„Îmi vine să-mi cer vechiul buletin înapoi” / Promisiunea buletinului electronic se lovește de birocrația din instituții

Tranziția către cartea electronică de identitate (CEI) trebuia să marcheze intrarea României în era serviciilor publice moderne, fără dosare cu șină și cozi interminabile. În realitate, lipsa de dotări tehnice și nepregătirea personalului de la ghișee transformă noul document într-o sursă constantă de frustrare pentru cetățenii care au sperat la o viață mai simplă.

Adoptarea noului format de buletin a venit la pachet cu un set generos de argumente oficiale: securitate sporită împotriva fraudelor și clonării, dimensiuni reduse similare cardurilor bancare, posibilitatea emiterii înainte de împlinirea vârstei de 14 ani pentru călătorii în străinătate și recunoaștere ca document de tranzit în Uniunea Europeană și în statele partenere. Totodată, Ministerul Afacerilor Interne a inclus gratuit un certificat digital pentru semnătură electronică avansată — cu valoare juridică egală cu cea olografă, exceptând actele autentice — și un mecanism de autentificare online bazat pe PIN. Pentru protejarea vieții private, adresa de domiciliu a fost scoasă de pe suprafața plasticului, fiind stocată exclusiv pe cipul electronic.

În practica de zi cu zi, singurul beneficiu tangibil și lipsit de complicații a rămas faptul că noul card încape mult mai comod în portofel. În rest, ritmul lent în care administrația publică integrează tehnologia a creat un decalaj major între ce poate documentul și ce pot gestiona efectiv funcționarii.

Discrepanța dintre cipul digital și infrastructura din birouri

Problemele apar frecvent în momentul în care o instituție solicită verificarea adresei de reședință. Cum informația nu mai poate fi citită direct cu ochiul liber, funcționarii au nevoie de echipamente sau programe dedicate. Acolo unde aceste dispozitive lipsesc, cetățenilor li se cere în continuare să facă dovada domiciliului. Deși adresa poate fi extrasă în format electronic, procedura presupune ca utilizatorul să dispună de un smartphone echipat cu tehnologie NFC și să descarce aplicația mobilă Ro CEI Reader, din care poate genera un document PDF justificativ.

Pentru valorificarea completă a buletinului electronic este nevoie de o întreagă suită de instrumente tehnice și coduri de securitate:

• Două coduri PIN distincte: o combinație din 4 cifre pentru procesul de autentificare și una din 6 cifre destinată semnăturii electronice, ambele setate și activate la ridicarea cardului de la Evidența Populației;
• Aplicația ROeID: necesară pe telefon pentru crearea unei identități digitale oficiale și validată prin Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), folosită la accesarea serviciilor publice online;
• Echipamente suplimentare pe PC: utilizarea pe calculator solicită achiziționarea unui cititor de carduri compatibil și instalarea software-ului IDPLUGMANAGER.

Chiar și integrarea în sistemele deja existente avansează anevoios. Platforma „E-Sănătatea Mea”, menită să permită utilizarea CEI drept card de sănătate, întâmpină sincope, iar în farmacii pacienților li se solicită adesea vechiul card fizic de sănătate. De asemenea, platformele online ale statului nu sunt întotdeauna actualizate la timp: solicitanții din Programul Rabla 2026 au raportat dificultăți la completarea formularelor Administrației Fondului pentru Mediu (AFM), instituția lămurind ulterior că există un câmp separat pentru cei cu buletin electronic.

Experiența unui utilizator: drumuri suplimentare și neștiință la ghișee

Un exemplu clar despre cum se blochează digitalizarea în relația directă cu statul este cel al Feliciei Botea. După ce s-a mutat dintr-un municipiu reședință de județ într-o localitate învecinată, aceasta a optat pentru noul buletin, sperând la proceduri simplificate. Dificultățile au debutat chiar la sediul de Evidență a Populației, unde sistemul informatic nu a funcționat în ziua programată pentru eliberare, fiind nevoită să își ia încă o zi liberă de la serviciu pentru a reveni. La înmânare, funcționara i-a recomandat deja să nu mizeze pe noul document la farmacii, avertizând-o că sistemele din teren nu îl recunosc peste tot.

Următoarea oprire, la Direcția de Taxe și Impozite, a adus noi obstacole când a trebuit să își înregistreze noua adresă:

„Prezinți buletinul nou la Taxe și Impozite. Funcționara ți-l cere în fizic pe cel complet, cu adresa. Îl ai în telefon, descărcat din aplicație. Nu e de ajuns. «Trimiteți-ni-l pe mail». De ce? Nu știa să lucreze cu cititorul de carte electronică. Simplu. Așa că tot omul era pus să facă trei manevre în plus, ca să nu bage funcționara cartea în cititor și să facă ea crop pe imagine ca să scoată adresa. A venit altă funcționară, care îmi cerea să bag PIN-ul și ținea cititorul în mână la ea, fără să mi-l dea, între noi fiind taraba ghișeului. «Unde să bag pinul?»; «În cititor, unde!»; «Păi, dați-mi cititorul»”. — Felicia Botea

Situația nu a fost mai flexibilă nici în sectorul bancar. Deși reprezentanții unității financiare susțineau că actualizarea datelor de stare civilă se sincronizează automat în maximum jumătate de oră din bazele centrale ale statului, informațiile nu s-au transferat, iar angajații au cerut un act clasic din care să reiasă fizic noua reședință.

Episodul a adus-o pe utilizatoare în pragul de a dori renunțarea la noul document în favoarea modelului tradițional, revoltată de faptul că dosarul cu acte fizice rămâne obligatoriu în ciuda retoricii oficiale privind interoperabilitatea bazelor de date:

„Am vrut să merg să cer vechiul buletin înapoi, sau să-mi fac altul, tot pe stil vechi, să scap de prostia și nemernicia statului român față de cetățean, pentru că îți bagi tot tu capul la jug. Tot nu înțeleg, cu toate laudele de digitalizare, de ce la orice interacțiune cu Evidența Populației tot tu trebuie să ai teancul doldora de acte, dosarul cu totul documentat de când te-ai născut. De ce e nevoie să îmi demonstrez nașterea, starea civilă, legăturile de filiație când ei au totul acolo? De ce nu e de ajuns să mă identific? De ce trebuie să demonstrez că m-am născut? De ce trebuie eu să demonstrez cu acte ce am în proprietate? Nu au totul acolo bine betonat, pe taxe, impozite, declarații? Și dacă nu ai declara deloc vreo tranzacție, nu poți fugi de răspundere, că devii pasibil de altele. Ei au totul interconectat, cum au mărturisit băncile, dar le e lene să dea un click. Își bat joc de om, efectiv”. — Felicia Botea

Explorează subiectele:

carte de identitate electronicădigitalizarebirocrație

Distribuie Distribuie Comentarii