Un scriitor român stabilit în Germania, Gabriel Șerban, susține că a găsit motivul pentru care suntem pe ultimul loc în Europa la educaţie, infrastructură, productivitate, discernământ politic. O strategie de supraviețuire care a funcționat perfect acum 500 de ani s-a transmis cultural până azi.

De la statul la semafor până la alegeri suntem caracterizați de nerăbdare. FOTO: Ionelia Nuca

„De ce suntem mereu pe ultimul loc în Europa la majoritatea indicatorilor civilizaționali?” Scriitorul român stabilit la Hanovra Gabriel Șerban propune o explicație tăioasă, care scapă modelelor academice sofisticate.

După ce a citit „tone de studii de economie comportamentală, psihologie socială, PISA, World Values Survey, Hofstede”, Gabriel Șerban spune că a ajuns la o concluzie simplă și șocantă: „Românii au o intoleranță patologică la întârzierea gratificării. Vrem totul ACUM . Instant. Fără să așteptăm.”

Între două lumi

Autorul trăiește „de 12 ani între două lumi”: Germania, Austria și Elveția pe de o parte, România pe de cealaltă. Diferențele sunt atât de mari încât devin un contrast cultural dureros: „În vest lucrez cu oameni care pot sta 7 ani să dezvolte o singură piesă de motor electric. În România, clientul vrea «mâine să fie gata blocul, că am dat șpagă la primărie să-mi aprobe în regim de urgență».”

Această presiune pentru rezultat imediat modelează totul: de la trafic – unde „dacă nu ai demarat în 0,7 secunde când s-a făcut verde, cel din spate rupe claxonul” – până la carieră, unde „vrem să fim director la 28 de ani, fără să trecem prin toate etapele”.

„De asta suntem pe ultimul loc la educație, infrastructură, productivitate”

Scurtătura, spune scriitorul, e şpagă, pile, „rezolvare”. Fenomenul se vede în economie, în consum, în educație: „În business: vrem profit de mâine, nu după 5–7 ani de investiţii”. În timp ce „nemții stau 10 ani să facă un Porsche 911 perfect”, noi „am făcut Aro de Muscel și Dacia Logan pentru că e simplu, ieftin și prost”. Iar această diferență nu e doar tehnologică, ci mentală.

Șerban subliniază că românii visează „vilă cu piscină în 5 ani, BMW X6 la 22 de ani, vacanțe în Dubai de trei ori pe an – toate pe credit”, pentru că plăcerea imediată cântărește mai mult decât siguranța viitorului.

„Noi avem cel mai mic consum de pastă de dinţi din Europa pentru că şi spălatul pe dinţi «durează prea mult», dar cel mai mare consum de divertisment ieftin: Las Fierbinţi, Vocea României, TikTok 12 ore pe zi. Pentru că ăla e instant. Dopamină acum.”, spune el. „O carte bună cere 6–12 luni să o scrii şi 20–30 de ore să o citeşti. Un reel de 15 secunde îţi dă plăcere imediată. Ghici ce aleg 90% din populaţie”, detaliază scriitorul.

Acesta e motivul, spune Șerban, pentru care suntem pe ultimul loc la:

- educaţie (nu avem răbdare să învăţăm)

- infrastructură (nu avem răbdare să aşteptăm 10 ani o autostradă făcută bine)

- productivitate (nu avem răbdare să lucrăm constant şi în echipă)

- discernământ politic (alegem promisiuni de „revoluţie peste noapte”)

Rădăcini istorice: „dacă nu iau eu acum, ia altul”

Explicația pe termen lung vine din evoluție socială, susține autorul, citând cercetările lui Joseph Henrich și ale colegilor săi de la Harvard („The WEIRDest People in the World”) şi în seria de studii despre „time discounting” care arată că există o corelaţie brutală între: gradul de dezvoltare al unei societăţi şi capacitatea populaţiei de a amâna gratificarea (low time discounting):

„Societățile dezvoltate au trecut prin secole de selecție culturală pentru cooperare și investiție pe termen lung. Pe de altă parte, în spațiul românesc, „mâine putea să vină turcul și să-ți ia tot, putea să vină ciuma, seceta sau boierul”. Într-un asemenea context, „omul inteligent nu investea 15 ani într-o moară. Omul inteligent lua tot ce putea AZI”.

Această mentalitate – „o strategie de supraviețuire care a funcționat perfect acum 500 de ani” – s-a transmis cultural până azi: „Avem un discount rate extrem de mare: viitorul valorează aproape zero. Prezentul valorează totul.” Concluzia: „Niciun proiect mare nu are sens economic pentru noi.”

Diaspora: același ADN, altă lume

Cel mai puternic experiment natural este diaspora. „Pune 100.000 de români în Germania și 100.000 în Spania. După 15–20 de ani, cei din Germania își deschid firme solide, copiii lor lucrează la Bosch sau Siemens.” Diferența? „Mediul îi pedepsește instant dacă încearcă șmecheria românească și îi răsplătește masiv dacă au răbdare și joacă pe termen lung.”

Lipsa răbdării se manifestă în fiecare aspect al vieții publice: „Omul care nu suportă să citească mai mult de 45 de secunde nu va construi niciodată o autostradă în 10 ani.” La televiziuni, „cinci-șase oameni vorbesc simultan… nimeni nu termină o idee”. Și în comentarii: „Furia instantanee la semafor e aceeași furie instantanee din comentarii. Claxonează în secunda 0,7 și înjură în secunda 8.”

Există leac? Da, dar e dureros

Reformele reale presupun inversarea totală a modului în care valorizăm comportamentele sociale: „Trebuie să-i pedepsim brutal pe cei care vor «totul acum» – zero toleranță la șpagă – și să-i răsplătim obscen de bine pe cei care investesc constant 10–20 de ani.” Până când „a aștepta devine cool și profitabil”, România va rămâne „nația care vrea să ajungă cu Dacia Logan tunată în Dubai, dar nu e dispusă să aștepte nici 10 secunde la semaforul vieții”.

Și peste toate planează sfatul simplu al Părintelui Cleopa, pe care Șerban îl repetă ca un antidot cultural: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare! Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!”