De ce unii oamenii se gândesc tot timpul la mâncare. Ce înseamnă ,,food noise”

Mâncarea e o parte importantă din viața tuturor. Ne ajută să trăim, dar ne provoacă și plăcere. Ce se întâmplă însă atunci când abia termini o masă și deja te gândești la alta? Sau atunci când nu îți e neapărat foame dar nu îți poți lua mintea de la mâncare? Astfel de obiceiuri sunt atât de des întâlnite încât au primit și un nume. ,,Food noise" (sau zgomotul alimentar) e un tipar mental care poate influența semnificativ comportamentul alimentar și relația cu mâncare/ un concept despre care se vorbește tot mai mult în nutriție și psihologie.

Ce este „food noise”

Explicat simplu, „food noise” descrie fluxul constant de gânduri despre mâncare: ce urmează să mănânci, când vei mânca, cât ai mâncat sau dacă ar trebui să mai mănânci. Nu este vorba doar despre foame, ci despre o preocupare mentală persistentă.

Pentru unii oameni, aceste gânduri apar ocazional. Pentru alții, devin aproape continue și pot suna cam așa:

• „Ce mănânc diseară?”
• „Oare am mâncat prea mult?”
• „Ar trebui să evit desertul sau nu?”
• „Poate ar trebui să mai iau o gustare…”

Acest „zgomot” poate deveni suficient de intens încât să afecteze concentrarea, starea de spirit și chiar deciziile zilnice. În plus, obiceiurile alimentare devin mai greu de schimbat, iar lupta cu kilogramele poate deveni o problemă cronică. Conceptul a fost definit de un grup de experți de la Societatea Americană de Nutriție, condus de Emily Dhurandhar, și publicat în revista ,,Nutrition and Diabets".

O altă cercetare recentă sugerează că 57% dintre cei care se confruntă cu obezitatea experimentează și ,,food noise".

Diferența dintre foame obișnuită și „food noise”

Este important să facem distincția între foamea fiziologică și „food noise”.

Foamea obișnuită:

• apare treptat
• poate fi satisfăcută cu diverse alimente
• dispare după masă

Food noise:

• apare brusc sau constant
• este adesea specifică (pofta specifică de ceva anume)
• persistă chiar și după ce ai mâncat

Cum îți dai seama dacă te confrunți cu ,,food noise"

Zgomotul alimentar se diferențiază de gândurile obișnuite despre mâncare și prin intensitatea și caracterul lor intruziv. Mintea rămâne „blocată” pe ideea de mâncare.

Un alt grup de oameni de știință a realizat un chestionar care măsoară ,,zgomotul alimentar", publicat în revista Obesity . Acesta conține cinci întrebări:

Mai multă mâncare, mai puține calorii: cum alimentele neprocesate stimulează sațietatea și împiedică consumul excesiv de calorii

• Mă surprind gândindu-mă constant la mâncare pe parcursul zilei

• Gândurile mele despre mâncare par incontrolabile?

• Petrec prea mult timp gândindu-mă la mâncare?

• Gândurile despre mâncare au efecte negative asupra mea și/sau asupra vieții mele?

• Gândurile despre mâncare mă distrag de la ceea ce trebuie să fac?

Care sunt cauzele

Deși cercetătorii nu au încă toate răspunsurile, se crede că „food noise” își are originea în chimia creierului și în mecanismele hormonale, mai ales atunci când cineva începe o dietă restrictivă. În timpul restricției calorice, organismul poate crește nivelul hormonilor foamei și poate reduce semnalele de sațietate, determinând astfel creierul să se concentreze obsesiv asupra mâncării.

Mediul în care trăim amplifică problema. De la avalanșa constantă de reclame la produse alimentare care de care mai apetisante, la clipurile video care îți apar atunci când deschizi rețelele de socializare și până la presiunea din mediul online de a mânca „perfect”, factorii externi pot intensifica acest „zgomot”.

Stresul și lipsa somnului adaugă un strat suplimentar, deoarece perturbă sistemele hormonale care reglează apetitul și recompensa.

Deși nu poate fi explicat printr-o singură cauză, cercetătorii sunt de acord asupra unui lucru, pe care îl subliniază: nu este vorba despre o lipsă de voință.

Cum poți ,,da mai încet" zgomotul alimentar

Nu există o soluție universală, dar câteva strategii pot ajuta:

• Mâncatul suficient și regulat. Sărirea meselor sau porțiile prea mici cresc gândurile despre mâncare
• Renunțarea la restricțiile alimentare. Flexibilitatea e importantă. Cu cât un aliment este mai „interzis”, cu atât devine mai prezent în mintea noastră.
• Identificarea trigerrilor emoționali. Următoarele întrebări pot fi utile: ,,Îmi este foame sau sunt stresat?”, ,,Mănânc din nevoie sau din obișnuință?”
• Reducerea expunerii la stimuli alimentari. Conținutul despre mâncare trebuie limitat dacă amplifică pofta.
• Somnul suficient. Somnul de calitate ajută la reglarea hormonilor și reduce impulsurile alimentare.
• Ajutorul unui specialist. Un nutriționist sau psiholog ne poate ajuta să înțelegem mai bine cauzele și să îți îmbunătățim relația cu mâncarea.

În Statele Unite, o categorie de medicamente care scad glicemia și cresc senzația de sațietate este folosită uneori în cazul celor care se confruntă cu ,,food noise". Administrarea de medicamente nu trebuie însă să se facă fără recomandarea concretă a medicului.