Soldații ruși de pe linia frontului nu mor doar în luptele cu trupele ucrainene – mulți sunt uciși de propriii lor comandanți. Într-o nouă anchetă, publicația Verstka a identificat 101 militari acuzați de implicare în execuții pe câmpul de luptă, denumite în cadrul armatei ruse „zeroing out” (eliminări). Printre presupusele lor crime se numără cazuri în care soldații au fost torturați până la moarte, împușcați sau trimiși în misiuni sinucigașe ca pedeapsă pentru „neascultare” sau refuzul de a lupta, scrie Meduza .

Ce înseamnă „eliminare”?

Publicația Verstka a compilat o bază de date cu soldații ruși acuzați de uciderea colegilor lor. Aceste execuții sumare sunt cunoscute în jargonul militar sub numele de „eliminare”, iar persoanele care le execută sunt numite „eliminatori”.

Baza de date include în prezent 101 nume. Dintre acestea, 79 sunt listate ca „identificate”, ceea ce înseamnă că Verstka a putut obține cel puțin două confirmări independente ale presupuselor lor crime. Pentru restul de 22, nu există încă suficiente dovezi. „De aceea, baza de date va fi actualizată continuu”, a scris Verstka, încurajând cititorii să împărtășească orice informații dețin.

Aproape toate cele 79 de persoane identificate sunt comandanți de diferite grade. Pentru majoritatea dintre ei, Verstka are informații detaliate, inclusiv numele, gradele, unitățile și fotografiile lor. Publicația notează că doar o mână dintre aceste persoane au fost acuzate penal. O sursă din cadrul Parchetului Militar Principal al Rusiei a declarat pentru Verstka că agenția a impus o interdicție informală asupra anchetelor privind ofițerii care luptă în Ucraina, afirmând că astfel de anchete ar putea „afecta negativ operațiunile militare”.

Aceeași sursă a furnizat Verstka date privind aproape 29.000 de plângeri primite de Parchetul Militar Principal în primele șase luni ale anului 2025. Aceste înregistrări au devenit una dintre sursele-cheie pentru baza de date „eliminatorilor”, alături de interviuri cu soldați ruși și rudele acestora, rapoarte din grupuri de chat și materiale publicate pe canalele Telegram și în mass-media.

Potrivit sursei, de la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, Parchetul Militar Principal a primit peste 12.000 de plângeri legate de ucideri în rândul soldaților.

Uciderile în cadrul armatei ruse iau multe forme, de la uciderea directă a unui coleg soldat, moartea prin tortură sau trimiterea cuiva într-un atac sinucigaș – neînarmat și fără protecție.

Pe linia frontului, soldații ruși acuzați de „conduită necorespunzătoare” sunt adesea ținuți în pivnițe sau gropi. Cei aruncați în aceste gropi sunt privați de hrană și apă și bătuți de mai multe ori pe zi, a declarat pentru Verstka un soldat pe nume Yuri, care a servit în Brigada 114 de pușcași motorizați. Potrivit acestuia, unii prizonieri mor chiar acolo, în groapă, în timp ce supraviețuitorii sunt uneori obligați să se omoare între ei.

Un astfel de incident a apărut într-un videoclip difuzat în mai 2025 de ucraineni. Imaginile arată doi bărbați fără tricou, în timp ce o voce din afara camerei spune: „[Comandantul] «Kama» a spus, practic, că cel care îl bate pe celălalt până la moarte iese din groapă”. Bărbații încep apoi să se lupte. În timp ce vocea continuă să-i incite – „Termină-l odată, ce naiba mai aștepți?” – unul dintre ei îl împinge în cele din urmă pe camaradul său; celălalt zace nemișcat.

Indicativul „Kama” menționat în videoclip aparține lui Aynur Șarifullin, comandantul uneia dintre unitățile Brigăzii 114. Șarifullin provine din Tatarstan și este tatăl a trei copii. Pe lângă tortură, el a fost acuzat că a extorcat bani de la soldații săi. Un grup de chat dedicat Brigăzii 114 a distribuit fotografii ale adăpostului în care se presupune că locuia „Kama”. Cu pereți tapetați și un pat dublu, arăta mai degrabă ca un apartament decât ca un adăpost de pe linia frontului. „Comparați asta cu adăposturile băieților noștri obișnuiți. Aveți toți încălzire în pardoseală? Pentru că el are. Nu a avut timp să instaleze un duș înainte de a pleca în misiune. Și afară, sub un baldachin, se află o motocicletă de 700.000 de ruble [8.750 de dolari]. M-am săturat, doamnelor, serios”, a scris femeia care a postat fotografiile. (Ulterior, ea le-a șters.)

Martorii acestor crime au declarat pentru Verstka că „eliminările” sunt de obicei efectuate fie de comandanți sadici, fie de cei care nu văd altă modalitate de a impune disciplina. Dar motivul cel mai frecvent, au spus ei, este banii.

Un astfel de caz a fost uciderea lui Andrei Bikov, un soldat din compania de asalt a Regimentului 80 de tancuri al Gărzii Ruse. Mama lui a declarat pentru Verstka că, după ce a primit despăgubiri pentru o rană suferită în luptă, comandanții lui – cunoscuți sub numele de „Dudka” și „Kemer” – i-au cerut jumătate din suma primită. Bikov a refuzat și, în schimb, și-a cumpărat un Toyota Camry. Comandanții i-au ordonat atunci să le predea mașina. Când a refuzat din nou, l-au ucis.

„Mi-au spus că l-au bătut atât de rău încât nu a mai rămas niciun loc pe corpul lui neatins”, a spus mama lui, Tatiana Bikova. „Zace acolo, în pădurea de lângă Halîițînivka [un sat din regiunea Donețk, Ucraina]. Băieții pot chiar să vă arate locul. Dar anchetatorii nu fac nimic. Sunt în stare de șoc. Băiatul meu zace acolo din 8 mai. Nici măcar nu pot să-l îngrop.”

„Kemer” este indicativul lui Dmitri Kemerov, comandantul companiei de asalt a Regimentului 80. „Dudka” este adjunctul său, Mihail Dudukov. Potrivit surselor Verstka, soldații aflați sub comanda lui Kemerov sunt șantajați pentru „literalmente orice” – de la cumpărarea de echipament până la evitarea unei misiuni de asalt sau rămânerea în afara tranșeei. Comandantul însuși, au spus ei, cere codurile PIN ale cardurilor bancare ale soldaților căzuți. Verstka a descoperit că atât Kemerov, cât și Dudukov aveau condamnări penale anterioare și că Kemerov a plecat pe front direct din închisoare, unde ispășea o pedeapsă pentru fraudă.

Un alt soldat acuzat de torturarea și uciderea subordonaților pentru bani este Veaceslav Kiselev, comandantul unei companii de asalt din Brigada 114 de pușcași motorizați separată, cunoscut sub indicativul „Lis”. Și el este un fost deținut, condamnat anterior pentru viol și jaf. Yuri, fostul soldat al Brigăzii 114 care a vorbit cu Verstka, a spus că l-a văzut pe „Lis” și pe oamenii lui „bătându-l până la moarte cu pumnii pe lunetistul nostru, pentru că a refuzat să participe la un asalt și a refuzat să-i plătească”.

Execuția. Aceasta este o altă formă obișnuită de „eliminare”, aplicată de obicei soldaților care refuză să participe la „asalturi sinucigașe” sau alte misiuni sinucigașe. „De fapt, nu vei ajunge la acele poziții – te vor face bucăți cu dronele. De aceea oamenii refuză”, a spus un soldat mobilizat pe nume Alexei. Potrivit lui, în Batalionul 2 al Brigăzii 7 Separate de Gardă Motorizată, cei care au refuzat să participe la asalturi au fost executați de la distanță mică, iar cadavrele lor au fost aruncate într-un râu sau îngropate în pădure.

Potrivit a două surse Verstka, „Kemer” a împușcat personal un soldat cu indicativul „Fiksa”, care refuzase să servească drept momeală vie pentru a atrage focul inamic și a le expune pozițiile. Înainte de a fi ucis, „Fiksa” a fost bătut și torturat cu un dispozitiv de electroșocuri, iar incidentul a fost filmat. Videoclipul a apărut ulterior într-un chat de grup pentru rudele soldaților.

Alexey a spus că într-unul dintre batalioanele brigăzii sale exista un ofițer cunoscut sub numele de „Belîi”, în „custodia” căruia comandanții îi trimiteau pe toți cei care nu respectau ordinele sau îi enervau. „Belîi” avea doi lunetiști care urmăreau orice „infractor” care încerca să se retragă în timpul unui asalt. Dacă un soldat se retrăgea, lunetiștii îl împușcau. Potrivit lui Alexei, lunetiștii lui Belîi au ucis 20 dintre colegii săi în 2023 și încă 40 în 2024. Verstka nu a putut verifica independent aceste afirmații.

În Batalionul 139 de Asalt, potrivit dovezilor adunate de Verstka, pedeapsa nu este aplicată de lunetiști, ci de drone. „Aveam ordine de luptă să atacăm [linia copacilor], iar directiva era să „eliminăm” pe oricine nu putea avansa. Cei care refuzau să execute ordinul erau și ei „eliminați” – lichidați cu bombe aruncate de drone. Operatorii de drone erau îngroziți, stând cu țevile armelor comandanților lor la cap”, a spus un fost soldat din Batalionul 139. Alți doi bărbați din aceeași unitate, care au înregistrat plângeri video împotriva comandanților lor, au descris, de asemenea, ucideri efectuate cu ajutorul explozibililor aruncați de drone.

Atacurile cu drone nu sunt cea mai comună metodă de „eliminare”. Alte forme mai rare de execuție menționate către Verstka includ trimiterea soldaților în atacuri cu grenade plasate în interiorul armurii lor – cu „pinul îndepărtat, dar pârghia de declanșare încă în poziție”. „Îi trimit în poziții de genul acesta”, a declarat un soldat pentru publicație. „Dacă cazi, ești lovit sau faci o mișcare bruscă, explodează. Dar acesta este un caz extrem. Am văzut asta întâmplându-se o singură dată, lângă Ceasov Iar.”

Cum se ascunde adevărul

Potrivit Verstka, cadavrele soldaților „eliminați” sunt de obicei îngropate în pădure sau lăsate pe câmpul de luptă, unde se trage cu o pușcă de asalt peste ele pentru a face să pară că au murit în luptă. Pe hârtie, acești soldați sunt de obicei înregistrați ca dispăruți în acțiune sau ca dezertori din unitatea lor – în acest din urmă caz, familiile lor nu primesc nicio despăgubire.

Dar, uneori, ascunderea este mai elaborată. Vladislav Berlîiakov, un militar din Brigada 6 Separată de Infanterie Motorizată a Gărzii, a declarat pentru Verstka că asta s-a întâmplat cu camaradul său, Alexander Iurkov, care avea indicativul „Odessa”. Potrivit lui Berlîiakov, comandanții l-au forțat pe „Odessa” să vândă droguri, iar când într-o zi nu a predat încasările, l-au bătut până la moarte. Berlîiakov, care a descoperit cadavrul lui „Odessa” acoperit de vânătăi, zgârieturi și lacerații, a spus că i s-a ordonat să păstreze tăcerea.

„Mai târziu, în acea seară, i-am văzut punându-i lui „Odessa” o vestă antiglonț veche și o cască, apoi au plasat două grenade sub el și le-au detonat”, a spus Berlîiakov. „După aceea, pentru a ascunde semnele de bătaie care ar fi putut fi detectate în timpul unui examen medical, au lăsat cadavrul în căldură timp de câteva zile, până când a început să se descompună. Apoi l-au trimis „acasă” cu eticheta „ucis în luptă”.

Cu aproximativ o săptămână înainte ca Verstka să-și publice ancheta, pe 20 octombrie, publicația Vot Tak a lansat o bază de date care îi inventariază pe comandanții ruși acuzați de crime împotriva propriilor soldați. Lista include 50 de persoane, multe dintre ele apărând și în baza de date a Verstka.

Distribuie Distribuie Comentarii