De la Sumer și Tutankhamon la Roma: istoria secretă a lenjeriei intime

Pentru societatea contemporană, piesele de lenjerie de corp sunt esențiale nu doar pentru igienă și confort fizic, ci și pentru echilibrul psihologic și definirea identității personale. Trecerea de la simpla necesitate de acoperire la cultivarea unei estetice corporale marchează însăși evoluția civilizației umane. Deși persistă mitul conform căruia strămoșii noștri trăiau fără astfel de articole, dovezile materiale atestă contrariul: piesele sumare purtate în prezent reproduc designuri concepute inițial în zorii istoriei.

Nevoia practică din spatele primilor chiloți

În volumul de referință „Underwear: a History”, cercetătoarea Elizabeth Ewing arată că atât femeile, cât și bărbații au recurs constant la protecție intimă. Rațiunile inițiale erau strict pragmatice. Îmbrăcămintea exterioară din blană, piele, lână sau in dur era dificil de curățat, astfel că lenjeria funcționa ca un filtru împotriva transpirației, a sebumului și a secrețiilor corporale. În plus, acest strat textil ferea zonele sensibile de frecarea dură cu hainele aspre, oferea un plus de izolație termică în anotimpurile reci și asigura suportul anatomic necesar bărbaților în timpul efortului intens de la vânătoare sau din luptă.

Astfel, cele mai timpurii forme de lenjerie intimă datează încă din Paleolitic, având un aspect surprinzător de apropiat de chiloții tanga moderni: o fâșie textilă trecută printre picioare și securizată în jurul taliei.

„Probabil că acești chiloți au derivat din șorțul sau bucata de pânză purtată în jurul coapselor, cea mai elementară formă de îmbrăcăminte primitivă, folosită de ambele sexe și întâlnită în regiuni extrem de răspândite ale lumii încă din vremuri atât de îndepărtate precum cele reprezentate în picturile rupestre. Ridicată și trecută printre picioare, aceasta a devenit o formă rudimentară de chiloți, după cum o demonstrează și alte reprezentări din basoreliefuri și picturi pe vase, realizate ulterior în numeroase regiuni ale lumii. Este cea mai veche și, totodată, cea mai recentă formă de lenjerie de corp”
— Elizabeth Ewing, în „Underwear: a History”

Descoperiri vechi de 5.000 de ani: din Sumer până în Alpi

Prima redare arheologică clară a unei perechi de chiloți similari celor de astăzi apare pe o statuetă din teracotă realizată în Mesopotamia antică (pe teritoriul Irakului de azi), în Sumerul mileniului al III-lea î.Hr. Statueta înfățișează o tânără – presupusă a fi fost dansatoare sau preoteasă – îmbrăcată exclusiv cu această piesă sumară, având pieptul dezgolit, o alegere vestimentară favorizată și de temperaturile ridicate din regiune.

Aproximativ în aceeași epocă istorică își fac apariția primele corsete în Creta minoică.

„Un exemplu remarcabil al primului tip de reprezentare este o fată babiloniană din jurul anului 3000 î.Hr., originară din Sumer, care poartă ceea ce astăzi am descrie fără ezitare drept chiloți. Celălalt tip provine din palatul de la Knossos, din Creta, și este înfățișat purtând primul corset și prima crinolină consemnate în istorie. Datarea acestei reprezentări este în jurul anului 2000 î.Hr.”
— Elizabeth Ewing, în „Underwear: a History”

Pentru bărbați, modelul minimalist din Paleolitic s-a menținut milenii de-a rândul. O dovadă concludentă o constituie Ötzi, vânătorul neolitizat conservat în ghețarii alpini acum peste 5.000 de ani. În jurul taliei, acesta purta o piesă din piele de capră, așezată cel mai probabil ca un chilot petrecut printre coapse și ancorat de curea.

Garderoba lui Tutankhamon și minimalismul egiptean

Egiptul Antic a ridicat lenjeria de corp la rangul de standard cotidian. Mormântul faraonului Tutankhamon adăpostea o colecție impresionantă de 145 de perechi de lenjerie triunghiulară din in, cunoscută sub numele de shenti. Aceste piese se fixau prin legare laterală cu șireturi, într-o manieră aproape identică cu bikinii moderni cu șnur. Purtată la început doar de aristocrație, piesa a fost preluată treptat și de păturile inferioare.

Femeile din Egipt alternau între rochii fluide și mulate, dansuri ritualice fără haine și mici brâuri purtate în talie. În multe ipostaze, ele apar purtând articole de lenjerie minimaliste, compuse din benzi fine de pânză și șnururi colorate – ocazional împodobite cu pietre prețioase în rândul nobilimii –, adevărați precursori ai modelelor tanga.

Inovațiile romane: apariția bustierei și boxerii antici

Deși în bazinul mediteranean – din Mesopotamia și Creta până în Egipt – sutienele lipseau complet, iar pieptul descoperit era un fapt obișnuit, lumea greco-romană a revoluționat vestimentația feminină. Romanii au rafinat piesele grecești numite apodesme sau mazomastelon, creând strophium (ori mamillare) – o bandă textilă de susținere a bustului. Matroanele din înalta societate foloseau variante complexe, cu bretele și pliuri elaborate, concepute atât pentru funcționalitate, cât și pentru o ținută impecabilă sub veșminte.

„Și la Roma, femeile purtau uneori benzi în jurul șoldurilor și bustului. Cestus-ul sau centura este menționat de poetul Marțial și pare să fi fost un articol vestimentar bine cunoscut în epocă, fiind însă mai lat. Strophium-ul, sau banda pentru susținerea sânilor, este menționat de Cicero. Un basorelief o înfățișează pe Cleopatra purtând în jurul taliei o bandă lată, modelată după forma corpului. Un celebru mozaic roman din Vila Imperială de la Piazza Armerina, în Sicilia, prezintă atlete de sex feminin purtând ceea ce seamănă cu un costum din două piese, format dintr-o piesă asemănătoare unor chiloți de tip bikini și o bandă pentru susținerea sânilor. Mozaicul datează din secolul al IV-lea d.Hr.”
— Elizabeth Ewing, în „Underwear: a History”

Dincolo de sport, strophium-ul era purtat sub tunică sau stola pentru o ținută sobră și controlată, conformă idealurilor romane de conduită morală feminină.

Pentru partea inferioară a corpului, romanii purtau subligaculum. Oamenii de rând utilizau o simplă bucată de pânză legată în jurul șoldurilor, în vreme ce aristocrații, gladiatorii și sportivii foloseau un model structurat ca o pereche de pantaloni foarte scurți, precursorul direct al boxerilor actuali. Piesa era îmbrăcată frecvent și de femei sub formă de chiloți sau pantalonași scurți.

Diferențele de statut social se reflectau mai ales în calitatea fibrelor. Lâna, material rezistent și ieftin, era cel mai des folosită în rândul maselor, însă producea adesea iritații în contact direct cu pielea. Din acest motiv, cei înstăriți alegeau inul pentru subligaculum și strophium, acesta fiind mult mai ușor, fin și adaptat climatului călduros mediteraneean.

Explorează subiectele:

istorie lenjerie intimă antichitate

Distribuie Distribuie Comentarii