România nu îl recunoștea pe Nicolás Maduro ca președinte al Venezuelei și nu are ambasadă la Caracas. Aceasta nu este singura situație în care țara noastră nu recunoaște un conducător al unui stat. Aleksandr Lukașenko este cel mai cunoscut exemplu.

Ce conducători nu recunoaște România

România, în calitate de membru al Uniunii Europene, nu recunoaște președinția lui Nicolás Maduro în Venezuela ca legitimă. Maduro a preluat puterea în 2013, după moartea lui Hugo Chávez. De atunci a organizat mai multe șiruri de alegeri, a căror legitimitate a fost pusă la îndoială atât de opozitiție, cât și de comunitatea internațională. Totul a culminat cu alegerile din iulie 2024, când Maduro a fost acuzat că a falsificat rezultatele și că de fapt oponentul său, Edmundo González Urrutia, ar fi câștigat cu peste 60% din voturi.

Mai mulți observatori externi nu au putut valida sau verifica pe deplin procesul electoral. Pe lângă suspiciunea de fraudare a alegerilor, criza economică și socială, lipsa libertăților fundamentale și persecutarea disidenților au făcut ca regimul lui Maduro să fie considerat ilegitim din punct de vedere democratic de către statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv România.

La nivel internațional, politicianul capturat acum de SUA este recunoscut de Rusia, China și alte regiuni cu orientare geopolitică similară, care continuă să-l trateze ca pe liderul legitim al Venezuelei.

La fel ca celelalte state membre ale Uniunii Europene, România nu îl recunoaște nici pe Aleksandr Lukaşenko ca lider legitim al Belarusului. Organizații internaționale și state occidentale au calificat scrutinurile din 2020 și 2025 drept măsluite și neconforme cu standardele democratice, iar Uniunea Europeană a refuzat în mod oficial să-i recunoască mandatele.

Lukașenko este președinte al Belarusului din 1994. La ultimele alegeri, cele din 2025, comisia electorală din Belurus anunța că acesta a câștigat cu un procent de 86,8%. ,,Aparatul de putere decide asupra numelor în avans", spunea analistul politic Valeri Karbalevici. Pe plan global, Rusia rămâne unul dintre puținii susținători ai lui Lukashenko.

Totodată, România nu recunoaște regimul taliban din Afganistan, care a preluat puterea în 2021 și și-a închis atunci ambasada din Kabul. Politicile cu privire la drepturile omului (în particular drepturile femeilor, cărora le sunt impuse restricții legate de educație, muncă și viața publică) sunt principalul motiv. Singurul stat din lume care recunoaște regimul taliban este Rusia. În 2025, Federația Rusă a acceptat acreditarea unui ambasador taliban la Moscova.

Ce teritorii nu recunoaște România

Kosovo este cel mai cunoscut nume din listă.

,,Parlamentul României nu recunoaşte declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea noii entităţi”, se arăta în declarația adoptată de Parlamentul României pe 18 decembrie 2008, la o zi după ce Kosovo își declara independența față de Serbia.

Poziția Parlamentului a fost ferm susținută și de președintele de la acea vreme, Traian Băsescu. Motivul principal invocat a fost că autoproclamarea nu a respectat principiile dreptului internațional, stipulate de ONU în 1999. În practică, Bucureștiul a argumentat poziția și prin riscul creării unui precedent pentru minoritățile etnice care ar putea revendica teritorii. În 2015, după ce deja nu mai era președinte, Traian Băsescu invoca, de exemplu, pericolul recunoașterii Transnistriei ca provincie independentă. Analiștii de politică externă au vorbit, de-a lungul timpului, și despre un precedent privind independența Ținutului Secuiesc.

În prezent, majoritatea statelor europene recunosc independența Kosovo. Există doar cinci excepții: România, Spania, Grecia, Slovacia și Cipru.

În România, tensiunile s-au resimțit cel mai tare de-a lungul anilor pe terenul de fotbal. Meciul din septembrie 2023, dintre România și Kosovo, a fost oprit pentru 40 de minute, după ce, în tribune, ultrașii de la ,,Uniți sub tricolor" au afișat bannerul ,,Kosovo e Serbia".

România nu are relații diplomatice cu statul pe care nu îl recunoaște, dar are un Birou de Legătură al României în Kosovo, la Priștina.

România nu recunoaște nici Taiwanul ca stat independent, respectând politica „unei singure Chine”, adoptată de majoritatea țărilor lumii, inclusiv de Uniunea Europeană. La nivel mondial, doar câteva state întrețin relații diplomatice oficiale cu Taiwanul, în timp ce majoritatea statelor — inclusiv România — mențin relații comerciale fără recunoaștere formală.

Transnistria. În 1990, pe fondul destrămării Uniunii Sovietice, populația majoritar rusofonă din Transnistria a respins autoritatea Chișinăului și a declarat independența. De atunci, regiunea a funcționat ca un stat separat, susținut economic și militar în principal de Rusia, cu propriul guvern, armată și administrație. Transnistria nu este recunoscută ca țară independentă de niciun stat membru ONU, iar legitimitatea alegerilor a fost de fiecare dată contestată.

Ciprul de Nord. România nu recunoaște regiunea care s-a autoproclamat independentă în 1983, după intervenția Turciei în nordul insulei. De altfel, Ciprul de Nord este recunoscut ca stat doar de Turcia. România, în conformitate cu poziția internațională și normele ONU, recunoaște Republica Cipru ca singurul guvern legitim al întregii insule.