Derapajul PSD, confirmat la nivel european: partidul, pe lista autoritarilor
România, pe locul trei în Europa la voturile pentru partide autoritare (studiu) Foto: Inquam
Datele apar în raportul „Indicele Populismului Autoritar 2026”, semnat de Andreas Johansson Heino și realizat sub egida organizațiilor Timbro și EPICENTER. Analiza, care evaluează 31 de state democratice din Europa, arată că România este depășită doar de Bulgaria și Cehia în ceea ce privește procentul de voturi dirijat către partide extremiste, populiste sau autoritare. Concret, la scrutinul parlamentar din 2024, mai mult de jumătate din opțiunile electoratului român s-au îndreptat către partide etichetate drept „contestatare”.
Mai mult, dintre cele 18 formațiuni politice din întreaga Europă considerate a fi „puternic autoritare”, nu mai puțin de trei provin din România: AUR, S.O.S. România și POT. Însă marea problemă de imagine și de substanță democratică vizează PSD. Partidul a fost inclus de cercetători în categoria formațiunilor cu autoritarism „mediu”, o încadrare care scoate la iveală discrepanța majoră dintre fațada sa pro-europeană și practicile politice de acasă.
Duplicitatea PSD: socialist la Bruxelles, cu apucături autoritare la București
Analizând concluziile acestui raport, politologul George Jiglău a explicat cum comportamentul intern al social-democraților îi trădează, în ciuda afilierii lor la familia politică europeană. Dacă în cazul AUR, SOS și POT tendințele autoritare sunt deja o certitudine, prezența PSD pe această listă demască realitatea din statele postcomuniste.
„Este interesant că în cazul României este luat în calcul și PSD, ca partid cu autoritarism mediu, alături de POT, AUR și SOS, pentru care întrebarea dacă au sau nu tendințe autoritare nu se mai pune în aceeași măsură. În cazul PSD, însă, totul depinde la ce ne uităm: dacă operaționalizăm autoritarismul într-un anumit fel, atunci da, putem să îl catalogăm astfel, deși PSD este membru al Partidului Socialiștilor Europeni. În țările postcomuniste pot exista partide de sorginte socialistă care, prin apartenența europeană, au o anumită poziție, dar pe plan intern se comportă în moduri care le-ar putea califica drept partide cu cel puțin înclinații autoritare” - George Jiglău.
De altfel, oportunismul ideologic al PSD are rădăcini adânci în istoria recentă. Până la ascensiunea parlamentară a celor de la AUR, în anul 2020, social-democrații au fost cei care au monopolizat și cultivat exact acel bazin electoral. Deși se pretindea un partid social-democrat după model european, cu măsuri economice de stânga, PSD a promovat constant o agendă profund conservatoare pe linia valorilor, jucând rolul extremei pe scena politică din lipsa unui competitor mai radical.
„Simplificând, putem admite că, până în 2020, când AUR a intrat în Parlament, acel electorat era aproape în întregime preluat de PSD. PSD era un partid declarat social-democrat de tip european, care pe zona economică își asuma dimensiunea mai progresistă, dar pe zona de valori era mai degrabă un partid conservator. Neexistând în sistemul de partide ceva mai conservator decât PSD pe zona de valori, PSD era cumva aparent extrema. Se opunea extremului doar pe jumătate, între ghilimele, pentru că în anumite situații era probabil mai aproape de extremă, iar în altele, mai ales fiind un partid mare cu voci multiple, exista și o parte de moderație” - George Jiglău.
Cosmetizarea eșuată din mandatul lui Marcel Ciolacu
Apariția AUR a lăsat PSD într-o profundă criză de identitate, forțând conducerea partidului să joace la două capete. Sub șefia lui Marcel Ciolacu, formațiunea a încercat o cosmetizare a imaginii, mimând deschiderea către valori progresiste prin cooptarea sau promovarea unor figuri precum Victoria Stoiciu și Florin Manole, în timp ce greii partidului continuau să bată monedă pe discursul conservator clasic.
„Apoi, a venit perioada în care președintele PSD, Marcel Ciolacu, încerca să transmită sentimentul unui lider mai deschis pe zona de valori și a adus în partid pe Victoria Stoiciu, iar Florin Manole a urcat tot mai sus în ierarhia partidului; el este un fost activist rom, cu vederi foarte progresiste pe tema consumului și incriminării consumului de droguri, în linia Victoriei Stoiciu. Au mai fost, așadar, momente în care PSD cu o mână se înclina spre zona conservatoare clasică, prin vocea multor oameni importanți din partid, iar cu cealaltă mai făcea câte ceva și pentru progresism” - George Jiglău.
Această strategie de fațadă s-a prăbușit însă rapid, lăsând la vedere adevărata natură a partidului. Plecarea Victoriei Stoiciu și trecerea în plan secund a discursului progresist asumat de Florin Manole arată că PSD a abandonat încercările de modernizare ideologică, adâncindu-se într-o confuzie doctrinară care îi justifică pe deplin încadrarea în rândul partidelor cu reflexe autoritare.
„Acum, probabil că în ultima vreme partea mai progresistă a partidului s-a estompat: Victoria Stoiciu a plecat, Florin Manole este important în continuare, dar poate vorbește mai puțin despre subiectele care ar putea să califice și partidul măcar cu oarecare înclinații progresiste. Cred că tocmai această situație explică bine și includerea PSD în categoria partidelor cu înclinații autoritare: ilustrează profilul neclar pe care PSD îl are de când a apărut AUR și dilema în care se află” - George Jiglău.
Cât de gravă este inflația de extremism și cum a scăpat PNL
Dincolo de derapajele PSD, cercetătorul atrage atenția că studiul european trebuie citit și cu o doză de precauție, întrucât autorii străini pot pierde din vedere anumite subtilități ale politicii dâmbovițene. Un exemplu elocvent este PNL, care a scăpat de includerea în această clasificare datorită criteriilor metodologice utilizate, deși comportamentul liberalilor pe plan intern trădează, de asemenea, reflexe similare.
„Este bine să avem puțină precauție, pentru că autorii nu înțeleg la fel de bine toate nuanțele pe care le înțelegem noi. Faptul că PNL nu este inclus ține de criteriile pe care le-au avut în vedere cercetătorii, atunci când au condus studiul. Deși, pe plan intern, am putea vedea și la PNL semne care să sugereze tendințe autoritare” - George Jiglău.
În ceea ce privește ponderea uriașă a partidelor extremiste din România reflectată de cifrele seci ale raportului, politologul nuanțează situația. Deși datele sugerează o adevărată inflație de astfel de formațiuni, fragmentarea viitoare a acestei zone politice ar putea diminua pericolul. Sondajele actuale creditează blocul radical cu 35-40% din intențiile de vot, însă eventualele sciziuni din interiorul AUR până la alegerile din 2028 ar putea împărți acest electorat între mai multe partide mici.
„Dacă ar fi să luăm aceste cifre și procente ca atare, ca și cum ar spune ceva concret despre scena politică din România, este clar că asistăm la o inflație de partide extremiste în sistemul politic românesc. Dar situația ar putea să nu fie atât de gravă pe cât pare. În cazul AUR, până în 2028 ar putea să apară rupturi: sunt oameni care au plecat în ultima vreme, ar putea să își facă partide și, într-o anumită conjunctură, să câștige și mandate. În România, sondajele indică acum 35–40% pentru această zonă, procent care se poate duce la un singur partid, dacă toți votanții cu acest profil merg la AUR, dar mai degrabă aceste voturi se vor împărți în mai multe direcții” - George Jiglău.
Explorează subiectele:
