Cum transformă 10 zile de mers pe jos oboseala într-un stimul benefic
Foto: MedLife
Atunci când entuziasmul primilor pași dispare sub povara efortului fizic zilnic, drumeții nu abandonează drumul, ci își recalibrează complet motivația interioară. Acesta este unul dintre principalele aspecte evidențiate de datele intermediare ale unui studiu observațional amplu, organizat de MedLife în parteneriat cu Asociația Tășuleasa Social, axat pe influența mersului pe jos asupra stării de sănătate.
În cadrul proiectului au fost implicați peste 60 de voluntari români care au parcurs cel puțin 150 de kilometri de-a lungul a minimum 10 zile consecutive pe traseul Via Transilvanica. Demersul testează aplicabilitatea conceptului de „stres bun” (eustres), definit ca o încercare fizică asumată, cu un scop precis și o durată bine delimitată, capabilă să declanșeze mecanismele firești de adaptare și reziliență ale corpului uman.
După ce au trasat anterior profilul participanților pentru a identifica impulsurile din spatele înscrierii, cercetătorii au urmărit mecanismul care îi ține pe oameni în mișcare atunci când intervine epuizarea, iar rutina zilnică tinde să devină copleșitoare.
Transformarea motivației: de la ambiție la plăcerea drumului
Dacă în faza incipientă participanții erau impulsionați de dorința de a sparge tiparele cotidiene, de a depăși anumite limite personale, de a marca un nou început sau de a socializa, pe măsură ce traseul avansează, aceste rațiuni se modifică substanțial. Consecvența, satisfacția fiecărei etape încheiate, timpul dedicat introspecției și angajamentul ferm față de propria persoană ajung să alimenteze rezistența pe termen lung.
Primele zile impun o reacomodare corporală severă. Pe măsură ce organismul se adaptează, mersul devine un gest firesc, iar satisfacția zilnică eclipsează simpla atingere a liniei de sosire. În paralel, odihna capătă o altă calitate: somnul devine profund și reparator, iar senzația de epuizare încetează să mai fie privită ca o piedică, integrându-se natural în dinamica experienței.
Efectul deconectării de ecrane și rolul comunității
Izolarea de presiunea sarcinilor curente, de fluxul continuu de notificări și de agitația zilnică oferă spațiul necesar pentru reflecție profundă. Drumeții au relatat momente de claritate mentală și perspective noi generate tocmai de această decuplare tehnologică.
În plus, mediul înconjurător și interacțiunile umane joacă un rol determinant în păstrarea determinării:
- Conexiunea cu natura: decorul natural și ritmul alert al deplasării susțin o stare mentală stabilă și dorința de a înainta.
- Forța grupului: pentru cei care au mers însoțiți, momentele grele, popasurile și bucuria reușitelor au sudat un țel comun din ceea ce pornise ca o ambiție strict individuală.
- Contactul local: interacțiunea directă cu comunitățile rurale de pe traseu, poveștile localnicilor și apropierea de un stil de viață așezat dau drumului o pregnantă valență umană.
Rigoarea promisiunii și utilitatea pentru cercetare
Respectarea promisiunii asumate în fața propriei conștiințe funcționează ca un motor psihologic esențial. Faptul de a nu ceda tentației de a reveni în zona de confort confirmă fiecărui participant capacitatea de a duce la capăt un angajament solicitant.
Un stimul distinct l-a reprezentat și conștiința participării la un demers științific valoros. Seturile de analize clinice și monitorizările psihologice efectuate înainte și după traseu vor contura mai clar modul în care efortul fizic regulat și depășirea limitelor contribuie la echilibrul general al organismului.
„În prima etapă am vrut să înțelegem ce îi face pe oameni să spună «da» provocării de a merge pe jos, timp de 10 zile, pe Via Transilvanica. Acum e interesant să observăm ce se întâmplă după ce au făcut primul pas și cum se schimbă motivația pe măsură ce înaintează pe traseu. Aici este și una dintre dimensiunile importante ale acestui proiect. Trăim într-un ritm în care ne dorim rezultate rapide, însă multe dintre lucrurile care contează pentru sănătatea și starea noastră de bine se construiesc în timp, prin consecvență. Via Transilvanica ne oferă un mod foarte concret de a observa acest lucru: faci un pas, apoi încă unul, iar la un moment dat te uiți în urmă și vezi cât ai reușit să parcurgi. Pentru noi, următoarea întrebare este ce rămâne după ce experiența se termină. Ce se întâmplă cu această motivație, cu sentimentul de consecvență și cu resursele pe care participanții spun că le-au descoperit pe traseu și dacă putem identifica, în paralel, schimbări relevante și în datele medicale pe care le colectăm. În final, ne dorim să înțelegem în ce măsură mersul pe jos pe distanțe lungi poate influența indicatori ai sănătății fizice și emoționale, dar și cum se adaptează organismul la efort susținut și la acest tip de stres bun”, a declarat Ina Bădărău-Ilie, director de comunicare în cadrul MedLife Group.
Colectarea datelor de teren s-a încheiat la finalul lunii septembrie, odată cu parcurgerea etapelor de către ultimii voluntari. În prezent, echipa de cercetare procesează comparativ parametrii medicali și evaluările psiho-emoționale pentru a măsura efectul pe care mersul pe distanțe lungi îl are asupra sănătății. Raportul final al studiului va fi adus la cunoștința publicului la începutul lunii noiembrie.
Repere despre partenerii proiectului
Grupul MedLife, fondat în urmă cu aproape treizeci de ani pe baza unei inițiative antreprenoriale românești, reprezintă cel mai important operator privat de servicii medicale din țară și una dintre companiile de profil de top din Europa Centrală și de Est. Cu o rețea extinsă de clinici, spitale și laboratoare, MedLife a fost un pionier al listărilor locale, titlurile sale fiind tranzacționate la Bursa de Valori București la Categoria Premium (simbol „M”). Compania s-a evidențiat totodată prin implicarea activă în cercetare în perioada pandemiei și continuă investițiile în tehnologie și sănătate comunitară.
La rândul său, Asociația Tășuleasa Social derulează de peste 25 de ani inițiative ecologice, culturale și de educație. Proiectul său emblematic, Via Transilvanica, a fost deschis oficial în 2022 ca o potecă de anduranță de 1.400 de kilometri care leagă mănăstirea Putna de Drobeta-Turnu Severin, străbătând opt regiuni istorice, zece județe și douăsprezece monumente din patrimoniul mondial UNESCO. În anul 2025, rețeaua s-a extins cu un nou sector de 170 de kilometri – Terra Borza Teutonica –, integrând municipiul Brașov ca a treia poartă de acces pe traseu, în cadrul unui plan de dezvoltare menit să promoveze turismul lent în următoarele decenii.
Explorează subiectele:
