Dosar CIA declasificat: misterul cărții despre Iisus și cataclismul ciclic
Arhivele serviciilor de spionaj americane readuc în atenție un episod bizar din perioada Războiului Rece: interesul manifestat de CIA pentru lucrarea unui inginer aerospațial care combina teorii geofizice radicale despre distrugerea periodică a civilizației cu o reinterpretare neconvențională a figurii lui Iisus Hristos.
Documente incluse în baza de date CREST a Agenției Centrale de Informații (CIA) menționează o lucrare controversată intitulată „Operațiunea Adam și Eva”, semnată de cercetătorul Chan Thomas. Manuscrisul avansează o teză geologică extremă: scoarța Pământului ar suferi o resetare mecanică violentă o dată la fiecare 7.000 de ani. În această viziune, nu este vorba despre o simplă migrare a polilor magnetici, ci despre o deplasare bruscă a întregului înveliș terestru, fenomen în care apele oceanelor, împinse de forța de inerție a planetei, ar mătura uscatul cu viteze sonice.
Conform autorului, Potopul biblic consemnat în vremea lui Noe nu ar fi fost o pedeapsă trimisă de divinitate, ci doar cel mai recent episod dintr-un lung șir de catastrofe naturale repetitive. Thomas susținea că astfel de fenomene ciclice au fost prevăzute de diferite personalități istorice, plasându-l în această categorie chiar pe Iisus Hristos.
În textul său, Thomas rupe legătura cu dogma religioasă tradițională și îl descrie pe Iisus nu ca pe un profet biblic, ci ca pe un savant instruit în nordul Indiei, a cărui misiune ar fi fost avertizarea oamenilor cu privire la iminența unui nou colaps planetar. Această viziune este extinsă și asupra ultimelor momente ale răstignirii: expresia consemnată în Evanghelii, „Eli, Eli, lama sabachthani”, nu ar fi provenit din limba aramaică, ci ar fi aparținut unui dialect oriental vechi, denumit Naga. Astfel, în loc de clasica rugăciune „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”, cuvintele ar fi descris agonia fizică a unui om care își pierde cunoștința: „Leșin, leșin, mă cuprinde întunericul!”. Încheierea scenariului propus de Thomas depășește orice tipar teologic, susținând că ridicarea la ceruri de după înviere s-ar fi realizat cu ajutorul unui vehicul spațial.
Ideile centrale care au atras atenția serviciilor secrete pot fi sintetizate în câteva puncte:
- planeta trece printr-un proces repetitiv de distrugere la fiecare 7.000 de ani, cauzat de deplasarea mecanică a polilor;
- Potopul lui Noe reprezintă manifestarea precedentă a acestui cataclism planetar;
- Iisus ar fi fost un cărturar format în India, nu un lider religios profetic;
- strigătul de pe cruce ar fi fost rostit într-o limbă orientală antică deprinsă în Orient;
- Înălțarea la cer ar fi implicat o tehnologie de zbor spațial.
Dincolo de caracterul excentric al ipotezelor, personalitatea autorului oferă o explicație pentru interesul instituțional. În anii 1960, Chan Thomas activa în domeniul proiectării de prototipuri neconvenționale pentru corporația aerospațială americană McDonnell Douglas. El fusese cooptat în echipă de dr. Robert Wood, manager de cercetare, care îl descria drept un profesionist „excepțional de inventiv” și „neconvențional”. Thomas era, practic, un specialist plătit să exploreze idei revoluționare în cadrul industriei de apărare, ocupându-se în paralel de teorii geologice și lingvistice neortodoxe.
Faptul că CIA a reținut un extras de 57 de pagini din această carte — un volum care fusese, de altfel, distribuit și în librării — a stârnit numeroase speculații. Dosarul păstrat în arhive poartă mențiunea „Sanitized”, arătând că anumite pasaje sau adnotări considerate delicate au fost cenzurate înainte de declasificare. Decizia agenției de a ține sub observație aceste scrieri își găsește însă logica în atmosfera Războiului Rece.
În acea perioadă marcată de confruntarea tehnologică, diviziile științifice ale CIA și concernele aerospațiale analizau orice teorie legată de propulsii avansate sau stabilitatea scoarței terestre. Problema deplasării polilor fusese luată în considerare inclusiv de Albert Einstein, care studiase calculele profesorului Charles Hapgood. În contextul în care marile puteri investeau masiv în construirea de adăposturi subterane și calculau vulnerabilitatea geografică în cazul unui conflict global, scenariile geofizice avansate de un colaborator al industriei aerospațiale nu puteau fi trecute cu vederea.
Păstrarea acestui text în arhivele secrete arată cât de fragilă era, în plină cursă a înarmării, bariera dintre ipotezele științifico-fantastice și rațiunile de securitate națională. În fața unor riscuri majore legate de stabilitatea planetei, structurile americane de informații au preferat să analizeze până și cele mai bizare perspective.
Explorează subiectele:
