Mazars, firma internaţională de audit şi consultanţă în afaceri, a publicat cea de-a zecea ediţie a studiului regional privind regimurile fiscale din Europa Centrală şi de Est (ECE). Ghidul fiscal al Mazars în ECE se concentrează pe tendinţele pe termen lung, deoarece deciziile de investiţii sunt cel mai bine susţinute de analiza tendinţelor şi a modificărilor regimurilor fiscale regionale, atât din punct de vedere istoric, cât şi geografic.

Pe lângă ţările din Grupul Vişegrad, ghidul analizează regimurile fiscale din ţările din Europa de Sud-Est, Germania, Austria, Moldova, Ucraina şi Ţările Baltice, concentrându-se pe schimbările şi tendinţele regimurilor fiscale.

„Această publicaţie îi va ajuta pe investitori să înţeleagă complexităţile diferitelor regimuri fiscale din ECE, evidenţiind cele mai recente trenduri şi tendinţe care le influenţează.”, a menţionat Dr. Dániel H. Nagy, Tax Director, Mazars Ungaria.

Taxe legate de ocuparea forţei de muncă

Din analiza Mazars reiese faptul că, în aproape toate ţările observate, costurile cu forţa de muncă au scăzut, însă cuantumul real al scăderii prezintă diferenţe semnificative. Abordarea de bază a impozitării veniturilor variază, de asemenea, în regiune: unele ţări continuă să aplice cote unice de impozitare a veniturilor (cum ar fi Bulgaria, Ungaria şi România), în timp ce altele menţin rate de impozitare semnificativ progresive (ex. Austria, Germania şi Slovacia).

În ţările enumerate, costurile medii cu forţa de muncă suportate de angajatori se ridică la 15% din salariul brut. Cu toate acestea, există diferenţe semnificative - peste 30 de puncte procentuale - între cele mai mici, mai puţin de 5% în România, şi cele mai mari, de peste 30% (de exemplu, în Republica Cehă, Polonia şi Slovacia). Acest lucru evidenţiază faptul că sistemele fiscale sunt greu de comparat, însă indică, de asemenea, dacă guvernele preferă să transfere povara costurilor forţei de muncă către angajaţi sau către angajatori.

O modalitate mai practică de comparare a sistemelor este reprezentată de aşa-numita sarcină fiscală, care indică procentul din venitul total perceput de stat ca taxe şi contribuţii. Aceasta prezintă măsura în care un impozit pe venitul din muncă descurajează ocuparea forţei de muncă, adică, ce procent din costurile forţei de muncă este plătit la bugetul statului sub o formă sau alta. În regiune, indicatorul fluctuează între 15% şi 51%, fiind influenţat, în principal, de nivelul venitului şi statutul familiei.

Ţările din regiune prezintă cea mai semnificativă fluctuaţie în nivelurile salariale. Salariile minime în ţările V4 variază între 500-650 de euro; acestea sunt mult mai mici în Balcani şi Moldova (sub 400 de euro) şi nu pot fi comparate cu cele de peste 1.700 de euro din Germania şi Austria.

În sectorul privat, nivelul salariului mediu în euro a crescut în medie cu peste 12%, ajungând la 14% şi, respectiv, 19% în Serbia şi Ungaria. Dintre ţările V4, salariile medii brute au cele mai mari valori în Republica Cehă, în jur de 1.300 de euro.

„În România, începând cu 1 ianuarie 2022, salariul minim lunar brut garantat în plată, fără a include bonusuri sau alte majorări, a crescut de la 2.300 de lei la 2.550 de lei. Dacă ne referim la salariul mediu în sectorul privat, valoarea acestuia a ajuns la 6.095 de lei, în 2021 acesta fiind 5.429 de lei. Dacă la începutul pandemiei de COVID-19, principala cerinţă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă era reprezentată de stabilitatea locului de muncă, acum, inflaţia în continuă creştere reprezintă o provocare foarte dificilă.”, a menţionat Edwin Warmerdam, Partner, Head of Tax, Mazars România.

TVA şi facturarea electronică

Taxa pe valoarea adăugată a devenit, fără îndoială, principala sursă de venit pentru bugetele statelor în ultimii ani. Conform Mazars, această tendinţă s-ar putea inversa, din cauza recesiunii economice cauzate de pandemie, a războiului din Ucraina şi a dificultăţilor lanţurilor globale de aprovizionare.

Cotele de TVA din regiune au rămas stabile în ultimul an, cu rate standard în medie de aproximativ 21%. Cotele standard de TVA de 25% şi 27%, în vigoare în Croaţia şi, respectiv, în Ungaria, rămân excepţional de ridicate.

Normele UE privind TVA sunt, în mare parte, armonizate, iar multe state din afara UE depun eforturi pentru a se alinia la sistemul UE.

Introducerea caselor de marcat electronice şi a facturării electronice s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru curăţarea economiei. Ungaria continuă să joace un rol fruntaş în digitalizare, iar sistemul obligatoriu de raportare în timp real a facturilor electronice, introdus recent, arată deja un impact fiscal pozitiv. Soluţii similare se regăsesc şi în alte ţări din regiune, de exemplu, în România.

„În eforturile sale de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, România s-a alăturat statelor membre din UE, care au început să implementeze facturarea electronică, respectiv monitorizarea transporturilor de bunuri. Într-o primă etapă, aceste două instrumente au devenit obligatorii pentru tranzacţiile dintre companii şi vizează anumite produse predispuse la evaziunea fiscală, având scopul de a îmbunătăţi nivelul de colectare a TVA, într-un context în care România înregistrează cel mai mare decalaj de TVA din UE.”, a menţionat Alexandru Stanciu, Senior Tax Manager, Mazars România.

Impozitul pe profit

Ţările enumerate privesc esenţa impozitării profiturilor din unghiuri foarte diferite. Există o diferenţă de peste 22 de puncte procentuale între cea mai mică şi cea mai mare cotă de impozitare: Germania (31%) şi Ungaria (9%), cu rate de impozitare a societăţilor comerciale care variază de obicei între 15-20%. O singură ţară a redus impozitul pe profit (Grecia, de la 24% la 22%), însă trebuie menţionat faptul că şi Austria intenţionează să reducă treptat impozitul pe profit începând cu anul viitor.

De asemenea, Uniunea Europeană depune un efort conştient pentru a înfrâna cursa fiscală prin elaborarea unui cadru comun de impozitare a societăţilor în statele membre şi prin prevenirea utilizării celor mai dăunătoare tehnici de evaziune fiscală. Un instrument esenţial în acest efort este Directiva privind combaterea evaziunii fiscale (ATAD), care este obligatorie pentru statele membre de la 1 ianuarie 2019. Cea mai mare provocare din ultimii ani pentru statele membre a fost adoptarea reglementărilor UE, inclusiv a restricţiilor privind deducerile de dobânzi. În toate statele membre ale UE din regiune, normele anterioare privind capitalizarea redusă au fost înlocuite sau completate din ce în ce mai mult de metoda legată de calculul bazat pe EBITDA, în temeiul ATAD. Standardizarea normelor offshore (societăţi străine controlate, CFC) poate fi, de asemenea, atribuită ATAD.

Ţările din ECE care aplică impozitarea tradiţională a corporaţiilor permit invariabil ca pierderile suferite în anii anteriori să fie reportate şi compensate cu o bază de impozitare pozitivă într-un an ulterior. Cu toate acestea, numai cinci ţări permit reportarea pierderilor fără restricţii. De asemenea, aceste ţări aplică şi reţinerea la sursă a impozitului pe veniturile din dobânzi, dividende şi redevenţe (cu o rată de 15% sau chiar 19-20%), cu excepţia Letoniei şi Ungariei, care încă nu impun reţinerea la sursă a impozitului pe câştigurile de capital. Impozitul pe profit la nivel de grup este acum disponibil în Germania şi Ungaria; anterior, acesta era disponibil numai în Austria, Polonia, Bosnia şi Herţegovina.

În România, cadrul general de impozitare a profiturilor şi a indivizilor se află în centrul atenţiei Guvernului, din cauza actualei situaţii economice dificile şi a deficitului bugetar public. Prin urmare, luând în considerare discursul politic din prima jumătate a anului şi propunerile legislative în domeniul fiscal, sunt aşteptate şi deja propuse modificări semnificative pentru fiscalitatea microîntreprinderilor, limitând aplicarea sistemului de impozitare raţionalizat şi redus prin noi reguli şi mecanisme anti-abuz. De asemenea, regimul fiscal aplicabil afacerilor care operează în sectorul ospitalităţii este de aşteptat să fie complet revizuit de la un sistem bazat pe indicatori la regimul microîntreprinderilor.

„În ceea ce priveşte impozitarea indivizilor, accentul se pune pe limitarea beneficiului scutirii fiscale aplicabile unor categorii specifice de lucrători precum cei din sectoarele agricol, construcţii şi IT. În plus, discuţiile privind schimbarea sistemului de impozitare pe venit cu cotă forfetară cu revenirea la un sistem progresiv de impozitare şi deduceri sunt auzite mai des şi pot duce în următorii doi ani la schimbări semnificative, care merg mână în mână cu strategia autorităţii fiscale de a investi în digitalizare. În consecinţă, contribuabilii români vor trebui să fie agili, să rămână informaţi şi să se adapteze la schimbările din sistemul fiscal care se aşteaptă să se producă mai rapid şi cu un impact mai mare decât în trecut.”, a menţionat Lucian Dumitru, Tax Director, Mazars România.

Preţurile de transfer

Iniţiativa BEPS („Base Erosion and Profit Shifting”) a OCDE a atras atenţia asupra faptului că autorităţile fiscale trebuie să se concentreze mai mult pe posibile tranzacţii transfrontaliere în cadrul grupului corporativ. Până în 2022, în urma introducerii obligaţiilor privind documentarea pentru marii contribuabili din Muntenegru, reglementările preţurilor de transfer au fost în vigoare în toate ţările ECE, cu excepţia Moldovei. În plus, contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în regiunea ECE au fost nevoiţi să participe activ la sistemul de raportare CBC. Sistemul „country-by-country reporting” (CbCR) al OCDE are ca scop îmbunătăţirea transparenţei prin punerea informaţiilor necesare pentru evaluarea riscurilor fiscale la dispoziţia autorităţilor fiscale locale.

Mazars a constatat că cea mai mare provocare pentru preţurile de transfer din ultimul an a fost reacţia la impactul pandemiei. Noua criză a perturbat nivelurile de profituri preconizate în mod rezonabil, iar multinaţionalele au trebuit să intervină în structurile lor de stabilire a preţurilor. Întrebarea care rămâne este cât de mult vor examina autorităţile fiscale nivelurile bazei de impozitare afectate de COVID-19, care vor scădea mult sub cele de dinainte de pandemie.

În privinţa impozitului pe profit, decizia luată de OCDE şi G20 de a introduce un impozit minim global prevede schimbări semnificative. Propunerea aspiră să impună o cotă minimă de impozitare de 15% asupra marilor companii multinaţionale, începând cu 2023. Deşi probabil vor exista multe suişuri şi coborâşuri, este clar faptul că multinaţionalele vor avea din ce în ce mai puţine oportunităţi de a reduce impozitele prin transferul profiturilor şi erodarea bazei fiscale.

„Preţurile de transfer rămân în fruntea controalelor fiscale din România pe fondul ultimelor evoluţii regionale, creşterea inflaţiei şi presiunii guvernamentale pentru a asigura o colectare eficientă şi echitabilă a impozitelor.”, a menţionat Adrian Mutea, Manager, Transfer Pricing, Mazars România.