De citit...

De citit...

„Acordul de la Paris, negociat la un summit al Organizației Națiunilor Unite în 2015, a angajat cele 194 de țări semnatare (plus Uniunea Europeană) să încerce să mențină temperatura medie a lumii la mult sub 2° C peste nivelurile preindustriale și, dacă este posibil, la 1,5° C. Lumea este deja periculos de aproape de această țintă”, notează The Economist, care pune pe masă scenariile rămase.

<< În ultimii ani, temperatura globală medie a fost în mod regulat cu cel puțin 1° C mai mare decât cea înregistrate la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 2020, a fost cu 1,2° C mai mult. Organizația Meteorologică Mondială, o agenție ONU, prezice că există „cel puțin una din cinci șanse ca aceasta să depășească temporar 1,5° C, până în 2024”. Cea mai mare parte a acestei încălziri s-a produs din 1975, cu o rată de aproximativ 0,15-0,2° C pe deceniu. Acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă face ca încălzirea suplimentară să fie inevitabilă. Dar ce diferență vor face câteva zecimi de grad?

1,5° C

Lumea se confruntă deja cu o vreme din ce în ce mai neregulată, incluzând furtuni mai puternice și modele de precipitații mai imprevizibile și extreme, care duc la apariția unor inundații în unele locuri și la secete în altele. Chiar dacă creșterea globală a temperaturii medii s-ar stabiliza la 1,5 ° C, situația se va înrăutăți. Probabilitatea anuală a unei canicule – definită ca patru zile cu temperaturi maxime peste a 99-a  percentilă a unui sezon normal – ar crește, în orice colț al lumii, de la 5% la 28%. Nivelul mării ar crește cu 40-80 cm, umflat de topirea ghețarilor, prăbușirea gheții arctice și volumul extins al oceanelor mai calde. Acest lucru este mai mult decât suficient pentru a îneca națiuni insulare joase, cum ar fi Maldivele. Incendiile de pădure distructive, precum cele văzute în Australia și pe coasta de vest a Americii, în ultimii ani, vor deveni și ele mai frecvente.

Nu toate zonele vor fi afectate în același mod. Temperaturile ar trebui să crească cel mai repede la poli și la latitudini mari. Mercurul ar trebui să urce mai lent la tropice, dar sunt mai susceptibile la schimbări severe ale precipitațiilor. Chiar și aceste tendințe largi sunt incerte – creșterea temperaturii este influențată de mulți factori, inclusiv de teren, iar „punctele fierbinți” există în diferite locații. (Părți din Africa de Sud, de exemplu, s-au încălzit mai repede decât nordul Australiei, în ciuda faptului că se află la latitudini similare. Antarctica rămâne încăpățânat de rece în comparație cu Arctica.)

Iar pentru mulți oameni, aceste schimbări s-au petrecut deja. Mai mult de o cincime din populația lumii trăiește în zone în care temperaturile din cele mai calde anotimpuri au crescut deja cu peste 1,5° C (ca medie între 2006 și 2015). Aproximativ o zecime din Glob a avut parte de temperaturi medii cu 2° C sau mai mult peste nivelurile preindustriale, între 2014 și 2018, inclusiv Arctica, părți din Orientul Mijlociu, Europa și Asia de Nord.

2° C

Potrivit Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), organismul însărcinat de Națiunile Unite cu colectarea datelor științifice despre încălzirea globală, există o „diferență robustă” între impactul avut de o încălzirie cu 1,5° C și cel avut de încălzirea cu 2° C. Nivelul mării ar putea crește cu încă 10 cm până în 2100. Mările mai înalte reprezintă amenințări și mai mari pentru micile state insulare, precum și pentru zonele de coastă și deltă joase, cum ar fi Bangladesh și țările din jurul Nilului. Perioadele de căldură extremă vor deveni și mai probabile. Orașe precum Karachi, din Pakistan, sau Kolkata, din India, s-ar putea confrunta cu valuri de căldură anuale precum cele din 2015, care au ucis mii de oameni. Un plus de peste 400 de milioane de persoane ar putea fi expuse la căldură extremă. Alte sute de milioane se vor confrunta cu sărăcia ca urmare a pierderilor din agricultură și a insecurității alimentare. Mulți vor fi forțați să migreze, alături de cei strămutați de oceanele în creștere și posibilele lupte sporite pentru resurse rare, cum ar fi hrana și apa, spune IPCC. Și economia lumii va avea de suferit în ansamblu: o creștere de 2° C ar putea reduce PIB-ul global pe persoană cu 13% până în 2100, comparativ cu absența unei încălziri suplimentare, potrivit unei lucrări publicate de cercetătorii de la Universitatea din Oxford, în 2017. (O creștere de 1,5° C tot l-ar reduce cu 8%.)

Nu doar oamenii vor suferi. La o încălzire cu 2° C, 18% dintre speciile de insecte își vor pierde mai mult de jumătate din habitatele lor, la fel ca 16% dintre plante și 8% dintre vertebrate. Aproape toți coralul ar fi șterși. (Chiar și la 1,5° C, ar rămâne doar 10-30%.) Aceste efecte asupra biodiversității globale au consecințe și pentru populațiile umane. Insectele polenizează culturile. Plantele asigură absorbția de dioxid de carbon din atmosferă. Recifele de corali sunt pepiniere pentru populațiile de pești, sprijinind .astfel pescuitul uman.

Peste 2° C

Relația dintre creșterea temperaturilor și pagube nu este una liniară. O încălzire cu 3° C  peste temperaturile preindustriale nu ar fi de două ori mai rea decât una de 1,5° C sau cu jumătate față de o încălzire de 2° C. Cu cât temperaturile cresc mai mult, cu atât lumea riscă să treacă printr-o serie de puncte de basculare, declanșând schimbări care vor modifica fundamental modul în care se comportă planeta (deși oamenii de știință nu sunt siguri când vor avea loc acestea).

O schimbare bruscă ar fi prăbușirea sistemului global de circulație oceanică, care ajută la distribuirea căldurii în întreaga lume (de exemplu, prin Gulf Stream) și determină tiparele meteorologice regionale. Altele includ pădurile tropicale care se transformă în savană, prăbușiri sau schimbări în modelele musonice, dezintegrarea straturilor de gheață arctice sau antarctice și cantități mari de metan care ajung să fie eliberate prin dezghețarea permafrostului. Fiecare scenariu se poate juca în moduri aproape imposibil de previzionat. Consecințele ar putea varia de la răspândirea deșerturilor până la colapsul terenurilor cultivabile, schimbări drastice ale modelelor meteorologice și creșterea temperaturii. Niciunul nu este bun.

Scopul angajamentelor de stabilizare a creșterii temperaturii la aproape 1,5° C este de a evita cea mai gravă dintre aceste consecințe. Dar, în ciuda angajamentelor luate prin acordul de la Paris – și, în anii care au urmat, a planurilor diferitelor țări de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la zero – lumea este încă pe drumul care o duce la depășirea creșterii încălzirii cu 2° C. (Chiar dacă toate țările își îndeplinesc obiectivele, oamenii de știință din domeniul climatic prezic că temperaturile vor crește cu 2,3​​° -2,4° C peste nivelurile preindustriale, până la sfârșitul secolului.) O diferență aparent mică în grade va avea un impact mare asupra măsurii în care lumea va rămâne locuibilă. >>

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Dizarmonic. Fals. Crud. Inadaptat / Un psiholog calcă pe cutume și-l „diagnostichează” pe Iohannis

2 Așa o fi?

3 Ea e madam Ciolacu. Poate cea mai de succes covrigăreasă din Buzău...

4 Jocuri de putere între taberele marionetelor din PSD

5 De citit...