De citit!/„Misterul rusesc”/Ce spune George Friedman despre pașii inexplicabili făcuți de Moscova
„Privind strategia Rusiei în Ucraina, și indirect față de Statele Unite, există un mister care pare să aibă un răspuns evident, dar care este greu de acceptat pur și simplu”, notează George Friedman, în ultima analiză publicată pe Geopolitical Futures .
<< Moscova a început cu o desfășurare relativ lentă a forțelor, de-a lungul graniței cu Ucraina. Părea să fie în măsură să invadeze Ucraina cu o opoziție minimă. În loc să atace, însă, Rusia s-a angajat într-o confruntare diplomatică cu Statele Unite, cerând ca Ucraina să nu fie admisă niciodată în NATO și ca NATO să-și limiteze desfășurarea de arme în Europa de Est.
Negociatorii ruși știau foarte bine că SUA nu vor fi niciodată de acord cu acești termeni. În primul rând, este o decizie a NATO, nu a Washingtonului. Pe de altă parte, membrii NATO din regiune se află la frontiera cea mai de est a alianței. Ei sunt cei mai expuși la potențialele acțiuni rusești, mai ales dacă Rusia preia controlul Ucrainei. Pe scurt, capitularea în fața cererilor rusești ar lăsa Europa de Est deschisă atacurilor rusești. Totuși, cel mai important pentru Washington este faptul că credibilitatea sa ar fi rănită de moarte, nu doar în Europa, ci și în întreaga lume. A le permite rușilor să forțeze Statele Unite să convină asupra relațiilor viitoare cu un stat suveran a fost pur și simplu lipsit de șanse de la bun început. Consecințele ar fi globale și, nu degeaba, ar crea o criză politică în Statele Unite, pe care administrația nu ar putea-o gestiona.
Nu avea sens pentru Rusia să întârzie operațiunile militare în timp ce emitea cereri despre care știa că vor fi respinse, mai ales că armata sa era deja desfășurată. De ce Rusia, dacă ar fi pe deplin pornită să intre și să ocupe Ucraina, ar acorda Occidentului timp să pregătească contra-măsuri militare? Moscova înțelege că acțiunile sale ar fi văzute ca o amenințare, deoarece așa trebuiau să fie văzute. Înțelege că va exista un răspuns, dar înțelege și că nu poate fi sigură care ar fi răspunsul. Forțele aeriene și navale și armamentul antitanc, de exemplu, ar putea complica dramatic invazia.
O invazie a Ucrainei este deja dificilă în cele mai bune condiții. Țara are aproximativ dimensiunea Afganistanului, iar coordonarea unei operațiuni blindate complexe prezintă oportunități nespuse de eșec. Armata rusă nu a mai desfășurat o operațiune blindată din cel de-al Doilea Război Mondial, așa că trupele sunt lipsite de experiență. Minimizarea posibilității unei concentrări anti-ruse ar crește riscul operațiunii. Într-o operațiune de asemenea amploare, atacul ar trebui declanșat cât mai devreme. Așteptând, Rusia a crescut riscul de eșec.
Este posibil, așadar, ca Moscova să fi vrut să prezinte o propunere imposibilă, în scopuri propagandistice. Dar valoarea opiniei publice mondiale în comparație cu o operațiune militară de succes este minimă. După o invazie, opinia publică ar fi împotriva agresiunii ruse, indiferent de subtilitățile diplomatice. Cu alte cuvinte, nu este suficientă valoarea opiniei publice.
Singura concluzie care trebuie trasă este aceea că Rusia nu are intenția de a invada Ucraina, așa cum a spus în repetate rânduri viceministrul de externe, Serghei Riabkov. Având în vedere că Rusia nu a reușit să acționeze atunci când ar fi putut și, probabil, când ar fi trebuit, mi se pare că se poate să fi spus adevărul. Pe de altă parte, am văzut rușii activi, deși mai subtil, în Belarus, Caucaz și Asia Centrală. Logica dictează că Rusia trebuie să-și reconstruiască zona tampon istorică și că Ucraina este esențială în acest sens. Moscova a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a crea o atmosferă de criză. Poate că avea informații despre că SUA și NATO își vor pune jos cărțile. Dar SUA nu își permit să nu facă nimic. Amenințarea președintelui Joe Biden la adresa sistemului bancar rus este fie mult mai devastatoare decât pot eu pricepe, fie pur și simplu o acoperire pentru o acțiune militară. Așadar, în acest sens, SUA sunt și ele reținute, dar nu chiar atât de confuze ca rușii.
Cea mai bună presupunere este aceea că rușii au stabilit negocierile cu cele mai extreme cerințe drept o strategie normală de negociere. Rămâne însă adevărul că forțele rusești sunt desfășurate, iar rezistența este întărită. Se poate ca rușii să fie pur și simplu încrezători că forța lor încă este capabilă să câștige. Dar una dintre regulile războiului este să lovești cu avantaj maxim și să nu lași niciun avantaj. Regula diplomației este să faci o mulțime de amenințări înainte de a face o înțelegere. În acest moment, este fie una, fie cealaltă. >>
