Durerea marelui actor Ion Lucian, după 70 de ani pe scenă. Cum a fost umilit înainte de moarte: „Nu-i părea rău de bani“ VIDEO

Durerea marelui actor Ion Lucian, după 70 de ani pe scenă. Cum a fost umilit înainte de moarte: „Nu-i părea rău de bani“ VIDEO

Ion Lucian, cunoscutul actor şi director al Teatrului Excelsior a părăsit această lume pe 31 martie 2012, considerându-se un învins, pentru că nu a putut să facă nimic pentru a o îndrepta. Artistul și-a petrecut 70 de ani din viață pe scenă. În 2010 a plâns într-o emisiune.

În timpul emisiunii Sinteza Zilei de la Antena 3, marele actor a izbucnit în lacrimi. Motivul emotivităţii sale a fost legat de faptul că, după ce a muncit timp de 70 de ani, fusese nevoit să renunţe la pensie în favoarea salariului.

Ion Lucian, alături de soția sa, Paula FOTO Adevărul

Soţia actorului, Paula Sorescu, se afla în aceeaşi situaţie. În septembrie 2009, Guvernul a adoptat o lege prin carea fost interzis cumulul pensiei cu salariul de la stat, dacă nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie.

Din 1 iulie (2010) și până acum am luat 1 leu. Noi am avut concediu în iulie și am avut dreptul și la câteva zile din august. Acele câteva zile din august au fost incluse în avans, iar la sfârșit am mai luat decât un leu”, a declarat Ion Lucian cu ochii în lacrimi, pentru Antena 3. Soția lui Ion Lucian a câștigat de trei ori mai mult, adică 3 lei.

Vreau să vă spun că, la o anumită vârstă, devii mult mai sensibil la niște nedreptăți după ce ai adus atât de mult țării. Ion Lucian a fost un luptător. A fost un om cinstit, un om corect. Ion Lucian a avut idealuri, ultimul fiind să facă din temelie Teatrul Excelsior. S-a luptat 11 ani și atunci când s-a ivit această situație cu tăierea pensiilor a spus că el nu poate să renunțe pentru că este copilul lui (n.r. – Teatrul Excelsior). Vă spun cinstit că nu-i părea rău de bani. Îi părea rău că a fost umilit. Vom dispărea cu toții. Așa este destinul, dar nu trebuie uitat că el a făcut două teatre”, spunea Paula Sorescu Lucian, soția actorului, la Antena 3.

Părinții îl vedeau inginer

Ion Lucian s-a născut la 22 aprilie 1924, la Bucureşti, părinţii săi fiind Ana şi Gheorghe.

A urmat cursurile Liceului „Matei Basarab”, susținând un bacalaureat științific în 1942. În școală a fost un elev silitor, uneori premiant, și, spre dezamăgirea părinților și a profesorilor, a refuzat cariera de inginer și a dat admitere la Academia de Artă Dramatică, pe care a absolvit-o în anul 1945. I-a avut ca profesori la academie pe Ion Manolescu (pe care-l considera părintele său spiritual), Maria Filotti, Marioara Voiculescu, Marietta Sadova și Gheorghe Timică, iar actorul George Calboreanu a avut o influență puternică în formarea sa etică prin exemplul personal de conștiinciozitate.

A jucat, mai întâi, pe scena Teatrul de Operetă ”Alhambra” (1945-1947), apoi la Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru Bulandra, 1947-1952 şi 1956-1960), la Teatrul ”Nottara” (1952-1956), apoi, din 1960 până în 1990, la Teatrul de Comedie din Bucureşti.

A fost profesor la Academia de Teatru și Film (1952-1956) şi profesor la Universitatea Hyperion (1998-2012).

A fost fondator şi director al Teatrului pentru Copii ”Ion Creangă” (1964-1972) şi al Teatrului ”Excelsior” din Bucureşti (1990-2012).

O carieră fabuloasă

Ion Lucian a jucat, de-a lungul anilor, sute de personaje din dramaturgia românească şi universală şi a semnat regia a peste o sută de spectacole. Dintre piesele în care a jucat menţionăm: „Mincinosul” de Carlo Goldoni; „Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello; „Ţara surâsului” de Franz Lehár; „Nu se ştie niciodată” de G. B. Shaw; „Câinele grădinarului” de Lope de Vega; „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale; „Rinocerii” de Eugen Ionescu; „Scaiul” de Georges Feydeau; ”Regele Cerb” de Carlo Gozzi; ”Procesul d-lui Caragiale” de M. Ştefănescu; ”Svejk în al doilea război mondial” de Bertold Brecht, ”Insula” de Mihail Sebastian ş.a.

A fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Printre spectacolele pentru copii regizate de Ion Lucian şi montate la teatre din Franţa, Canada, Belgia, Japonia, SUA, Italia, se numără ”Cocoşelul neascultător”, „Snoave cu măşti” şi „Pinocchio”.

Din filmografia sa amintim: ”Două lumi şi o dragoste” (1945, regia Victor Gertler), ”Viaţa învinge” (1951, regia Dinu Negreanu), ”Gelozia bat-o vina” (1954, regia Elena Negreanu), ”Afacerea Protar” (1955, regia Haralambie Boroş), ”Alo?… Aţi greşit numărul” (1958, regia Andrei Călăraşu), ”D’ ale carnavalului” (1958, regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles), ”Doi vecini” (1958, regia Geo Saizescu), ”Titanic-vals” (1964, regia Paul Călinescu), ”Mofturi 1900” (1964, regia Jean Georgescu), ”Rămăşagul” (1984, regia Ion Popescu-Gopo).

A făcut parte, de asemenea, din distribuţia filmului „Medalia de onoare”, în regia lui Călin Peter Netzer, a cărui premieră a avut loc în 2010.

Ion Lucian a fost, începând cu anul 1973, membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa.

Imediat după Revoluţia din 1989, Ion Lucian a depus efoturi pentru a înfiinţa un teatru pentru copii. La 1 aprilie 1990, cu sprijinul Ministerului Culturii, Teatrul Excelsior, ”teatrul tuturor copiilor”, cum avea să-l numească fondatorul său.

Sursa: adevarul.ro


Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO „Ucrainenii au luat 8.000 de telefoane mobile și le-au pus pe stâlpi de doi metri, așa detectează dronele Shahed”

2 Retragerea lui Piedone a devenit o chestiune de zile...

3 Așa o fi? /

4 Culisele uriașului scandal care zguduie regimul Orban, în Ungaria

5 Dezvăluirile neașteptate ale șefului serviciului secret din Ucraina