Economist: Austeritatea guvernamentală, „iluzie contabilă” cu impact ceaușist

Realitatea economică a României contrastează puternic cu discursul oficial, plasând țara la coada Uniunii Europene în privința salariilor minime și la vârful clasamentului privind inflația. Profesorul Bogdan Glăvan critică vehement politicile guvernamentale, calificându-le drept o „politică extractivă” nesustenabilă, ce riscă să provoace daune ireparabile și pe care o aseamănă cu măsurile implementate în „Epoca de Aur” a regimului Ceaușescu.

România se confruntă cu o realitate economică dură, marcată de salarii minime printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană și de o inflație record, care erodează puterea de cumpărare a cetățenilor. Această situație contrazice narativul promovat de guvernele succesive, de la Câțu și Ciucă, la Ciolacu și Bolojan, potrivit cărora românii ar trăi mai bine decât cetățenii unor state precum Grecia, Ungaria, Slovacia sau Portugalia. Potrivit datelor Eurostat, chiar și după majorarea aplicată la 1 iulie, salariul minim brut din România, estimat la 825 de euro, rămâne printre cele mai mici din blocul comunitar. Doar Bulgaria (620 de euro) și Letonia (780 de euro) înregistrează valori inferioare. Mai mult, nivelul ridicat al taxelor salariale, care reprezintă aproximativ jumătate din venitul brut – printre cele mai mari din UE – reduce semnificativ salariul minim net la 2.699 lei, din 4.325 lei brut, valabil de la 1 iulie 2026. Pe lângă decalajul salarial, România se confruntă cu o inflație de aproximativ 10%, de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene. Această rată galopantă prefigurează o deteriorare și mai accentuată a nivelului de trai în lunile și anii următori. Îngrijorările au fost amplificate de perspectiva retrogradării României la categoria „junk” de către agențiile de evaluare, un semnal negativ pentru investiții. Faptul că agenția Fitch a decis, pentru moment, să nu retrogradeze țara, a fost prezentat de autorități drept un succes major.

Critica economistului Bogdan Glăvan: „Rețeta” lui Nicolae Ceaușescu, reinventată

În acest context, profesorul universitar Bogdan Glăvan, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară, precum și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard”, aduce un set de critici dure la adresa politicilor economice actuale. El avertizează că România a fost adusă „pe buza prăpastiei” de programele guvernamentale bazate pe austeritate și creșterea taxelor. Glăvan compară deschis politicile Guvernului Bolojan, care vizează reducerea deficitului prin scumpiri și inflație, cu cele implementate în perioada regimului Ceaușescu.

Insistența obsesivă cu care este promovată reducerea deficitului drept marele succes al Guvernului Bolojan îmi aduce aminte de Epoca Ceaușescu. Ceaușescu a pus în practică un amplu program de economisire forțată. Termenul este științific, nu slogan. Pe șleau, cetățenii au fost înfometați de arătau toți slim-fit-aschimodie, consumul a fost redus arbitrar și brutal, pentru ca mai multe resurse să fie dirijate spre industrie, „investiții publice”, și spre rambursarea accelerată a datoriei externe. Avea Ceaușescu obsesia asta cu eliminarea datoriei.Bogdan Glăvan

Economistul subliniază că tendința autorităților de a prezenta simple ajustări contabile, obținute prin noi taxe și scumpiri, drept succese economice majore, ignoră costurile suportate de populație.

În esență, guvernul Bolojan (și guvernul Boc înaintea lui) a avut o viziune similară. Statul a procedat cam la fel și în comunism și în minunata democrație originală din prezent. Adică i-a expropriat pe iobagi ca să strângă mai mulți bani la buget. Nicolae Ceaușescu înfometa poporul cu alimentația lui științifică, Boc și Bolojan (și Ciolacu ș.a.) au mărit birurile. Ideea de bază a rămas aceeași: extragerea de resurse din societate pentru susținerea statului; o politică extractivă. Din perspectivă științifică micșorarea deficitului și a datoriei nu poate fi un scop în sine, la fel cum creșterea datoriei nu poate fi un scop în sine. Important este de ce o faci și cum o faci.Bogdan Glăvan

Glăvan, susținător al programelor economice liberale, recunoaște existența unui deficit uriaș, dar critică vehement metoda de abordare a acestuia. El argumentează că reducerea deficitului bugetar în România s-a realizat exclusiv pe fondul creșterii taxelor și al inflației, o strategie nesustenabilă, pe termen lung.

Pe primele 6 luni din 2026 deficitul este mai mic cu 1,6% din PIB față de anul trecut. Din aceste 1,6 puncte procentuale, 1 punct procentual provine din reducerea cheltuielilor de personal și de asistență socială. Nu fiindcă statul ar fi devenit mai suplu. Nici vorbă. Ci fiindcă salariile și pensiile au fost tăiate prin inflație. Ceva similar se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, mult mai agresiv. Inflația se manifesta atunci sub forma penuriei de produse pe piață, fiindcă prețurile erau fixate prin decret, deci nu puteau crește. Restul de 0,6 puncte procentuale se regăsesc pe partea de venituri a bugetului. Logic, fiindcă creșterea taxelor exact asta înseamnă (aduce mai mulți bani bugetului). Veniturile fiscale ale statului sunt exact cu 0,6 puncte procentuale mai mari decât anul trecut. Asta e tot.Bogdan Glăvan

De ce politica „extractivă” și austeritatea nu sunt sustenabile

Profesorul Glăvan explică de ce o astfel de politică extractivă nu este una științifică sau viabilă pe termen lung.

Deoarece politica extractivă nu este nici ea, așa cum spuneam, una sustenabilă. Metaforic vorbind, dacă crește numărul vulturilor în comparație cu cel al porumbeilor, atunci vulturii vor suferi și ei inevitabil. Căci dacă porumbeii dispar, atunci vor dispărea și vulturii. Așa că politica incluzivă bate politica extractivă. O știu toți economiștii. Deficitul bugetar nu poate fi redus pe termen lung decât prin creșterea bazei de impozitare, adică prin îmbunătățirea colectării și prin creșterea producției.Bogdan Glăvan

El atrage atenția că o astfel de abordare economică generează reacții adverse în societate, fiind nesustenabilă din lipsă de susținere populară. Deși creșterea taxelor și impozitelor, care sufocă mediul privat și populația, au condus la o reducere aparentă a deficitului, "bolile" cronice ale economiei nu doar că nu au fost vindecate, ci au devenit „galopante”.

Politica extractivă, respectiv austeritatea de tip Ceaușescu, Boc, Bolojan, nu sunt sustenabile și din alt motiv: nasc reacții adverse în societate. Nicio măsură care nu se bucură de susținere populară nu e sustenabilă. Iarăși, ce spun aici este aproape un truism, nu e cazul să ne prefacem că nu înțelegem. Regimul Ceaușescu s-a prăbușit la Revoluție. Austeritatea lui Boc a fost răsturnată ulterior, iar datoria publică a continuat să crească. În mod previzibil, așa cum am avertizat încă de acum un an, austeritatea lui Bolojan a născut conflicte sociale. Reducerea deficitului și creșterea economică merg mână în mână, de fapt. Mai ales că statul român va cheltuit mai mulți bani în viitor (pe pensii, pe armată etc.), deci va avea nevoie de și mai multe resurse. Cum le poate obține? Mărind birurile la infinit? Exclus.Bogdan Glăvan

În concluzie, Bogdan Glăvan subliniază că soluția pentru scoaterea țării din criză nu se regăsește în planurile actualului guvern, care evită o reformă reală. Statul ar putea obține noi resurse doar redefinindu-și rolul, eliberând economia de poverile nefiscale și de taxele care fac regimul fiscal necompetitiv, precum și încurajând munca, producția, acumularea de capital și meritocrația.

Explorează subiectele:

Bogdan Glăvanausteritateeconomie România

Distribuie Distribuie Comentarii