De ce rămân carburanții scumpi, deși petrolierele circulă din nou prin Ormuz
Reluarea navigației prin Strâmtoarea Ormuz după blocajul declanșat de conflictul cu Iranul nu a adus ieftinirile așteptate la pompă. Tarifele exorbitante pentru transportul maritim, asigurările de război fără precedent și stocurile mondiale epuizate țin în continuare prețul benzinei și al motorinei la niveluri record.
Deși petrolierele au reînceput să tranziteze ruta strategică din Orientul Mijlociu, șoferii din întreaga lume nu resimt nicio relaxare financiară. O analiză realizată de CNN evidențiază faptul că, pe piața americană, galonul de benzină a urcat la 4,36 dolari – o valoare fără precedent pentru acest sezon –, în timp ce motorina gravitează în jurul maximelor istorice atinse luna trecută.
Reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz nu a calmat piața carburanților Foto: Shutterstock
Specialiștii din industrie atrag atenția că problema a depășit stadiul unui simplu blocaj fizic de tranzit. Lumea se confruntă cu un blocaj structural amplificat de multiple teatre de conflict, rute periculoase și o capacitate redusă de stocare la nivel global.
Zone de conflict active și prime de risc uriașe
Faptul că vapoarele pot trece din nou prin Ormuz nu garantează securitatea echipajelor sau a încărcăturilor. „Războaiele nu s-au încheiat. Nu există pace. Sistemul energetic este în continuare constrâns”, a avertizat Jan Stuart, strateg global pe energie în cadrul Piper Sandler.
Sectorul energetic mondial este prins într-o veritabilă menghină geopolitică. Dincolo de tensiunile acute dintre Statele Unite și Iran, transportul maritim din Marea Roșie este permanent amenințat de atacurile rebelilor Houthi, iar în paralel atacurile ucrainene cu drone lovesc frecvent infrastructura rafinăriilor rusești.
În Strâmtoarea Ormuz, riscurile rămân palpabile: mai multe cargouri și petroliere au raportat atacuri cu proiectile în ultimele zile. Ca urmare, asigurările maritime pentru un singur transport dus-întors în această regiune au explodat, ajungând să coste între 30 și 40 de milioane de dolari. Totodată, pentru a convinge echipajele să navigheze prin aceste zone periculoase, armatorii acordă bonusuri ce ating chiar și 25.000 de dolari per misiune – sume comparabile cu venitul pe un an întreg al unui marinar.
Transportul maritim a devenit o afacere extrem de scumpă
Costurile logistice au escaladat într-un ritm amețitor. Dacă anul trecut operarea zilnică a unui superpetrolier pe ruta dintre Golful Persic și China presupunea un tarif de aproximativ 65.000 de dolari, înainte de izbucnirea confruntării cu Iranul acesta atinsese 230.000 de dolari. În prezent, închirierea a ajuns la suma amețitoare de 1,6 milioane de dolari pe zi.
„Este o nebunie. Dacă deții un petrolier, ești într-o situație excelentă, atât timp cât nava scapă neatinsă de război”, a subliniat Tom Kloza, consilier-șef pe energie la Gulf Oil.
Aceste cheltuieli creează o discrepanță uriașă între prețul brut al țițeiului cotat pe burse și suma finală plătită pentru marfa fizică ajunsă la destinație. Dacă în mod obișnuit aducerea unui baril din Golf costa în jur de 2 dolari, în contextul actual cheltuielile logistice se ridică la aproximativ 33 de dolari pentru fiecare baril extras și livrat.
Capacitatea de rafinare, sub asediu
O altă verigă critică a lanțului o reprezintă procesarea țițeiului. Rusia, un furnizor-cheie pe piața mondială de motorină, și-a redus exporturile pentru a-și proteja piața internă afectată de exploziile de la propriile rafinării. Măsuri protecționiste similare au fost adoptate și de autoritățile din China.
Pe acest fond, instalațiile din Statele Unite funcționează la cote maxime pentru a compensa cererea, însă programul lor include revizii tehnice ce nu pot fi amânate. În plus, riscul unor fenomene meteo extreme, precum uraganul Isaias, pune în pericol facilitățile energetice amplasate pe țărmul Golfului Mexic.
Toate aceste dificultăți survin pe fondul unui nivel periculos de scăzut al stocurilor, atât strategice, cât și private, folosite intens pentru atenuarea șocurilor din ultimele luni. „Nu mai avem rezerve de siguranță”, a punctat Jan Stuart.
În aceste condiții, analiștii avertizează că simplele măsuri punctuale nu vor inversa tendința de scumpire. În viziunea lui Tom Kloza, o temperare durabilă a prețurilor la pompă ar fi posibilă abia în momentul în care „toate cele trei războaie se încheie, deși nici două din trei nu ar fi rău”.
Explorează subiectele:
