Dezastrul lăsat de sinecuriștii PSD și USR la Apele Minerale: pierderi record pentru un monopol de stat
Deși controlează jumătate din piața românească de profil și gestionează o resursă unică pe continent, Societatea Națională a Apelor Minerale (SNAM) a ajuns în pragul colapsului financiar. Căpușată sistematic de clientela politică – în frunte cu reprezentanții PSD, dar și ai PNL și USR –, compania de stat a raportat în 2025 primele pierderi din ultimele două decenii, acumulând datorii istorice în timp ce banii publici se scurg pe contracte de pază redundante și salarii uriașe pentru directori numiți pe criterii de partid.
România se bucură de o poziție privilegiată la nivel continental, deținând circa 30% din rezervele europene de ape minerale naturale destinate consumului alimentar și balneoterapeutic. Cu o tradiție de peste două secole în exploatarea și valorificarea acestor resurse unice prin calitatea, cantitatea și varietatea lor, țara noastră genera, potrivit unui raport publicat în 2020 de Consiliul Concurenței , circa 3% din producția Uniunii Europene și peste 12% din cea a Europei de Est (zonă care include state precum Polonia, Cehia, Ungaria, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Croația, Slovacia, Slovenia, Serbia, Belarus, Estonia, Letonia și Lituania).
Piața autohtonă funcționează printr-un sistem dual: îmbuteliatorii fie accesează resursele direct printr-o licență proprie, fie încheie contracte comerciale cu Societatea Națională a Apelor Minerale SA (SNAM). Această companie de stat, al cărei buget depinde în mod esențial de redevențele încasate de la operatorii privați, deține un veritabil monopol, fiind titulara a 41 de licențe de exploatare (valabile până în 2029), ceea ce echivalează cu aproximativ jumătate din piața națională.
Rețeta falimentului sub oblăduirea PSD și a partenerilor de guvernare
În ciuda acestui avantaj strategic uriaș, SNAM a fost transformată într-o afacere păguboasă. Sub paravanul Ministerului Economiei – acționarul unic al companiei, controlat succesiv de PSD, PNL și USR –, societatea a devenit un refugiu pentru sinecuriști. De altfel, perioada exactă în care compania s-a prăbușit financiar coincide cu mandatele directorilor generali impuși pe filiera PSD: Victor Andrei Dimitriu (septembrie 2024 – aprilie 2025) și Constantin Gabriel Gheorghe (mai 2025 – mai 2026).
Astfel, conform datelor publice și informațiilor furnizate de surse din interiorul companiei pentru G4Media.ro, anul 2025 a adus primele pierderi financiare pentru SNAM de după 2005 (existând posibilitatea ca firma să fi fost profitabilă și anterior acelui an, însă platformele financiare nu dețin date mai vechi, iar instituția a evitat să clarifice acest aspect). Deși estimase un profit record pentru perioada post-2019, în valoare de 3,2 milioane de lei, societatea a încheiat anul 2025 cu o gaură de 4,27 milioane de lei, raportată la o cifră de afaceri de aproape 50 de milioane de lei.
Mai mult, datoriile au explodat în 2025, atingând 10,8 milioane de lei – cel mai ridicat prag de după 2015. De asemenea, conducerea a eșuat în recuperarea unor creanțe de 614.000 de lei, sumă care a contribuit direct la adâncirea pierderilor. Oficialii SNAM au justificat acest eșec prin faptul că firmele debitoare au intrat în faliment, iar la masa credală creanțele companiei de stat au avut un rang inferior, resursele fiind epuizate de lichidatori pentru despăgubirea altor creditori prioritari.
”Este o companie căpușată de stat și management numit în condiții netransparente, schimbat frecvent, după algoritmi și cerințe lipsite de predictibilitate. Trecerea de la profit la pierdere nu poate fi privită doar ca o evoluție contabilă nefavorabilă. Ea vine pe fondul unui șir de decizii întârziate, investiții asumate și nefinalizate, achiziții care avansează cu dificultate, probleme administrative ajunse până în teren și proceduri de achiziție atribuite către firme agreate” – Avertizor de integritate, pentru G4Media.ro
Invocând ”greaua moștenire” și un context economic special, conducerea SNAM a oferit o explicație amplă pentru dezastrul financiar din 2025:
”Deşi au mai existat perioade de turbulență economică, situația anului 2025 a fost, într-adevăr, una particulară. Principala ei cauză a constat în impunerea, de catre ANRMPSG (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon n.r.), a unor redevențe crescute, inclusiv retroactive, aferente anilor anteriori. Apoi, a existat o durată mare a procedurilor de actualizare a prețului reglementat, la care SNAM facturează către îmbuteliatori mia de litri (de la 43,25 lei metrul cub la 56,80 lei metrul cub). Acest parcurs instituțional, obligatoriu prin lege, de corecţie cu indicele mediu al prețurilor de consum (care conform INS a fost de 134,80% pentru perioada noiembrie 2021 – mai 2025) a durat peste 6 luni, independent de voința și capacitatea de actiune ale SNAM. Rezultatul a fost realizarea unor încasări mai mici decât cele estimate, conducând la pierderea menționată. În fine, o altă cauză a pierderilor a constat în neadaptarea cheltuielilor la veniturile estimate.” – Conducerea SNAM
Referitor la datoriile de 10,8 milioane de lei, instituția a precizat că 1,5 milioane reprezintă datorii comerciale, iar 9,3 milioane sunt obligații fiscale scadente în 2026, generate de indexarea redevențelor cu rata inflației pentru anii 2024 și 2025, prin Ordinul președintelui ANRMPSG nr. 241/07.05.2025.
Paradoxal, în plin declin financiar, schema de personal a atins în 2025 cel mai mare nivel de după 2020. Actualul management s-a delimitat de fosta conducere (asigurată de oamenii PSD), susținând că a implementat o ”autentică reorganizare”, prin care a redus organigrama de la 152 la 131 de posturi (dintre care doar 111 sunt ocupate efectiv în prezent) și a tăiat funcții de conducere dintr-un total anterior de cinci posturi de director.
Parada sinecurilor: de la dosare de corupție în PSD, la scandaluri sexuale și salarii de lux
Instabilitatea managerială și politizarea excesivă au paralizat proiectele strategice ale companiei. Avertizorul de integritate subliniază că SNAM operează ”în regim de avarie” deoarece directorii evită asumarea deciziilor majore, generând în schimb litigii, amenzi și pierderi. Deși pe hârtie compania dispune de clienți, investiții de zeci de milioane de lei și jumătate din licențele naționale, realitatea din teren este haotică.
Între 2020 și momentul actual, la șefia executivă s-au perindat patru directori generali: liberalul Iuliu-Alin Udriște (ianuarie 2020 – septembrie 2024), urmat de reprezentanții PSD Victor Andrei Dimitriu și Gabriel Constantin Gheorghe, iar din mai 2026 de Dumitru Florian Staicu (susținut pe filiera PNL/PMP). Conform datelor oficiale, atât Gheorghe (PSD), cât și Staicu au beneficiat de indemnizații brute lunare ce depășesc 30.000 de lei (mai exact, 31.712 lei pentru actualul director). La rândul său, fostul deputat PNL Iuliu-Alin Udriște a fost implicat într-un scandal monstruos: conform DeFapt.ro , o subordonată l-a acuzat de hărțuire sexuală, susținând că acesta a încercat să o sărute cu forța și i-a arătat un film porno pe telefon în timpul orelor de program.
Consiliul de Administrație (CA) a fost, de asemenea, o adevărată pepinieră de cadre de partid, remunerate cu 8.130 de lei brut lunar. PSD nu a ezitat să își plaseze aici oameni controversați, adevărați colecționari de sinecuri la stat, precum fostul polițist Felix Florin Braniște sau Ioana Timofte – nepoata unui fost director al SRI, care a fost recent trimisă în judecată pentru fapte de corupție. PNL a contribuit la politizarea CA prin numirea Mihaelei Parmena Țibrea și a lui Doru Corneliu Vladu. Ulterior, în mandatul de la Economie al lui Irinel Darău (USR) , structura de conducere a fost acaparată de USR, trei dintre cei cinci membri – Cristian Bordei, Mihai Ghinescu și Mihnea Mihail Jida – declarându-și oficial apartenența la această formațiune.
Achiziții absurde, analize întârziate și apă furată cu conducta
Sub această conducere politizată, banii companiei s-au scurs pe contracte discutabile. Un exemplu elocvent este angajarea firmei Pols Security pentru paza sediului central din București, în condițiile în care contractul de închiriere a clădirii includea deja pază, acces cu cartelă și supraveghere video. În 2025, Pols Security a primit un contract inițial de 123.092,80 lei, suplimentat printr-un act adițional cu 69.024 lei, ajungând la un total de 192.116,80 lei. În aprilie 2026, SNAM a semnat un nou contract cu aceeași firmă, în valoare de 188.000 lei. Conducerea s-a justificat invocând ”exigențe de securitate” care impun personal permanent, adăugând că acest contract – moștenit de la vechile administrații – a fost recent renegociat și redus doar la durata programului de lucru.
O altă vulnerabilitate majoră vizează controlul calității apei de la raft. Dacă în 2025 contractul anual pentru analizele obligatorii de laborator era semnat încă din martie, în 2026 licitația nu era finalizată nici măcar în luna septembrie. Conducerea executivă a preferat să împartă achiziția în comenzi lunare succesive, practică pe care avertizorul de integritate o cataloghează drept o dovadă de netransparență și dezinteres față de siguranța apei și bugetul instituției. SNAM a recunoscut situația, dând vina pe lipsa specialiștilor în achiziții publice în prima parte a anului 2026, dar a dat asigurări că achizițiile directe au respectat pragurile legale și nu au păgubit compania.
Neregulile s-au extins și în teren. În octombrie 2025, SNAM a primit o amendă de 50.000 de lei de la ANRMPSG privind protejarea zăcământului Biborțeni-Bățani. Deși sursele G4Media.ro au indicat că sancțiunea a vizat lipsa plăcuțelor de semnalizare, compania a susținut că acestea existau (fiind doar uzate), iar amenda a vizat alte deficiențe constatate la control.
Mai grav, avertizorul a semnalat favorizarea unor operatori privați prin păsuiri la plata redevențelor sau a garanțiilor, falimente strategice pentru ștergerea datoriilor și chiar furtul de apă minerală. Deși a negat acordarea unor amânări la plată în cazurile punctuale prezentate de jurnaliști, SNAM a confirmat un caz flagrant de ”piraterie” în județul Bihor. În 2026, s-a descoperit că firma Velta Prod SRL montase ilegal o conductă înaintea contorului comercial din incinta sa, furând astfel mii de metri cubi de apă lunar. După depistarea branșamentului ilegal, SNAM a facturat consumul pe luna august 2026 direct pe baza contorului de la sursă (factură achitată integral de operator), iar pe 22 octombrie 2026 – chiar în ziua în care presa a cerut explicații oficiale – contoarele din fabrică au fost demontate, măsurarea făcându-se exclusiv la sursă.
Amenințarea insolvenței și războiul de 24 de milioane de lei cu Romaqua Group
Deși oficialii SNAM pretind că finanțele s-au echilibrat și estimează revenirea pe profit, compania se află sub amenințarea unui proces devastator. Liderul pieței, Romaqua Group, solicită în instanță despăgubiri de 24 de milioane de lei, acuzând compania de stat că i-a livrat apă contaminată microbiologic. Autoritățile sanitare au confirmat neconformitatea, oprind îmbutelierea și dispunând retragerea sticlelor de pe piață, ceea ce a transformat în pierdere toate investițiile Romaqua în aducțiuni, linii de producție și marketing.
În timp ce SNAM consideră prematură discutarea unui eventual eșec în instanță și promite respectarea contractelor, Romaqua avertizează că va uza de toate pârghiile legale pentru a-și proteja drepturile și a impune respectarea normelor europene. Mai mult, îmbuteliatorul atacă însăși existența companiei de stat, pe care o consideră o anomalie a anilor '90:
”SNAM a apărut în geografia economică românească ca un compromis politico-economic, realizat în condițiile anilor `90 de către cei aflați la conducerea țării, fără a se respecta procedurile naționale sau cele europene. (…) în loc ca îmbuteliatorii să plătească în mod direct redevențele către stat au devenit captivi unei societăți intermediare și au fost obligați să încheie contracte de furnizare a apelor minerale la prețuri duble (…) am dori să avem o relație direct cu statul, nu cu o societate intermediară unică în Europa modernă sau mai bine zis în Uniunea Europeană.” – Romaqua Group
Avertizorul de integritate atrage însă atenția că pierderea acestui proces ar împinge SNAM într-o ”insolvență controlată, adică faliment”, cu efecte dramatice asupra siguranței naționale a resurselor de apă, întrucât ANRMPSG nu dispune de personalul necesar pentru a monitoriza în timp real exploatările private:
”Pierderile economice ale SNAM sau chiar dispariția companiei nu înseamnă doar falimentul unei societăți de stat și ștergerea unor locuri de muncă, ci riscul ca exploatarea resurselor de apă minerală să devină imposibil de controlat, iar zăcămintele să fie exploatate excesiv, fără a exista sau a fi respectat un plan pe termen lung de exploatare, protejare a resurselor, monitorizare a surselor de apă, prevenirii degradării sau poluării și, în final, al introducerii pe piață a unor produse neconforme” – Avertizor de integritate, pentru G4Media.ro
În tot acest tablou sumbru, proiectul construirii unei fabrici proprii de îmbuteliere a statului rămâne o simplă promisiune electorală. Deși ideea a fost inclusă în toate programele de guvernare votate de Parlament în ultimul deceniu și ar fi putut genera venituri substanțiale la buget din TVA, dividende și taxe pe muncă, niciun ministru al Economiei și niciun director nu a concretizat-o. Actuala conducere a SNAM se limitează să declare că ”a reluat explorarea oportunității și viabilității acestui demers”, promițând să informeze publicul dacă proiectul va evolua.
Explorează subiectele:
