Corupția există peste tot. Niciun guvern, poliție sau procuratură nu a reușit să obțină eradicarea ei și probabil că nu va reuși niciodată. Dar problema nu este să nu existe deloc corupție, ci să fie redusă la niveluri tolerabile.
Bulgaria a eșuat sistematic în această sarcină timp de decenii. Astăzi, există două probleme majore în țară, iar acestea sunt interconectate. În primul rând este corupția, în al doilea rând, lipsa de echitate. Iar a doua este în mare măsură o funcție a primei, scrie G4Media .

Dar problema nu este doar la noi. Din Bulgaria, prin România, până în Spania, Austria, Republica Cehă și Grecia, societățile vorbesc astăzi despre corupție. În unele țări, lupta împotriva acesteia este de succes, în altele – nu atât de eficientă, se arată într-o investigație transfrontalieră publicată de Mediapool și citată de Rador Radio România.

Politica anticorupție a Bulgariei poate fi redusă la un singur scop – acela de a înșela Bruxelles-ul. Există două moduri de a descrie și a relata această politică. Cel scurt este cuprins într-un singur cuvânt – zero. Dar aceasta este o explicație excesiv de simplificată. Povestea mai importantă este cea detaliată, cu mai multe cuvinte. Pentru că arată clar ipocrizia și minciunile oamenilor care conduc Bulgaria în ultimele decenii.

Dacă ar trebui să ne rezumăm la unde se concentrează politica anticorupție a statului în aceste zile, răspunsul ar fi unul – în comisia cu același nume. Dar nu a fost întotdeauna așa. De fapt, executantul politicii anticorupție se schimbă nu în funcție de nevoile societății, ci de ceea ce își dorește partidul de guvernământ de la acel moment. Și, din moment ce motivul principal nu este niciodată legat de ceea ce are nevoie majoritatea oamenilor, ci doar un grup restrâns care se află la putere, rezultatele sunt așa cum sunt.

Înainte de a exista Comisia pentru Combaterea Corupției (CCC), a existat Procuratura Specializată. Și înainte de a exista Procuratura Specializată, au existat și alte instituții. Aceste abrevieri pot să nu spună prea multe, dar costă mult. Și mai exact – milioane. Acești bani sunt vărsați cu generozitate din buget anual pentru a da zero rezultate.

Înapoi în anul 2005

Pentru a înțelege situația în Bulgaria, trebuie să ne întoarcem în 2005, spune Krum Zarkov, fost deputat și fost ministru interimar al Justiției. Crearea instituțiilor anticorupție a început în această perioadă pornind de la premisa că acest tip de infracțiune este foarte greu de dovedit și, în majoritatea cazurilor, afectează persoane aflate în poziții de conducere.

Ideea este de a evita aceste obstacole prin începerea monitorizării fluxurilor financiare ale activității infracționale. Acesta este conceptul european, dar în Bulgaria situația este diferită. În Bulgaria, Codul Penal a prevăzut întotdeauna confiscarea averii dobândite din activități infracționale, dar marea problemă a fost întotdeauna munca ineficientă a parchetului.

Cu toate acestea, crearea acestor structuri specializate a dus doar la scandaluri, spune Zarkov. Și amintește de cazul caietului lui Filip Zlatanov, un caz dat deja uitării, ceea ce, însă, nu îl face mai puțin scandalos. La acea vreme, Zlatanov era șeful Comisiei pentru Conflicte de Interese, închisă de mult timp. Și în caietul său s-au găsit notițe foarte ciudate – cine ar trebui achitat, cine ar trebui șters, alături de inițialele BB-CC-IF, precum și DP. Ultimele inițiale se transformaseră cumva în mod magic în cifra 10.

Aceste scandaluri au dus la necesitatea unor schimbări, dar chiar și după ele, nu a existat o urmărire penală eficientă a infracțiunilor de corupție.

„Și pe lângă toate acestea, continuă să existe o suspiciune pe care autoritățile nu o pot risipi – că aceste instituții acționează selectiv, în interesul celor aflați la putere. Cu alte cuvinte, sunt percepute ca un instrument care trebuie folosit împotriva opoziției”, spune Zarkov.

Monstrul actual

În prezent, Bulgaria are o instituție numită Comisia pentru Combaterea Corupției, sau, pe scurt, CCC. Forma sa actuală a fost creată acum câțiva ani, cu modificări legislative susținute călduros de Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democrată și adoptate în timpul guvernării lor comune cu GERB.

Care a fost ideea? Convingerea inițiatorilor acestor schimbări (în mare parte adevărată) a fost că parchetul nu vrea să lucreze la anchete de corupție. Și din moment ce cheia unui caz se află întotdeauna la procuror, ei au decis să încerce să ocolească procuratura de stat, acordând comisiei puteri mari. Și astfel, CCC a primit permisiunea de a aresta, investiga, intercepta convorbirile telefonice, în general, tot ceea ce poate face poliția.

În practică, însă, ideea ideală a fost realizată într-un mod diferit. Comisia a fost transformată într-un monstru cu puteri enorme, care nu raportează nimic în fața nimănui și nu răspunde la nicio întrebare. Când ați auzit ultima dată că CCC a făcut o declarație sau a anunțat ceva? Nici nu veți auzi, pentru că această instituție pur și simplu nu vorbește. Dacă funcționează sau nu este un alt subiect. Pentru că, odată cu această ceață informațională, pur și simplu nu există nicio modalitate de a înțelege câte și ce fel de semnale și cazuri s-au strâns și cât se face.

În virtutea modificărilor legislative din cadrul CCC, toate anchetele privind infracțiunile de corupție au fost concentrate. Adică, în măsura în care Ministerul Afacerilor Interne, de exemplu, are vreo participare, aceasta va consta probabil în securizarea perimetrului din jurul unei încăperi care este percheziționată. Nu este vorba că nu se poate solicita și altceva de la poliție, dar în acest moment situația este de așa natură încât rolul principal este jucat de comisie. Care, așa cum s-a spus, nu vorbește niciodată și nu oferă explicații.

Monstrul anterior

Desigur, nu trebuie să uităm de parchet. Și în special de predecesorul monstrului actual – parchetul specializat. Acesta a fost creat în 2012. Și atunci intențiile au fost ideale. În acei ani, Bulgaria se afla încă sub monitorizarea Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. De două ori pe an, țara primea rapoarte despre progresele sale, care de obicei nu erau deloc măgulitoare.

Și pentru a răspunde acestor critici, partidul GERB, aflat la guvernare pe atunci, a venit cu următoarea idee – să creeze o instituție „antimafie”, adică un parchet cu puteri speciale pentru a investiga exclusiv cazurile împotriva grupurilor de crimă organizată.

Zis și făcut. Parchetul Specializat a devenit operațional la începutul anului 2012, concentrându-se inițial pe traficul de droguri, omoruri, camătă, infracțiuni fiscale etc. La scurt timp după aceea, însă, funcțiile sale au început să fie „updatate”. Cazurile de corupție au fost adăugate pe lista infracțiunilor investigate de procurorii specializați. Astfel, în câțiva ani, toate cazurile importante au fost concentrate într-un singur loc. Și, din nou, fără prea multă raportare.

Dar dacă trebuie să comparăm Parchetul Specializat cu Comisia, diferența este uriașă. Cu toate neajunsurile sale, Parchetul nu s-a ferit de apariții, dimpotrivă. Ceea ce contrastează puternic cu comportamentul Comisiei.
Parchetul Specializat a existat nouă ani, timp în care a devenit sinonim nu cu lupta împotriva corupției, ci cu executarea ordinelor. În cele din urmă, a fost închis, fără glorie, în 2021.

În locul său, însă, a apărut CCC în forma sa actuală. Care, pe lângă faptul că are puteri enorme, lucrează și în tăcere deplină.

Și înainte de asta

Comisia de astăzi pentru Combaterea Corupției este de fapt succesoarea Comisiei pentru Confiscarea Bunurilor Ilicite, care a fost înființată la începutul secolului. Aceasta a reapărut ca răspuns la criticile de la Bruxelles. În forma sa inițială, însă, această comisie avea sarcini complet diferite – ideea era de a găsi o modalitate de a confisca bunurile dobândite din activități infracționale.

Totuși, după 2009, a început consolidarea. Conflictul de interese a fost adăugat la confiscarea bunurilor ilicite. Apoi – o direcție din cadrul Agenției de Stat pentru Securitate Națională (DANS), ce se pretindea a fi anticorupție, s-a alăturat de asemenea comisiei. Chiar și fără atribuții de a aresta și investiga, această structură putea cauza serioase dureri de cap dacă decidea să verifice pe cineva. De aceea, conducătorii GERB de atunci și-au garantat liniștea prin numirea conducerii acesteia.

După 2021, GERB și-a pierdut pozițiile de putere, dar și-a păstrat în mare măsură influența prin numirile făcute în ultimii 12 ani de guvernare. Doar doi ani mai târziu, partidul a făcut din nou parte dintr-un guvern, dar de data aceasta într-o coaliție cu Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democrată, care a propus ca și CCC să i se acorde atribuții mai mari. Schimbările au fost adoptate cu sprijinul GERB, dar acest lucru nu a dus la o schimbare a persoanelor care lucrau în cadrul comisiei. Așadar, la un moment dat s-a dovedit că noile atribuții au sporit pur și simplu capacitățile funcționarilor, care până acum nu obținuseră niciun rezultat în lupta împotriva corupției. Iar când PP-DB a intrat în opoziție, CCC a început să-i investigheze pe primarii acesteia. Cel mai frapant exemplu este cel al primarului orașului Varna, Blagomir Koțev.

Astăzi, situația din Bulgaria poate fi rezumată astfel – în măsura în care s-au făcut încercări de a implementa un fel de politică anticorupție în ultimii 20 de ani, acestea au fost întotdeauna sub presiune externă. Iar rezultatul acestora este același – zero.

Cea mai mare problemă din România

Corupția este cea mai mare problemă. Acest răspuns a fost dat de 44% dintre participanții la un sondaj realizat în România, în aprilie 2025. Faptul că acest fenomen este menționat ca una dintre amenințările serioase nu este surprinzător. Însă este puțin ciudat, pentru că România a fost considerată un exemplu în lupta împotriva corupției ani de zile. S-a dovedit că succesele Laurei Kövesi nu au fost în mod clar suficiente sau eforturile pur și simplu nu au continuat. Recent, noul președinte ales, Nicușor Dan, a anunțat că noua Strategie Națională de Apărare va avea două priorități principale – combaterea războiului hibrid și combaterea corupției.

Spania – percepție și realitate

Conform raportului anual privind percepția corupției, întocmit de Transparency International, în anul 2024, Spania și-a înrăutățit rezultatul și se află acum pe locul 46 dintr-un total de 160 de țări. Acest lucru este în concordanță cu sentimentele din societatea spaniolă, deși, potrivit experților, acestea nu corespund realității.

„Corupția nu este larg răspândită, dar în anumite momente percepția ei este foarte intensă”, explică Victor Lapuente, profesor la Universitatea din Göteborg, Elveția, și de mulți ani un observator al politicii spaniole.

Un exemplu tipic în acest sens este scandalul „Koldo”, care a izbucnit după o anchetă ce a dus la arestarea congresmanului José Luis Abalos și a consilierului său. Cei doi sunt suspectați că au luat comisioane din contractele de achiziții publice pentru cumpărarea de măști medicale de la diverse instituții.

Percepția corupției este foarte importantă și depășește sentimentele cetățenilor unei țări, explică Lapuente. De asemenea, afectează modul în care piețele evaluează bonitatea unei țări.
„În Spania, există o discrepanță între realitate și percepție – cazurile sunt puține, dar sunt foarte vizibile. Și cu cât corupția este mai mare, cu atât percepția crește”, spune el.

Republica Cehă și premierul suspectat

Datele Eurobarometru pentru Republica Cehă arată că corupția este un fenomen larg răspândit. Cel puțin, aceasta este opinia a 75% dintre respondenți, comparativ cu o medie în UE de 69%. 81% dintre respondenții la sondajul polonez spun că corupția face parte din procesul de funcționare al administrației publice.

În același timp, însă, doar 37% dintre oameni consideră corupția „absolut inacceptabilă”. În general, se crede că toți cei care au ajuns la putere fură pentru ei. Principala diferență dintre politicieni este dacă aceștia fac ceva pentru binele comun în timp ce fură. Relevant în acest sens este faptul că Andrej Babis, al cărui partid a câștigat ultimele alegeri parlamentare, este judecat pentru fraudă cu subvenții europene.

Se așteaptă ca exact Babis să fie următorul premier. În mandatul anterior, el a folosit în mod deschis instituțiile în beneficiul afacerilor sale private. O întrebare de bun simț este cât de activ va fi un guvern condus de el în lupta împotriva corupției. Dar nici actualul cabinet ceh nu se poate lăuda cu succese deosebite în acest sens. Guvernul nici măcar nu are o strategie anticorupție adoptată, pentru care este adesea criticat.

De regulă, anchetele de corupție din Republica Cehă sunt efectuate de poliție, iar alte servicii intervin rareori, cu excepția cazului în care există dovezi ale unor legături cu o țară străină, adică activități criminale internaționale. Excepțiile care implică alte servicii decât poliția sunt puține, dar memorabile. În perioada 2013-2014, Serviciul de Securitate și Informații (BIS) l-a monitorizat pe ministrul Agriculturii de atunci în cadrul unei anchete de corupție. Au fost găsite dovezi, dar, întâmplător sau nu, acestea au fost predate poliției cu mare întârziere.

Grecia

În Grecia, Transparency International a înregistrat, de asemenea, o deteriorare a situației. Conform celui mai recent raport al lor, țara a scăzut de pe locul 59 la locul 51. În acest context, majoritatea grecilor sunt convinși că corupția este larg răspândită în țara lor.

Conform unui studiu Eurobarometru din 2024, 54% dintre oamenii de afaceri sunt convinși că practicile de corupție sunt motivul pentru care nu au câștigat un contract public sau altul.

Chiar și indirect legat de tema corupției, scandalul cu interceptările telefonice și programul spyware „Predator” a redus și mai mult încrederea în instituții. Recent a fost depus un rechizitoriu împotriva a doi greci și doi israelieni, care vor fi responsabili pentru interceptările ilegale ale politicienilor și jurnaliștilor. Scandalul a început în urmă cu trei ani, cei doi cetățeni greci acuzați fiind foști șefi ai companiei care distribuia software-ul.

Formal, Grecia are o Strategie Națională de Combatere a Corupției. Acest document este mai mult un plan politic care prezintă modul în care instituțiile ar trebui să coopereze în aceste probleme. În rest, oficial, anchetele de corupție sunt conduse de poliție și parchet. Intervenția altor servicii este un eveniment rar.

Austria

În ultimii ani, în Austria au izbucnit mai multe scandaluri mari de corupție. Acesta este și principalul motiv pentru care țara a pierdut poziții în clasamentul Transparency International și a înregistrat un rezultat deosebit de mic în 2024.

În 2021, cancelarul de atunci, Sebastian Kurz, a demisionat din funcție din cauza unei anchete de corupție. El a fost suspectat că a depus mărturie mincinoasă în fața unei comisii parlamentare. Kurz a primit inițial o condamnare cu suspendare pentru aceste acuzații, dar sentința sa a fost ulterior anulată.

În Austria, lupta împotriva corupției este considerată un element de securitate națională. A fost adoptată o Strategie Națională, poliția fiind principala forță din spatele implementării acesteia. În plus, există o agenție specială anticorupție, care face parte din Ministerul de Interne, dar lucrează exclusiv la anchete de corupție.

Notă: Acest articol a fost creat în cadrul proiectului PULSE, o inițiativă europeană care sprijină cooperarea jurnalistică transfrontalieră. La el au lucrat următoarele persoane: Samuil Dimitrov, Krasen Nikolov, Mediapool (Bulgaria), Carlos Rocha, El Confidencial (Spania), Petr Jedlička, DenikReferendum (Republica Cehă), Kostas Zafeiropoulos, Efsyn (Grecia), Jakob Pflügl, Der Standard (Austria)

Sursa: Mediapool / Rador Radio România/ Traducerea: Mirela Petrescu

Distribuie Distribuie Comentarii