Dinozaurii, uciși de un asteroid venit din zonele reci și îndepărtate ale Sistemului Solar

Cercetătorii susțin că au identificat originea asteroidului. FOTO: arhivă

Asteroidul, cu un diametru estimat între 10 și 15 kilometri, a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 20 de kilometri pe secundă, impactând zona actualei Peninsule Yucatán din Mexic. Coliziunea a generat craterul Chicxulub, care măsoară circa 180 de kilometri în diametru.

Impactul a avut consecințe devastatoare, vaporizând rocile din punctul de coliziune și eliberând în atmosferă cantități uriașe de praf, cenușă și alte particule. Această ploaie de reziduuri a obturat lumina Soarelui timp de luni sau chiar ani, ducând la o răcire drastică a climei și la prăbușirea lanțurilor trofice bazate pe fotosinteză. Conform Space Daily , aproximativ 75% dintre speciile de pe Pământ au dispărut, inclusiv toți dinozaurii non-aviari.

Ruteniul a dezvăluit „amprenta” chimică a asteroidului

Până de curând, deși se știa că un asteroid a provocat extincția dinozaurilor, originea exactă a acestuia rămăsese un mister. Un pas important în rezolvarea acestei enigme a fost făcut de o echipă de cercetători condusă de geochimistul Mario Fischer-Gödde, de la Universitatea din Köln.

Aceștia au analizat izotopii de ruteniu prezenți în stratul geologic format în urma impactului, utilizând probe colectate din Danemarca, Italia și Spania. Studiul lor, publicat în 2024 în revista Science, a relevat că „amprenta” chimică a asteroidului este consistentă cu cea a condritelor carbonacee. Acestea reprezintă un tip de asteroizi primitivi care se formează în zonele exterioare ale Sistemului Solar, dincolo de orbita lui Jupiter.

Analiza detaliată a eliminat, de asemenea, ipoteza conform căreia obiectul ar fi putut fi o cometă sau un asteroid originar din partea interioară a Sistemului Solar, consolidând teoria originii sale îndepărtate.

Cât de probabil este un nou impact catastrofal?

Cercetătorii subliniază că evenimentele de o asemenea anvergură, precum impactul de la Chicxulub, sunt extrem de rare, estimându-se că se produc la intervale de zeci de milioane de ani. Majoritatea asteroizilor de mari dimensiuni care se apropie de Pământ au fost deja identificați și sunt monitorizați cu atenție, iar în prezent, niciunul dintre aceștia nu se află pe o traiectorie de coliziune cu planeta noastră.

Oamenii de știință continuă să urmărească obiectele cosmice mai mici, care sunt mai dificil de detectat, și să aprofundeze studiul efectelor produse de impactul de la Chicxulub. Aceste cercetări sunt esențiale pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor care au condus la extincția în masă de la sfârșitul Cretacicului și pentru dezvoltarea unor strategii de apărare planetară, dacă va fi cazul.