De citit...
În Polonia, Karol Nawrocki, noul președinte, fost director al Institutului Memoriei Naționale, a semnat pe 7 august un proiect de lege care scutește de impozitul pe venit părinții cu doi sau mai mulți copii. Această scutire se aplică veniturilor anuale de până la 140.000 de zloți (echivalentul a 35.400 de dolari) per părinte, cu scopul de a promova o strategie care consolidează și încurajează natalitatea. Polonia a devenit astfel un protector al mamelor, al copiilor și al familiilor prin politici fiscale care stimulează natalitatea: alocații substanțiale, scutiri de impozite pentru familiile cu mai mult de doi copii și ajutoare de stat considerabile pentru copii.
Aceasta ilustrează flagrant diferența dintre un stat național suveran, cu lideri responsabili și patrioți, care au viziune și politici orientate spre viitor, și România, unde indemnizațiile de maternitate și alocațiile pentru copii au fost tăiate, pensiile mici ajustate în jos prin contribuții sociale, iar taxele pentru familiile cu mulți copii au crescut. România este un stat exploatat de interese străine și guvernat de o castă de indivizi ultra-privilegiați, cu pensii speciale și venituri multiple, adesea cumulate, pe seama clasei muncitoare, tot mai sărace. Reformele lui Bolojan au fost implementate în detrimentul săracilor, pentru a-i avantaja pe cei bogați din nomenclatura privilegiată, prin beneficii multiple și sinecuri. Când propunerile de reformă au ajuns la capitolul privilegiilor, acestea s-au oprit la cererea partidelor, care fac un joc de culise pentru a le bloca, sub pretextul că nu sunt constituționale. Când la săraci s-au tăiat veniturile de Bolojan totul a fost ”curat constituțional”?
România și-a pierdut demnitatea și credibilitatea în raport cu Polonia și în ceea ce privește atitudinea față de Ucraina. În România, se fac reduceri la veniturile românilor săraci, în timp ce privilegiile refugiaților ucraineni sunt menținute. România oferă sprijin financiar și militar Ucrainei, în timp ce românii se luptă să-și permită cheltuielile de bază, iar familiile cu mai mult de doi copii se confruntă cu un nivel de existență la limita subzistenței, comparabil cu cel din Sudan și Somalia. Și aici, Polonia demonstrează o abordare diferită, net superioară.
Recent, Polonia a decis să expulzeze 63 de persoane, majoritatea ucraineni, în urma unor revolte survenite la un concert din Varșovia, după cum a anunțat prim-ministrul Donald Tusk. Incidentul a stârnit controverse și tensiuni legate de simboluri istorice sensibile în relațiile polono-ucrainene, potrivit The Kyiv Independent. Poliția poloneză a reținut peste 100 de persoane în weekend, după un concert susținut de rapperul belarus Max Korzh pe Stadionul Național din Varșovia pe 9 august. Concertul s-a transformat într-un haos generalizat când participanții au început să se bată cu forțele de ordine. Majoritatea celor reținuți sunt așteptați să fie acuzați de agresiune, intrare ilegală și posesie de droguri. O controversă majoră a apărut ca urmare a prezenței unui participant care afișa un steag negru-roșu, asociat în mod obișnuit cu Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
UPA, brațul armat al Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), a fost o organizație de gherilă care a luptat pentru independența Ucrainei împotriva Uniunii Sovietice, a Germaniei Naziste și a mișcărilor de rezistență poloneze. Armata Insurecțională Ucraineană a fost o armată partizană ucraineană, formată la 14 octombrie 1942, în Volinia. Principalii lideri ai UPA au fost Roman Șuhehevici și Stepan Bandera. UPA a fost brațul înarmat al Organizației Naționaliștilor Ucraineni și a avut ca obiectiv crearea unui stat ucrainean independent. Această armată este direct responsabilă pentru asasinarea a sute de mii de polonezi. Stepan Bandera a fost un adept însetat de sânge al lui Hitler. În iulie 1943, ucrainenii au atacat 167 de așezări poloneze. Valul de masacre a durat cinci zile, până pe 16 iulie. Se afirmă că UPA a continuat curățarea etnică, în special în zonele rurale, până când polonezii au fost deportați, uciși sau expulzați. Conform estimărilor, numărul victimelor poloneze se ridică la zeci de mii, variind între 50.000 și 100.000 în Volinia și alte zone din vestul Ucrainei. Atacurile au fost motivate de dorința de a elimina populaţia poloneză și de a crea un teritoriu etnic pur ucrainean. Astfel, între 1943 și 1945, în regiunile istorice Volinia și Galiția (aflate atunci sub ocupație germană și acum parte a Ucrainei), a avut loc una dintre cele mai atroce operațiuni de curățare etnică din secolul al XX-lea. Peste 100.000 de etnici polonezi, în mare parte civili, au fost masacrați sistematic de către Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), o organizație paramilitară a naționaliștilor ucraineni radicali. Metodele utilizate de UPA și de sătenii ucraineni înarmați au fost extrem de crude. Victimele au fost torturate, spintecate, arse de vii, spânzurate, înecate; mii de femei au fost violate înainte de a fi ucise; copiii au fost uciși în fața părinților, uneori aruncați în fântâni sau desfigurați cu unelte agricole; bisericile au fost incendiate cu credincioși înăuntru. Victimele au fost alese nu pentru activități politice, ci pur și simplu pentru că erau poloneze. Aceste informații sunt consemnate în cărțile de istorie și revistele de specialitate.
Ofer aceste scurte exemple pentru a înțelege de ce Polonia nu a permis cetățenilor ucraineni să fluture steagul UPA roșu-negru (culorile hitlerismului ucrainean, condus de Stepan Bandera) în centrul Varșoviei. Polonia a demonstrat că este un stat suveran care nu permite umilirea publică și anihilarea memoriei istorice, în timp ce românii din Maramureșul istoric și Bucovina de nord sunt persecutați, cu școlile în limba română închise și preoții obligați să oficieze slujbe în limba ucraineană în localități majoritar românești.
În țara noastră, refugiații ucraineni se bucură de privilegii, în timp ce pensiile, indemnizațiile și alocațiile mamelor și copiilor români sunt tăiate, astfel încât fondurile să poată fi deturnate către oficialii coruptibili cu venituri uriașe, care conduc statul român, stat ce și-a pierdut demnitatea și suveranitatea. Suntem prea obedienți față de interesele marilor puteri care controlează Bruxellul și față de nomenclatura de privilegiați care conduce România. Modelul polonez poate servi românilor ca un exemplu pozitiv de demnitate și libertate pentru a ne ridica din genunchi într-o Europă a națiunilor suverane, democrate și aliate. Să ne eliberăm de corupția clasei supra-puse de corupți, pentru un stat liber, echitabil și democratic. „No, hai” români!
Ionuț Țene/ napocanews.ro
