Fosta diplomată de la Consulatul României din New York, Tamila Cristescu, vorbește pentru prima dată despre concedierea sa, prima decizie a noii ministre de Externe Oana Țoiu, și despre cum a ajuns să lucreze împreună cu Emisarul Special al președintelui SUA, Paolo Zampolli, într-un interviu pentru revista QMagazine. În iunie, Oana Țoiu a dispus rechemarea Tamilei Cristescu, fiica fostului deputat PSD Radu Cristescu, de la postul consular pe care îl ocupa la New York. Tamila a rămas la New York, unde s-a angajat în echipa lui Paolo Zampolli, om de afaceri, diplomat și emisar special al președintelui Donald Trump pentru Parteneriate Globale, considerat o figură extrem influentă în mediile politice, diplomatice, economice, ba chiar și cultural-sportive americane.

Tamila Cristescu are 27 de ani și a studiat în străinătate. În perioada 2015-2017, a urmat cursurile Education First Academy din New York, apoi a studiat, pînă în 2020, la The American University of Paris, unde a obținut diploma de licență în Politici Internaționale și Comparate, cu o dublă specializare secundară în Drept Internațional și Comunicare Globală. Între 2022-2024, a urmat un program de Master în Media, Cultură și Comunicare la New York University (NYU).

”Noua politică externă a patriei mele a început cu epurarea mea, ca temei pentru aspirații și orizonturi noi, și acolo s-a cam oprit” afirma tînăra în interviu.

”America nu a fost construită pe frică, a fost construită pe curaj, imaginație și o determinare de neînvins de a duce la bun sfîrșit ceea ce și-a propus, a spus un mare președinte american, Harry Truman. În țara mea, văd, dinlăuntru ori de afară, cum, dimpotrivă, se dezvoltă o cultură a fricii, a represaliilor, a înăbușirii libertății de exprimare. Nu e o direcție prea de succes”.

Alături de Paolo Zampolli, la a 50-a aniversare a National Italian American Foundation (NIAF, ieri, la hotelul Washington Hilton, cu peste 2000 de invitați de calibru

Întrebată cum văd oficialii americani relația cu actuala conducere de la București, Tamila a răspuns: ”Îmi pare rău, nu prea o văd deloc. Celor mari, de regulă, trebuie să le atragi tu atenția, ceea ce nu prea se întîmplă. Trebuie să explici cine suntem și ce valori aducem, într-un context unde Europa Centrală nu e mereu pe radarul americanilor. Gîndiți-vă că ultima vizită a unui președinte american la București a fost, dacă nu mă înșel, în 2008, cînd George Bush jr. a venit la Summitul NATO. Joe Biden a venit în 2014, în calitate de vicepreședinte.
Sunt 17 ani de atunci și, la cum merg lucrurile, se vor face două decenii fără vizită. Pentru o țară „partener strategic”, nu e prea măgulitor.
Nu am anvergura necesară pentru a emite verdicte, dar teamă mi-e, totuși, că vremurile cînd Titulescu era un nume rostit cu respect în marile cancelarii și organisme internaționale au cam apus demult. Cum facem să le aducem înapoi, ar trebui să fie întrebarea oficialilor de la București” mai spune ea.

Familia Zampolli și familia Trump

Întrebată dacă liderii de la București au recuperat relația cu administrația Trump, fosta viceconsul spune: ”Am să vă răspund onest. Femeie fiind, am sentimentul că ce face diplomația românească în raport cu SUA aduce a strategia unui amorez care încearcă să intre în atenția unei fete, aruncîndu-i dimineața, la 5, pietricele în geam. În geamul de la Mar-a-Lago, eventual. Nu ajută prea mult, aș zice.
Relațiile noastre cu America ar trebui să fie foarte solide – anul acesta celebrăm 145 de ani de diplomație, avem parteneriat strategic în NATO, avem cooperare maritimă în exerciții ca Sea Breeze, avem Scut, baze militare, avem un teren fertil pentru afaceri americane șamd. De ce nu avem relații solide? Poate nu sunt eu cea mai în măsură să ofer explicații, deși aș avea cîteva. Dar observ că America e mereu în mișcare, în timp ce România e permanent în tranziție. La noi, totul e într-un viitor luminos, dar nu și în prezent. America e „show me the money”, România e „trebuie să…, avem nevoie de…”! De la Vasile Alecsandri, primul nostru ministru de Externe, la „externiștii” Kogălniceanu, P.P. Carp, Brătienii, Sturdza, Marghiloman, Lahovari, Averescu, Mihalache, Titulescu, cred că toți sunt mîndri, de acolo, din ceruri, și entuziasmați de perspective. Poate chiar și Ana Pauker, prima noastră femeie ministru de Externe.
Ca să conchid: nu trăim vremuri ușoare pentru diplomație, dar tocmai de aceea e o perioadă fascinantă. În fiecare zi simți că poți aduce o contribuție concretă, chiar și mică, la felul în care România e văzută în lume. Și sper să pot face și eu asta, pe mai departe, în măsura puterilor mele” spune Cristescu.

Zampolli și președinta C.E.

Întrebată dacă Oana Țoiu a pedepsit-o pentru că e fiica unui politician foarte critic la adresa USR, Tamila a răspuns: ”Exclus. Sunt convinsă că doamna ministru a acționat strict în interesul diplomației, al patriei și al poporului – ceea ce e admirabil și generos, și dovedește asta zi de zi, prin acțiune. Doar s-a dovedit cu fapte că știe ce face: la nici patru luni de la concedierea mea, a și fost primită de dl. secretar de stat Marco Rubio. Ce alte probe mai doriți?
Dincolo de asta, măreția Americii nu constă în faptul că este mai iluminată decît orice altă națiune, ci mai degrabă în capacitatea sa de a-și repara greșelile, spunea cîndva Alexis de Tocqueville. Poate ar trebui să începem și noi să învățăm această lecție și să avem capacitatea de a ne repara greșelile atunci cînd le facem” mai spune tînăra.

Distribuie Distribuie Comentarii