DN 66, șoseaua care leagă Transilvania de Oltenia prin Defileul Jiului. Locurile fascinante de văzut toamna pe ruta transcarpatică

Drumul Național 66 leagă Transilvania de Oltenia pe un traseu de peste 200 de kilometri, între Simeria și Filiași. Șoseaua străbate văi adânci și trecători montane, trecând pe lângă cetăți dacice, turnuri medievale, viaducte și orașe, înainte de a coborî prin Defileul Jiului spre sudul României.

Drumul Național 66 leagă regiunile istorice Transilvania și Oltenia printr-unul dintre cele mai spectaculoase defilee din România, Defileul Jiului, însă trecătoarea de la poalele Munților Vâlcan și Parâng nu este singurul reper al acestei rute strategice de comunicații.

Locuri ca Valea Streiului și Cheile Crivadiei au devenit tot mai populare în ultimii ani printre călătorii care pornesc în excursii pe DN 66, datorită monumentelor naturii și monumentelor istorice înșirate pe traseu.

Toamna, peisajul sălbatic traversat de șoseaua cu o lungime de aproximativ 210 kilometri atrage numeroși pasionați de fotografie, în timp ce monumentele istorice și micile orașe împodobesc și animă traseul drumului național.

De la Valea Streiului la trecătoarea Crivadiei

DN 66 începe din Simeria Veche, în apropierea locului unde râul Strei se varsă în Mureș și a unuia dintre cele mai vechi noduri feroviare din România. De aici, traseul coboară spre sud, urmând cursul inferior al Streiului până la Hațeg, un oraș cu circa 9.000 de locuitori, punct de întâlnire al rutelor dinspre regiunile istorice ale Banatului, Transilvaniei și Olteniei.

Pe cei 30 de kilometri ai traseului dintre Simeria Veche și Hațeg (video), DN 66 trece prin orașul Călan și prin mai multe sate arhaice cu biserici medievale de piatră, ridicate în urmă cu peste șase secole.

Peisajul lor este conturat de Munții Șureanu, la răsărit, unde se află cele mai faimoase cetăți dacice, și, la sud, de crestele Retezatului, acoperite cu zăpadă o mare parte a anului. Acest traseu era folosit drept cale de comunicație din vremuri străvechi.

Din Hațeg, drumul național urmează cursul mijlociu al Streiului, strecurându-se prin zona de șes dintre Munții Șureanu și Retezat. Alte așezări pitorești, cu biserici medievale și castele nobiliare din secolele trecute, sunt lăsate în urmă de drumul care urcă lin spre cumpăna apelor Streiului și Jiului, de la Crivadia, aflată la circa 30 de kilometri de Hațeg.

Construit la mijlocul anilor ’60, odată cu modernizarea DN 66, viaductul Crivadia se înalță la peste 100 de metri deasupra pârâului, la intrarea în Cheile Crivadiei.

„Noile poduri şi viaducte, dintre care unele sunt îndrăzneţe lucrări de artă, plasate în locuri pitoreşti, contribuie la fluidizarea traficului auto, tot mai aglomerat în ultima vreme. Astfel, viaductul de lângă satul Crivadia, pe drumul naţional Haţeg—Petroşani (DN 66), încalecă valea râului Crivadia printr-un arc alcătuit din patru grinzi de beton. În apropiere, pe stânga drumului, un turn de pază din Evul Mediu încununează o înălţime”, informa presa vremii, în 1966, la inaugurarea viaductului.

Misterele Turnului Crivadiei

Trecând peste viaduct, DN 66 ocolește despicătura chiar pe sub Turnul medieval al Crivadiei, vechi de aproape cinci secole. Turnul a fost folosit în trecut ca punct de supraveghere a căii de acces din Țara Românească în Transilvania.

Unii autori i-au atribuit în trecut origini străvechi, neconfirmate de cercetările arheologice. Aceștia susțineau fie că ar fi fost construit de daci, cu ajutorul meșterilor romani, fie că era un edificiu roman, clădit după războaiele de cucerire a Daciei.

„Câmpia Hațegului are forma unui triunghi isoscel, în fiecare colț având câte un pas: larg spre apus - Poarta de fier transilvană, strâmt și râpos spre Nord - Orlea; deluros și frământat spre Sud - Crivadia—Merișor. Dacii, pentru a le închide, au zidit la Orlea un turn de piatră, hexagonal, împrejmuit cu ziduri; la Crivadia, unde pământul e mai frământat, au ridicat pe culmea unei stânci un simplu turn rotund, adevărat paznic la ieșirea Streiului din pasul Merișor spre câmpie. Ceva mai complicate par întăriturile de la Poarta de fier transilvană. Aci au tras de-a curmezișul pasului, la depărtare de 4—500 metri, două perechi de câte trei rânduri de valuri și șanțuri, având un turn rotund între ambele întăriri ca pază și observator”, informa și colonelul Alexandru Culici, în revista România Militară (1937).

Același autor afirma că, în timpul războaielor daco-romane, romanii au forțat intrarea în Valea Streiului prin trecătorile de la poalele fortăreței.

„O mare luptă se dă la Crivadia, eșirea de nord a Pasului Merișor, în câmpia Barului. Dacii prăvălesc copacii pentru a-și asigura retragerea”, adăuga colonelul Alexandru Culici.

Defileul Jiului, marea trecătoare de pe DN 66

De la Crivadia, traseul coboară spre Valea Jiului, pe la poalele Munților Șureanu și ale cetății dacice Bănița, ajungând la Petroșani, municipiul minier cu circa 31.000 de locuitori, situat la 50 de kilometri de Hațeg.

Orașul din centrul Văii Jiului, înșirat pe mai mulți kilometri de-a lungul Jiului de Est, înfățișează, pe de o parte, cartierele muncitorești de la poalele Parângului și, pe de altă parte, zona industrială și feroviară. La Livezeni, Jiul de Est primește apele Jiului de Vest, înainte de a începe, însoțit de DN 66 și de calea ferată Petroșani – Bumbești-Jiu, traversarea celei mai spectaculoase porțiuni a traseului: Defileul Jiului.

Cu o lungime de peste 30 de kilometri, Defileul Jiului începe de la marginea municipiului Petroșani și continuă pe un traseu sinuos, spre sudul României, în care valea adâncă a Jiului desparte Munții Vâlcan de Munții Parâng, ieșind dintre munți în orașul Bumbești-Jiu, din județul Gorj.

În ultimele două secole, oamenii au făcut eforturi mari pentru a „îmblânzi” forțele naturii din defileu. Stâncile de pe marginea drumului au fost dăltuite și dinamitate, iar versanții au fost cimentați, străpunși de tuneluri și acoperiți cu plase în numeroase locuri, pentru a diminua pericolul prăbușirii pietrelor și pentru a face loc șoselei, dar și căii ferate.

Șoseaua prin Defileul Jiului a fost amenajată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, lucrările începute în 1870 fiind încheiate în 1890. Inaugurarea oficială a drumului a avut loc patru ani mai târziu, când trecătoarea făcea legătura între România și Transilvania, aflată atunci în Imperiul Austro-Ungar.

„Lucrările au fost terminate în 1890, dar festivitățile de dare în circulație s-au desfășurat la 4 septembrie 1894, când la punctul de frontieră de la Polatiște s-a aplicat o placă de marmură pentru marcarea evenimentului. Drumului i s-au adus an de an îmbunătățiri, având nevoie de mai bine de 100 de ani pentru a deveni, cu timpul, drumul național DN 66 pe care îl cunoaștem astăzi”, arată Administrația Parcului Național Defileul Jiului.

Fostul punct de frontieră de la Polatiște, care despărțea România de Austro-Ungaria până în 1918, se află astăzi în zona limitei dintre județele Gorj și Hunedoara.

Reperele DN 66 din sudul Carpaților

Cel mai căutat loc din Defileul Jiului este însă Mănăstirea Lainici , ridicată și pictată în urmă cu două secole. Mănăstirea a rămas una dintre puținele așezări omenești de pe traseul montan.

În vecinătatea mănăstirii, un monument ridicat în 1927 cinstește memoria generalului român Ioan Dragalina (1860–1916), rănit în urma focurilor de armă trase asupra automobilului său în timpul luptelor din Defileul Jiului, din Primul Război Mondial. Generalul a murit ulterior din cauza rănilor suferite.

Până în 1918, Defileul Jiului a reprezentat granița dintre Transilvania, aflată în Imperiul Austro-Ungar, și România. Din fostul hotar din Pasul Surduc a mai rămas o clădire veche de peste un secol, abandonată pe marginea șoselei Petroșani – Târgu Jiu, între versanții abrupți străbătuți de râul Jiu.

De la Bumbești-Jiu, DN 66 continuă să urmeze cursul Jiului până în municipiul Târgu Jiu, reședința județului Gorj, cu aproximativ 73.500 de locuitori, situat la circa 60 de kilometri de Petroșani.

Orașul este faimos pentru ansamblul monumental realizat de sculptorul Constantin Brâncuși, din care fac parte Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit, opere de artă incluse în patrimoniul mondial UNESCO.

De aici, șoseaua continuă spre sud, prin Rovinari, unde călătorii pot vedea una dintre marile termocentrale ale României, construită în perioada comunistă.

Traseul se încheie în apropiere de Filiași, oraș din județul Dolj, aflat la aproximativ 36 de kilometri de Craiova, unde DN 66 întâlnește DN 6, șoseaua care leagă vestul țării de Craiova și București.