El este profesorul Maha, noul rector al Universității Al. I. Cuza din Iași
Scrutinul pentru funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, câștigat luni de Liviu Maha în fața rectorului în exercițiu Tudorel Toader, se remarcă de două ori în actualul val de alegerilor din învățământul superior românesc. Pe de o parte, au fost alegerile cu cel mai mare număr de candidați – 6, comparativ cu 1-2 la cele mai multe alte universități; pe de altă parte, aici a avut loc, luni, un al doilea tur de scrutin, lucru ieșit din comun, iar acest tur a fost prefațat de controverse – iarăși o situație excepționallă. Cine este candidatul care a depășit toate obstacolele și l-a detronat, după două mandate, pe Tudorel Toader?
George Maha a obținut cele mai multe voturi la turul I – 222, cu 31 mai mult decât cel de-al doilea clasat, Tudorel Toader, care are avantajul funcției, fiind rector din 2016. În al doilea tur, același Maha a obținut două treimi din voturi. Între cele două tururi, ceilalți candidați cu număr semnificativ de voturi și-au declarat public sprijinul pentru Maha, în confruntarea acestuia cu Tudorel Toader.
Acest sprijin nu se traducea automat într-un număr egal de voturi pentru Maha, fiecare alegător putând alege pe cine dorește, indiferent de îndemnul celui care a fost prima sa opțiune. Însă Maha nu doar a menținut avantajul față de primul tur, ci l-a mărit considerabil. Trebuie remarcat faptul că, în primul tur, cei patru candidați care și-au „unit forțele” prin candidatura lui Maha din turul al doilea au obținut, împreună, aproape trei sferturi din totalul voturilor (516 din 733 de voturi exprimate).
Liviu Maha, profesor la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul UAIC, nu a apărut „de nicăieri” în aceste alegeri. Presa ieșeană îl anunța drept candidat – alături de alți doi profesori care aveau să se înscrie pentru cursa de rector – încă din octombrie anul trecut. Pe de altă parte, Liviu Maha scrie în programul managerial depus la înscrierea în alegeri că „a trecut mai bine de un an de când mi-am anunțat decizia de a candida”, iar „știrea oficială venea după câteva luni în care îmi exprimasem acest gând în cadrul unor discuții cu colegi din diferite facultăți, prieteni sau colaboratori (…)”.
El folosește același plan managerial – disponibil în întregime aici (vezi și: programul managerial propus de Tudorel Toader ) – pentru a critica în termeni duri cultura universitară formată pe parcursul mandatelor actualului rector. El reușește acest lucru fără să se exprime „personal”, optând, în schimb, să transfere criticile și semnele de întrebare către terți:
- „Pentru mulți a fost o surpriză plăcută, pentru unii o confirmare a zvonurilor care circulau deja în cadrul universității, pentru alții… ceva de neînțeles. Cum de aveam curajul să candidez la funcția de Rector? De ce nu am ținut cont de cine conduce universitatea în prezent și de anvergura politică a acestuia? De ce nu luam în calcul riscurile pe care le presupunea un astfel de demers? Eram pregătit pentru a fi atacat în presă, mai ales în condițiile în care alegerile se desfășurau abia peste un an și câteva luni?”
Răspunsul său la astfel de întrebări este la fel de generic, dar care trimite la posibile cauze ale acestor îngrijorări, în mediul de acum: „Toate aceste întrebări erau formulate mai mult sau mai puțin explicit, adresate direct sau indirect, într-o universitate care ar trebui condusă astfel încât să nu fie permisă acțiunea acelor factori care-ți pot induce teama de a te manifesta liber, inclusiv în contextul unor alegeri universitare.”
