc.

„Știu povești «horror» cu doi pe cameră, chirie la negru și mâncat biscuiți cu brânză topită. Dar aceste povești le auzi de la lumea care, în general, nu vrea să se adapteze, nu vorbește limba și care poate a avut ghinionul să fie exploatată, se mai întâmplă. Ei au venit pentru un ban rapid, pentru câteva luni. Eu am lucrat la depozit, pe tură de noapte, în UK și luam în jur de 2.000 pe lună net, dacă lucram pe zi luam 1.800. Ore suplimentare nu sunt mereu, înainte de Paște, Crăciun și vara, de obicei, dar în perioada aia, dacă băgam ca disperatul, ajungeam la vreo 3.000-3.500 pe lună. 1.000 de euro îmi rămâneau în buzunar după fiecare lună”, susține un român reîntors din Marea Britanie.

Altcineva crede că persoanele care pleacă în cuplu să muncească în Occident reușesc cel mai ușor să pună bani deoparte.

„La mine, într-un depozit Amazon din Germania, cu volum mic de muncă, pe tura de noapte, 20:00-04:00, de luni până vineri, muncitorii au între 2.400 și 2.700 de euro net pentru full-time. Au 28 de zile de concediu, primă de vară și de Crăciun, dacă au peste șase luni vechime. Cred că doar doi vorbesc germană. În condițiile astea, dacă un cuplu vine la început fără germană, are salariile astea fără studii și calificări și o chirie de maximum 1.000 de euro, le rămân destui bani să pună deoparte și să trăiască decent”, afirmă un român.

Un român stabilit de 15 ani în Belgia susține că românii pot economisi bani chiar și dintr-un salariu de 2.000 de euro.

„Unii, din primul salariu, și-au luat cel mai recent iPhone, în următorul haine de firmă, în șase luni și-au făcut și vreun leasing nebun la vreo mașină scumpă, iar după se întorc în vizită acasă, povestesc că nu mai merge străinătatea și rămân în România. Alții, mai cumpătați, pun sume consistente deoparte. Își gătesc, caută să renunțe la vicii, stau cu mai mulți în aceeași locuință. Salariul nu e cine știe ce, plus-minus 2.000 de euro ca necalificat, până în 3.000 de euro. Și, dacă au noroc, unii mai fac un bănuț la negru, deși nu prea merită riscul”, povestește acesta.

Banii, strânși mai repede în familie

Un alt român spune că, din veniturile pe care le obține în Anglia împreună cu soția, și-ar putea cumpăra o locuință în România la fiecare trei-patru ani.

„Muncesc în construcții, iau 3.500-4.000 de lire. Nevasta, în retail, are 2.000 de lire. Ambele venituri sunt după taxe. Chiria și alte cheltuieli lunare sunt în jur de 2.000-2.500 de lire. Fără concediu, strângem în jur de 35.000 pe an sau 30.000 cu un concediu”, afirmă acesta.

Alt român susține că muncește într-o fabrică în Germania, în mai multe schimburi, și primește un salariu net de circa 3.000 de euro, iar soția sa câștigă 2.600 de euro. Din acești bani, cei doi reușesc să alimenteze lunar contul de investiții al familiei.

„Un cuplu din satul meu a plecat în Germania când aveau 18-19 ani, acum cred că au 29 sau 30. El lucrează curier și ia în jur de 2.400 de euro net, iar ea, într-o fabrică sau depozit, ia în jur de 2.100 de euro, cu destul de multe ore suplimentare. Locuiesc singuri, cu chirie, într-un apartament prin Magdeburg. Aici au o casă cu un etaj și curte deja amenajată, iar interiorul este mobilat deja. Nu au vreo calificare, iar unul dintre ei nu are bacul luat”, relatează un internaut.

Acesta adaugă că, în același timp, el este medic rezident, are un salariu de aproximativ 1.000 de euro și locuiește cu chirie.

„În Germania, două salarii full-time, oricum ai face, înseamnă 4.000 de euro pe lună. Dacă ești zgârcit și calculat, te poți încadra în 2.500 de euro ca să trăiești. Mai faci un al doilea job pe lângă, mai faci o calificare, mai schimbi jobul și veniturile mai cresc”, concluzionează acesta.

Olanda se numără printre țările occidentale recomandate românilor care vor să strângă bani.

„Aici, dacă ești dispus să împarți cazarea cu cineva, începi de la 2.100-2.200 de euro net, iar dacă faci și suplimentare ajungi pe la 2.500 sau chiar treci. Dacă ești singur, după ce îți plătești cazarea, tot pui 1.200-1.300 de euro deoparte”, afirmă un alt român.

Anii 2000, mai buni la economii pentru locuințe

Unii români se plâng că prețurile locuințelor din România au ajuns prea ridicate pentru cei care doresc să le cumpere din banii economisiți în Occident.

Viața grea a primilor emigranți români în America. Cum ajungeau și unde munceau pe „tărâmul făgăduinței”

„În cât timp ajungi să strângi minimum 100.000 de euro cu un job în fabrică în străinătate, ca necalificat? Dacă pui aproape tot salariul deoparte, adică în jur de 2.000 de euro, tot îți ia patru ani și două luni”, se întreabă altcineva.

Altcineva își amintește că în anii 2000 plecarea în Occident era mult mai profitabilă.

„Atunci apartamentele erau 40.000-60.000 de euro, iar dacă mergeai, cu soția, dacă erai însurat, să stați câte 12 inși într-un apartament cu trei camere, dacă trăgeai tare pe șantiere și la curățenie, unde luai 10-12 euro pe oră, iar tu munceai 12 ore pe zi, în câțiva ani aveai bani de casă”, afirmă acesta.

Prețurile au crescut acum în România și nu mai e chiar așa de simplu să strângi bani pentru o locuință, afirmă alt român din diaspora.

„Acum 15-20 de ani, după 2-3 ani de tras, aveai casa făcută și amenajată. Acum, pentru aceeași proprietate, probabil tragi vreo 6-8 ani. Salariile și costurile în România au crescut mult mai mult decât au crescut salariile în afară”, concluzionează acesta.

Un român crede că investițiile în case nu sunt întotdeauna eficiente pentru cei care muncesc în afara României.

„Toți vecinii mei de la țară au spart bani grei să-și renoveze cocioabele în care foarte probabil nu se mai întorc, că mai bine stau la comun sau în chirii jalnice, chiar și după 20 de ani”, adaugă acesta.

Un alt român care locuiește în Germania susține că a investit banii strânși de-a lungul timpului într-o mașină scumpă, dar este tachinat de colegii de muncă nemți, care au același salariu, dar circulă cu mașini mai modeste.

„Mulți stau ori în containere, ori mai mulți în cameră și trăiesc pe modul supraviețuire, iar așa strâng bani, similar celor ce vin din Nepal la noi. Cel mai probabil, dacă și-ar lua chirie la garsonieră singuri și ar merge în vacanțe sau la restaurant în fiecare lună, nu ar reuși să strângă bani nici acolo sau chiar le-ar fi imposibil să susțină aceste cheltuieli”, susține un român, despre conaționalii săi.

Mulți români susțin că, spre deosebire de părinții lor, nu mai sunt dispuși să împartă camerele pentru care plătesc chirie cu alți români, preferând să achite câteva sute de euro în plus la chirie, dar să se simtă confortabil.

Unii români susțin că au plecat din țară fără să își plănuiască să facă economii.

„Niciodată nu o să trăiesc pe mâncare ieftină aici pentru o locuință, viața e scurtă. Nu mă grăbesc să fac economii, chiar dacă strâng bani mai greu”, afirmă un român din Italia.

Peste un secol de migrație din România

În trecut, emigrarea din România a însemnat, pentru mulți, asumarea unor riscuri uriașe în căutarea unui trai mai bun, uneori chiar cu prețul vieții. Au fost perioade în care fuga peste graniță era aproape imposibilă, iar miile de români împușcați la frontierele vestice sau care au sfârșit în apele Dunării stau mărturie unor încercări încheiate tragic.

Primul val important al migrației românești către Vest, în căutarea unei vieți mai bune, a început în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, când numeroși români din Transilvania, Bucovina și Banat, regiuni aflate atunci în componența Imperiului Austro-Ungar, au luat calea Americii de Nord.

Până la izbucnirea Primului Război Mondial, peste 150.000 de români ajunseseră pe continentul american.

„Aici i se deschide în față un hău de neînchipuit, care îl împietrește de frică și îl face să-și blesteme soarta. Dacă are noroc și găsește repede de lucru, dorința de câștig îl împinge să-și neglijeze nevoile organismului. Își stoarce toată puterea pentru un dolar sau doi în plus pe săptămână și, în cele din urmă, ajunge istovit, bolnav și răpus”, scria preotul Moise Balea din Cleveland, în 1907.

Țara din Europa cu aproape 5.000 de medici români. „Odată ce înveți limba, nu mai ești văzut ca român, ci ca noul coleg”

Mulți români ajungeau să muncească în mine, oțelării sau fabrici, în condiții extrem de grele. Viața pe „tărâmul făgăduinței” era, cel puțin în primii ani, departe de visul avut acasă. Din dorința de a face economii, erau siliți să trăiască în încăperi murdare, mai rău decât vitele, informa presa vremii. Peste jumătate de milion de români trăiesc în prezent în America de Nord, mulți fiind urmași ai primelor mari grupuri de migranți de la începutul secolului XX.

Regimul comunist a închis granițele spre Vest pentru majoritatea românilor

În primii ani de după Al Doilea Război Mondial, regimul comunist a închis granițele României, lăsând puține șanse de evadare românilor care își doreau să ajungă în Occident.

În ultimele decenii ale comunismului, emigrarea din România aflată sub regimul Ceaușescu a fost permisă parțial pentru minoritățile etnice, în special evrei și germani, în schimbul unor beneficii politice și economice. Pentru majoritatea românilor, plecarea ilegală din țară a rămas extrem de riscantă, în timp ce emigrarea pe căi legale era aproape imposibilă. Mulți „frontieriști” și-au pierdut viața în încercări temerare, unii răpuși de gloanțele grănicerilor, alții dispăruți în apele Dunării. Alții au fost opriți la frontieră, arestați, torturați și persecutați apoi de Securitatea comunistă.

După 1989, emigrația românilor s-a schimbat radical: statul a pierdut controlul asupra plecărilor, migrația nu a mai fost condiționată de criteriul etnic, iar motivele economice au devenit principalele cauze ale plecărilor în Occident. Au apărut valurile de migrație sezonieră, temporară și pe termen lung, care au legat România mai ales de Europa Occidentală.

În perioada 1990–1993, sute de mii de români au încercat să plece spre Vest, mai ales în Germania, Belgia și Franța. La mijlocul anilor ’90, statele vest-europene au înăsprit condițiile de intrare, iar migrația pentru muncă a românilor s-a orientat mai mult spre Ungaria, Turcia și Israel.

În anii 2000, migrația spre Vest a crescut din nou, iar Italia, Spania, Irlanda și Marea Britanie au devenit destinații căutate de sute de mii de români. Aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, a deschis și mai mult calea românilor spre Occident.