Europa, un butoi cu pulbere: de ce riscă să explodeze tensiunile sociale în 2027
Un val de furie mocnită mătură continentul european, alimentat de explozia prețurilor și de prăbușirea nivelului de trai. După o toamnă marcată de ciocniri de stradă și greve masive care au cuprins chiar și economii tradițional stabile precum Germania, sociologii avertizează că anul 2027 ar putea aduce o escaladare fără precedent a violențelor, dacă liderii politici vor continua să ignore revendicările cetățenilor.
Ce ne așteaptă în 2027, după o toamnă a protestelor în aproape toată Europa Foto: Profimedia
Pentru a anticipa direcția în care se îndreaptă Europa în anul 2027, este esențială analizarea numitorului comun al mișcărilor de stradă care au paralizat deja numeroase state. Elena Trifan, cercetătoare și profesoară în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), atrage atenția că actualele revolte pornesc de la incapacitatea societății de a mai garanta un trai decent pentru angajați, în condițiile în care mecanismele clasice de reprezentare au eșuat.
„Suntem într-un context în care realizăm că totul devine din ce în ce mai scump pentru oamenii de rând, în timp ce companiile fac profit, iar formele tradiționale de organizare, cum ar fi sindicatele, nu mai reușesc să răspundă nevoilor. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive: legile au devenit tot mai restrictive, sindicatele au primit tot mai puține puteri, iar oamenii nu mai au încredere în ele, pentru că au fost puternic discreditate. Toate acestea sunt semnele unei societăți care nu mai reușește să ofere o viață decentă muncitorilor” - Elena Trifan, profesoară la SNSPA.
Potrivit expertei, escaladarea tensiunilor este alimentată de o ruptură profundă între clasa politică și realitatea cotidiană a cetățenilor, care resimt acut dominația piețelor financiare. Fără un răspuns adecvat din partea decidenților, radicalizarea manifestațiilor devine inevitabilă.
„Certitudine este un val nou de protest care s-a văzut peste tot în lume, inclusiv în Nepal și în alte țări. Nu suntem primul continent în care au loc astfel de proteste și pare că politicienii nu identifică corect împotriva cui protestează cetățenii și nu văd că aceștia suferă în timp ce companiile fac profit record, iar AI-ul și bulele financiare creează un cerc vicios financiar pe care, până la urmă, tot noi îl plătim. Europenii nu se pot revolta doar împotriva guvernelor, pentru că ele ajung să fie doar intermediari secundari ai companiilor” - Elena Trifan, cercetătoare.
De ce tace strada în România, în timp ce Germania iese la proteste
Un indicator al gravității situației economice actuale este extinderea nemulțumirilor în inima Europei. Germania, un stat în care bunăstarea materială a asigurat mult timp pacea socială, se confruntă acum cu propriile mișcări de stradă ale tinerilor.
„Mi se pare interesant că tinerii au ieșit în stradă și în Germania, pentru că Germania a fost, în general, o țară relativ pasivă, care nu-și arăta nemulțumirea față de condițiile materiale, deoarece beneficia de condiții materiale superioare față de restul Europei, indiferent de guvernare. Practic, vedem acum că a ajuns cuțitul la os până și în mijlocul Europei” - Elena Trifan.
În contrast cu mobilizarea din vestul continentului, apatia din România are rădăcini istorice recente. Într-o analiză pentru „Adevărul”, profesoara de la SNSPA explică faptul că recurgerea la forme extreme de protest în alte țări arată blocajul canalelor democratice obișnuite. În schimb, liniștea de pe străzile din România este rezultatul unei resemnări colective, acumulată după numeroase episoade în care mobilizarea civică nu a adus nicio îmbunătățire a nivelului de trai.
„Dacă ne uităm la toate semnele economiei, lucrurile au luat o direcție foarte negativă. Când ajungem în punctul în care suferința poate fi doar manifestată, fără alte pârghii, doar în stradă și în forme pe care o societate civilizată le consideră — cu ghilimelele de rigoare — sălbatice sau barbare, este clar că vorbim despre un eșec. Ce se va întâmpla depinde foarte mult de formele de organizare. Am trăit momentul organizării la nivel european, inclusiv odată cu criza din 2008, și am observat cu toții, pasiv, cum Grecia a fost îngenuncheată și cum oamenii care trăiau acolo, inclusiv persoane din România, au suferit o violență economică fără precedent. Au fost acceptate condițiile FMI și am trecut prin suferințe. Aceasta mi se pare o explicație pentru faptul că în România nu mai există proteste: am trecut prin atâtea situații în care condițiile materiale nu s-au schimbat deloc” - Elena Trifan.
Harta revoltelor europene: de la crize politice la intervenția armatei
Toamna a adus pe străzile marilor capitale europene sute de mii de oameni, fiecare stat având propriile scântei care au aprins nemulțumirile legate de sărăcie, corupție sau lipsa perspectivelor.
Franța, în pragul militarizării: Timp de trei sâmbete consecutive în luna octombrie, Franța a fost paralizată de marșuri masive împotriva scumpirilor, organizate de sindicate, „vestele galbene”, studenți și liceeni. În timp ce autoritățile au raportat 410.000 de participanți la nivel național, organizatorii au avansat cifra de 800.000. La Paris și în alte orașe, manifestațiile au degenerat în distrugeri. După ce forțele de ordine au folosit o violență considerată disproporționată începând cu jumătatea lunii septembrie — lăsând în urmă mai mulți protestatari, inclusiv minori, grav răniți sau mutilați —, strada a ripostat prin incendieri și jefuirea magazinelor de lux. Răspunsul poliției a devenit și mai ferm, soldându-se cu sute de rețineri. Bilanțul Ministerului de Interne indică 1.193 de jandarmi și polițiști răniți. Ca urmare, statul francez a interzis mai multe adunări, a impus restricții de circulație pe timp de noapte și pregătește scoaterea armatei pe străzi. Tensiunile au fost amplificate și de un atac soldat cu un mort și șapte răniți la Paris, pe 23 octombrie, care a scos la suprafață acuzații privind ascensiunea rasismului. Pe lângă finanțarea educației, sindicatele și ONG-urile pentru drepturile omului pregătesc blocarea universităților și liceelor pe 3 și 5 noiembrie, o grevă sindicală pe 5 noiembrie, urmată de acțiunile „vestelor galbene” pe 6 și 7 noiembrie, sub sloganul „șase-șapte popular”.
Spania și Portugalia, unite de criza locuințelor: În Spania, decesul unei femei de peste 80 de ani, survenit la două săptămâni după ce fusese evacuată din casa ei din Madrid la finalul lunii septembrie, a provocat un seism politic. Indignarea publică și protestele masive pentru protejarea chiriașilor au forțat convocarea de alegeri generale anticipate pe 29 noiembrie. Înaintea scrutinului, pe 11 noiembrie, marile sindicate spaniole au anunțat o grevă generală pentru salarii și dreptul la locuință. O situație similară a scos mii de oameni pe străzile din Lisabona și Porto pe 20 octombrie, unde intervenția autorităților portugheze pentru dezafectarea taberelor activiștilor pentru locuințe s-a încheiat cu 55 de persoane reținute.
Italia și Germania, mobilizare a tinerilor și muncitorilor: Pe 30 octombrie, sute de mii de angajați și studenți italieni au ieșit în stradă, în proteste predominant pașnice, solicitând bugete mai mari pentru educație și soluții împotriva inflației. Cu toate acestea, guvernul italian a apelat la armată și a emis un decret de securitate care înăsprește legislația prin relaxarea condițiilor de detenție în cazul minorilor. În paralel, fermierii, taximetriștii și transportatorii italieni au protestat în ultimele săptămâni față de scumpirea carburanților și majorarea bugetelor destinate apărării. A doua zi, pe 31 octombrie, valul de revoltă a trecut granița în Germania. Zeci de mii de tineri, mobilizați de organizația „GenZ regelt” („Generația Z va repara”) și inspirați de mișcările din Franța, au mărșăluit în Berlin, Köln, Frankfurt și alte orașe. Revendicările lor vizează oprirea scumpirilor, modernizarea școlilor, combaterea schimbărilor climatice și blocarea unei eventuale reintroduceri a armatei obligatorii.
Belgia, ciocniri violente în gări: Nemulțumirile profesorilor francofoni de la debutul anului școlar au fost rapid dublate de revoltele elevilor și studenților belgieni, influențați de colegii lor francezi. Cele mai dure confruntări au avut loc la Liège. Ulterior, pe 9 octombrie, un marș național sindical care a adunat aproape 50.000 de oameni la Bruxelles împotriva executivului federal a degenerat în zona Gării Centrale și a gării Bruxelles-Midi. Forțele de ordine au intervenit cu gaze lacrimogene și tunuri cu apă, reținând circa 100 de manifestanți. Protestele au continuat la Bruxelles și Liège spre finalul lunii octombrie, iar sindicatele pregătesc o nouă manifestație națională a sectorului non-profit în capitală, pe 10 decembrie.
Balcanii, între schimbări de regim și lupte de stradă: În Serbia, prăbușirea de la gara din Novi Sad din noiembrie 2024, soldată cu 16 morți, a generat cele mai ample mișcări de stradă de după înlăturarea lui Slobodan Milošević în anul 2000. Revolta studențească născută din această tragedie s-a transformat într-o forță politică ce a câștigat scrutinul din octombrie 2026, debarcând de la putere formațiunea naționalistă condusă de Aleksandar Vučić. Pe 1 noiembrie, mii de sârbi s-au recules la Novi Sad în memoria victimelor. În schimb, în Albania, situația a escaladat dramatic. Începute pașnic în luna mai ca reacție la corupție și la un proiect imobiliar turistic pe litoral care ar favoriza apropiați ai președintelui american Donald Trump, protestele zilnice din Tirana cereau demisia premierului. Mișcarea studențească fără lideri reclama, totodată, lipsa de viitor pentru tineri și colapsul sistemului sanitar. De la jumătatea lunii octombrie, însă, capitala albaneză este scena unor lupte zilnice. Manifestanții atacă forțele de ordine cu cocktailuri Molotov, pietre și materiale pirotehnice, în timp ce poliția ripostează cu gloanțe de cauciuc, gaze lacrimogene și tunuri cu apă. Bilanțul Ministerului de Interne arată circa 300 de răniți, dintre care aproape două treimi sunt cadre ale poliției.
Explorează subiectele:
