Microplasticul provine din eroziunea materialelor plastice şi sunt mai mici decât un bob de orez, uneori chiar invizibile cu ochiul liber.
Cercetătorii au descoperit în medie 29 de particule pe litru de zăpadă topită. Ei au identificat 13 tipuri diferite de materiale plastice, iar cel mai des întâlnit (în 79% din mostre) a fost tereftalatul de polietilenă (PET), folosit mai ales în fabricarea sticlelor de băuturi răcoritoare şi hainelor.
De unde a venit microplasticul?
„Sursa cea mai probabilă a acestor fragmente de microplastic purtate pe calea aerului sunt staţiile locale de cercetare ştiinţifică”, a scris cercetătorul Alex Aves în revista Cryosphere. Cu toate acestea, el a precizat că microplasticele fi putut veni de la 6.000 km depărtare.
Studiile anterioare au descoperit un nivel de poluare cu microplastic în banchiza Antarcticii şi în apele de suprafaţă, dar acesta este prima descoperire a microplasticului în zăpadă proaspătă.
În 2020, cercetătorii au descoperit fragmente de microplastic în apropierea vârfului Muntelui Everest, dar şi în adâncul oceanelor.
De ce este noua descoperire îngrijorătoare?
Această formă de poluare poate avea atât efecte locale, cât şi la scară largă.
„Microplasticul poate avea substanţe nocive lipite pe suprafaţa sa, cum ar fi metale grele, alge. Deci, pot oferi o modalitate prin care speciile dăunătoare pot ajunge în unele zone îndepărtate şi sensibile”, spune Laura Revell, profesor asociat la Universitatea Canterbury.
Experţii susţin că oamenii inhalează şi ingerează microplastice prin aer, apă şi alimente.
Nu s-au făcut multe cercetări cu privire la impactul microplasticului asupra sănătăţii oamenilor, dar un studiu realizat de Hull York Medical School şi Universitatea din Hull anul trecut a constatat că nivelurile ridicate de microplastic ingerat de corpul uman pot avea efecte dăunătoare, inclusiv moarte celulară şi reacţii alergice.
De asemenea, microplasticul poate creşte impactul încălzirii globale. Microplasticul de culoare închisă depus în calotele glaciare şi gheţari poate accentua încălzirea globală prin absorbţia luminii solare şi creşterea încălzirii locale.
Straturile de zăpadă curate, banchizele şi gheţarii pot reflecta o mare parte din lumina soarelui, dar alte particule poluante, precum carbonul negru, au fost descoperite şi pe banchizele şi gheţarii din Himalaya, iar oamenii de ştiinţă spun că accelerează procesul de topire în acele locuri.
Topirea rapidă a gheţarilor din lanţurile muntoase poate produce alunecări de teren, avalanşe şi revărsarea lacurilor. Mai mult decât atât, acest proces reprezintă o ameninţare şi pentru aprovizionarea cu apă şi agricultura din regiunile muntoase de pe tot globul.
Vă recomandăm să citiţi şi
