Profesorul universitar Petru Alexe, de la Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor din Galați, explică, în exclusivitate pentru „Adevărul” în ce stadiu este cercetarea în domeniul cărnii de laborator.

Populația planetei va atinge cât de curând 9 și apoi 10 miliarde de locuitori, iar nevoia de surse alternative de hrană este evidentă. Carnea rămâne unul din elementele esențiale ale hranei umane, iar carnea de cultură se prefigurează a fi una din alternative.

În ultimii ani, omenirea este tot mai des bântuită de controversele privind carnea artificială, despre posibilele beneficii, dar și despre posibilele probleme pe care le-ar putea genera un astfel de produs de laborator.

Unul dintre cei mai importanți specialiști în alimente din România, profesorul universitar Petru Alexe, de la Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor din Galați, a explicat, în exclusivitate pentru cititorii „Adevărul” în ce stadiu se află de fapt cercetarea în domeniu, cum se produce carnea artificială și care sunt avantajele și dezavantajele acesteia.

Carnea de cultură este o carne crescută efectiv , ca și plantele, în spații cu mediul perfect controlat. Carnea se dezvoltă din celule stem prelevate de la animale (vaci, porci, vite, oi).

„Este vorba de recoltare tisulară de celule stem, care sunt crescute în bioreactoare în condiții extrem de bine controlate, iar în urma acestui proces rezultă această carne de cultură. Acest gen de carne respectă o serie de reguli în ceea ce privește compoziția chimică, iar unul din avantajele cele mai des invocate este lipsa amprentei de carbon care accentuează încălzirea globală”, a declarat profesorul Petru Alexe.

Mai bună nutrițional, dar cu riscuri microbiologice și genetice

În contrapondere, creșterea constantă a numărului de animale pentru carnea destinată consumului uman ar mări semnificativ emisiile de dioxid de carbon în atmosferă, cu consecința afectării și mai grave a stratului de ozon al planetei.

„Susținătorii cărnii de cultură susțin că acest procedeu elimină dejecțiile generatoare de elemente poluante. Celulele stem prelevate de la animale sunt aduse într-un mediu de cultură, căruia i se asigură un substrat nutritiv, pe baza căruia acestea se înmulțesc”, spune profesorul universitar Petru Alexe.

Avantajele sunt multiple, pornind de la timpul mult mai scurt în care carnea de cultură poate fi obținută, până la reducerea semnificativă a poluării, dar există și dezavantaje. Nu se cunoaște deocamdată dacă consumul cărnii de cultură poate afecta microbiologic și genetic persoanele care o mănâncă.

„Sunt aspecte pe care doar timpul le va arăta ca incidență. Pentru moment, realizarea în sine a cărnii de cultură, din punct de vedere nutrițional, este superioară cărnii normale. Carnea de cultură mai are de făcut niște pași ca să poată simula o carne clasică, pentru că dincolo de aspectul nutrițional, este și aspectul reologic, de formă și comportament la masticație, pentru ca omul să aibă plăcerea de-a consuma o carne care seamănă cu cea cu care el a fost obișnuit”, punctează profesorul universitar Petru Alexe.

De ce are nevoie pentru a fi o alternativă la carnea clasică

Expertul apreciază că, deocamdată, cărnii de cultură îi lipsește ceea ce specialiștii numesc țesutul de îmbrăcare, specific oricărui mușchi din carne, dar și oasele. Un alt dezavantaj al cărnii de cultură este lipsa colagenului, extrem de important în alimentație.

„Sunt convins că toate aceste aspecte se vor perfecționa odată cu creșterea producției de carne de cultură. Lumea trebuie să înțeleagă că aceasta este o alternativă la carnea clasică. Carnea de cultură este bună, dar este lipsită de elementele care apără organismul uman. Proteina animală este oferită pe tavă, ca să spun așa, fără să mai fie nevoie ca organismul să muncească pentru absorbția acesteia, așa cum se întâmplă la carnea normală”, ține să precizeze profesorul universitar Petru Alexe.

Mai pe românește, stomacul, intestinul gros și cel subțire nu ar mai lucra cum o fac de obicei pentru digestia cărnii și absorbția proteinei animale și ar fi nevoie de ceva care să compenseze această deficiență.

Profesorul universitar Petru Alexe crede că e nevoie de fibre alimentare, celulozice (fructe, legume) și colagenice (din zona animală), care să asigure peristaltismul (n.r. contracții ale stomacului și intestinelor care asigură înaintarea mâncării prin acestea).

Cercetările actuale care vizează carnea de cultură se concentrează pe introducerea de colagen și grăsime, esențiale în alimentația umană, dar care se aseamănă într-o anumită măsură și ca gust cu carnea clasică.

„Se vor face progrese. Cât de rapide sau de lente vor fi, nu pot să apreciez. Tot ce pot spune este că această carne de cultură este o realitate. Este o soluție viabilă și este o chestiune de timp până când ne vom adapta. Asta nu înseamnă eliminarea produselor tradiționale, ci aducerea cărnii de cultură pe piață ca alternativă la consumul nostru normal de carne ”, conchide profesorul universitar Petru Alexe.