De ce nu se îngrașă asiaticii, deși mănâncă zilnic orez și carne? Diferența dintre mâncarea autentică și cea „americanizată"
Pe forumurile internaționale circulă de ani buni aceeași întrebare: cum reușesc asiaticii să rămână supli, în timp ce meniurile chinezești, de exemplu, sunt pline de orange chicken, chow mein și porții uriașe de orez. Răspunsul e simplu: ceea ce vedem în restaurantele „chinezești" din Europa sau SUA are prea puțin de-a face cu mesele zilnice pe care le consumă locuitorii din Beijing, Shanghai ori Guangzhou.
Diferența nu stă doar în alimentele de bază, ci în întregul context alimentar și de stil de viață. Orezul pe care îl consumă tradițional chinezii este adesea alb simplu, gătit la abur, consumat în cantități moderate și combinat cu foarte multe legume. Carnea nu e vedeta farfuriei, ci apare în cantități mici, feliată fin și amestecată cu legumele. Gătitul se face rapid, ceea ce păstrează nutrienții și evită compușii inflamatori din prăjirea excesivă. Condimente precum ghimbirul sau coriandrul sprijină digestia, iar mesele luate cu bețișoarele încetinesc ritmul și reduc riscul de supraalimentare.
În plus, lactatele și brânzeturile lipsesc aproape complet, băuturile cu zahăr sunt înlocuite cu ceai fierbinte, iar mesele se bazează pe diversitate, nu pe cantitate. Această combinație face ca aportul caloric să fie mai mic și, în același timp, mult mai nutritiv. Contrastul cu „mâncarea chinezească americanizată" este evident. Porțiile de orez sunt mult mai mari, combinate cu ulei rafinat și sosuri bogate în zahăr și glutamat. Carnea prăjită în baie de ulei sau pane aduce un surplus caloric considerabil, iar legumele lipsesc aproape complet. Tot acest model favorizează rezistența la insulină, inflamația și creșterea în greutate.
Stilul de viață completează diferența. În China tradițională, mersul pe jos sau cu bicicleta era parte din rutina zilnică, mesele erau regulate, iar gustările între mese rareori existau. Chiar și astăzi, în marile orașe, populația rămâne mult mai activă decât în Occident. „Mâncarea chinezească americanizată" a apărut în secolul XIX, când imigranții nu găseau în SUA ingredientele de acasă și au adaptat rețetele la gusturile locale. De aici au rezultat sosurile dulci și carnea prăjită în ulei, care nu există în aceeași formă în China.
