Declinul demografic și salariile mici împing pensiile spre colaps
Generațiile aflate în prezent în plină activitate profesională riscă să descopere la bătrânețe că sistemul public nu le mai poate asigura un trai decent. Îmbătrânirea galopantă a populației, combinată cu nivelul scăzut al veniturilor din economie, pune o presiune fără precedent pe bugetul de pensii, care depinde deja de transferuri de la bugetul de stat pentru a achita obligațiile curente.
România se confruntă cu cel mai sever ritm de îmbătrânire din Europa, o realitate care amenință direct sustenabilitatea viitoarelor pensii. Conform datelor din „Barometrul Statistic”, vârsta mediană a cetățenilor a înregistrat un salt de 8,6 ani în intervalul 2005–2025, un avans mult mai pronunțat decât cel consemnat în state precum Grecia sau Portugalia. La ora actuală, media de vârstă națională a ajuns la 44,9 ani, egalând nivelul mediu comunitar.
Această transformare structurală a societății a determinat conducerea Institutului Național de Statistică să avertizeze decidenții politici. Președintele instituției, Tudorel Andrei, a subliniat că regresul demografic a încetat să mai fie o teorie și trebuie așezat la temelia oricărei strategii guvernamentale.
Fragilitatea balanței demografice este reflectată și de cele mai recente date oficiale. La 1 ianuarie 2026, populația rezidentă număra 19,04 milioane de persoane, după o pierdere de 1.800 de locuitori într-un an. Numai sosirea imigranților a împiedicat coborârea totalului sub pragul critic de 19 milioane. În paralel, indicele de îmbătrânire s-a deteriorat de la 131,3 la 135,9 persoane de peste 65 de ani pentru fiecare sută de tineri sub 15 ani, în timp ce raportul de dependență a marcat o ușoară ajustare, de la 55,6 la 55,2.
Migrația externă prezintă, la rândul ei, tipare specifice: pe parcursul anului 2025, balanța a fost negativă exclusiv pe segmentele de vârstă 15–19 ani (deficit de 4.693 de persoane) și 20–24 de ani (minus 2.741 de persoane), intervale în care tinerii aleg să plece peste hotare la studii sau pentru primele locuri de muncă, fără a figura încă printre cei repatriați.
Pe lângă scăderea demografică, o vulnerabilitate majoră provine din structura veniturilor. Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția că baza de colectare este subminată de salariile modeste și de dinamica șomajului:
„În ultima perioadă, numărul angajaților nu a crescut, iar salariile nu sunt mai mari, ci, dimpotrivă. Din totalul de 5,4 milioane de angajați, puțin peste un milion câștigă peste 1000 de euro pe lună, ceea ce înseamnă că majoritatea contribuțiilor la bugetul de pensii sunt foarte reduse. În plus, statul nu încurajează companiile să ofere salarii mai mari, iar chiar dacă, printr-un miracol, numărul angajaților ar crește în următorii cinci ani, contribuțiile ar rămâne mici, iar plata pensiilor ar deveni o problemă gravă. Pentru a remedia această situație, statul ar trebui să găsească soluții care să stimuleze piața muncii și să încurajeze firmele să plătească salarii mai mari, astfel încât încasările la bugetul de pensii să crească. În prezent, bugetul de pensii este într-un trend negativ, fiind nevoit să se împrumute de la bugetul de stat pentru a putea achita toate pensiile aflate în plată”, a explicat analistul economic Adrian Negrescu.
În aceste condiții, românii activi se expun unei prăbușiri a Pilonului 1. Specialistul recomandă orientarea din timp spre fondurile private din Pilonul 2, schemele facultative din Pilonul 3 sau economiile individuale, singurele capabile să prevină un nivel de trai limitat la subzistență.
Teama de viitor este deja resimțită de populație. O cercetare sociologică derulată la comanda Banca Transilvania relevă că peste 50% dintre cetățeni sunt îngrijorați de veniturile din perioada bătrâneții, iar trei sferturi dintre cei chestionați sunt convinși că pensia de la stat va fi insuficientă pentru un trai decent. În plus, șase din zece români se declară preocupați de acest subiect, însă mai bine de jumătate recunosc că nu au economii sau planuri financiare concrete pentru retragerea din activitate.
O soluție de avarie a reprezentat-o atragerea de lucrători din afara țării, însă măsura aduce provocări pe termen mediu și lung dacă lipsește o strategie de integrare:
„Percepția că românii ar fi xenofobi față de străini este, în opinia mea, mai degrabă o reflectare a discursurilor prezente pe rețelele sociale, care nu corespund realității din întreaga societate românească. Factual, agresivitatea față de străini nu reprezintă o problemă generalizată. Nu cred că majoritatea românilor simt ură față de cei care vin să le ia locurile de muncă, pentru că, de cele mai multe ori, străinii sunt atrași de joburi prost plătite, pe care românii nu le mai doresc. Pe de altă parte, România urmează acum un traseu similar cu cel al altor țări dezvoltate din ultimele decenii, care, din cauza natalității scăzute, au fost nevoite să importe forță de muncă. În lipsa eforturilor statelor de integrare, acest fenomen a generat, însă, probleme sociale legate de stilul de viață, consum sau atitudinea lucrătorilor străini față de țara gazdă, așa cum s-a întâmplat și cu românii plecați în Spania sau Italia, care, de multe ori, s-au concentrat doar pe a face bani și a-i trimite acasă, fără un interes real față de comunitatea locală. Am avertizat în repetate rânduri că importul de muncitori străini este ca un cuțit cu două tăișuri: pe termen scurt, rezolvă lipsa forței de muncă, dar pe termen lung, poate genera riscuri sociale și întrebări legitime”, a punctat Adrian Negrescu.
Explorează subiectele:
